La Bible du Semeur

Jude 1:1-25

Salutation

1Jude, serviteur de Jésus-Christ et frère de Jacques, salue ceux que Dieu a appelés à lui, qui sont aimés de Dieu le Père et gardés pour Jésus-Christ.

2Que la compassion, la paix et l’amour de Dieu vous soient pleinement accordés !

Objet de la lettre : avertir contre les faux docteurs

3Mes chers amis, j’avais le vif désir de vous écrire au sujet du salut qui nous est commun. J’ai vu la nécessité de le faire maintenant afin de vous recommander de lutter pour la foi qui a été transmise une fois pour toutes à ceux qui font partie du peuple saint.

4Car des hommes dont la condamnation est depuis longtemps annoncée dans l’Ecriture se sont infiltrés parmi nous. Ce sont des impies qui travestissent en débauche la grâce de notre Dieu en reniant Jésus-Christ, notre seul Maître et Seigneur.

Les faux docteurs et le sort qui les attend

5Laissez-moi vous rappeler des faits que vous connaissez bien. Après avoir délivré son peuple de l’esclavage en Egypte, le Seigneur5 Certains manuscrits ont ici : Jésus. a fait périr ceux qui avaient refusé de lui faire confiance. 6Dieu a gardé, enchaînés à perpétuité dans les ténèbres pour le jugement du grand Jour6 Voir 2 P 2.4 et note., les anges qui ont abandonné leur demeure au lieu de conserver leur rang.

7Les habitants de Sodome, de Gomorrhe et des villes voisines se sont livrés de la même manière à la débauche et ont recherché des relations sexuelles contre nature. C’est pourquoi ces villes ont été condamnées à un feu éternel, elles aussi, et servent ainsi d’exemple7 Gn 19.4-25..

8Eh bien, malgré cela, ces individus font de même : leurs rêveries les entraînent à souiller leur propre corps, à rejeter l’autorité du Seigneur et à insulter les êtres glorieux du ciel. 9Pourtant, l’archange Michel9 Voir Dn 10.13, 21 ; 12.1 ; Ap 12.7. lui-même, lorsqu’il contestait avec le diable et lui disputait le corps de Moïse9 Voir Dt 34.6. Jude mentionne ici une tradition juive., se garda bien de proférer contre lui un jugement insultant. Il se contenta de dire : Que le Seigneur te réprimande9 Za 3.2. !

10Mais ces gens-là insultent ce qu’ils ne connaissent pas. Quant à ce qu’ils connaissent par instinct, comme les bêtes privées de raison, cela ne sert qu’à leur perte.

11Malheur à eux ! Ils ont marché sur les traces de Caïn11 Gn 4.8. ; par amour du gain11 Balaam (Nb 22.7-35) illustre l’appât du gain qui caractérisait aussi les hérétiques (2 P 2.15)., ils sont tombés dans la même erreur que Balaam ; ils ont couru à leur perte en se révoltant comme Qoré11 Nb 16.1-5. Sans doute, les hérétiques s’opposaient-ils aussi aux autorités régulièrement instituées dans les Eglises locales.. 12Leur présence trouble vos repas communautaires. Ils se remplissent la panse sans vergogne, et ne s’intéressent qu’à eux-mêmes. Ils sont pareils à des nuages qui ne donnent pas de pluie et que les vents emportent, à des arbres qui, à la fin de l’automne, n’ont encore donné aucun fruit : ils sont deux fois morts, déracinés. 13Ils ressemblent aux vagues furieuses de la mer qui rejettent l’écume de leur honte, à des astres errants auxquels est réservée à perpétuité l’obscurité des ténèbres.

14A eux aussi s’applique la prophétie d’Hénok14 Gn 5.21-24., le septième patriarche depuis Adam, qui dit : Voici, le Seigneur va venir avec ses milliers d’anges 15pour exercer son jugement sur tous, et pour faire rendre compte, à tous ceux qui ne le respectent pas, de tous les actes qu’ils ont commis dans leur révolte et de toutes les insultes que ces pécheurs sacrilèges ont proférées contre lui15 Paroles extraites d’un ouvrage apocryphe intitulé Livre d’Hénoch (1.9) dont nous possédons une traduction éthiopienne. Il est aussi possible que l’auteur du Livre d’Hénoch et Jude aient puisé à une source extra-biblique commune.. 16Ces hommes-là sont d’éternels mécontents, toujours à se plaindre de leur sort, et entraînés par leurs mauvais désirs. Ils tiennent de grands discours et flattent les gens pour en tirer profit.

Progressez sur le fondement de votre foi très sainte

17Mais vous, mes chers amis, rappelez-vous ce que les apôtres de notre Seigneur Jésus-Christ ont prédit. 18Ils vous disaient : « A la fin des temps viendront des gens qui se moqueront de Dieu et qui vivront au gré de leurs propres désirs, sans aucun respect pour Dieu. » 19Ce sont de tels gens qui causent des divisions, des gens sans Dieu qui n’ont pas l’Esprit.

20Mais vous, mes chers amis, bâtissez votre vie sur le fondement de votre foi très sainte. Priez par le Saint-Esprit. 21Maintenez-vous dans l’amour de Dieu en attendant que notre Seigneur Jésus-Christ, dans sa compassion, vous accorde la vie éternelle. 22Ayez de la compassion pour ceux qui doutent22 Certains manuscrits ont : ceux qui doutent, cherchez à les convaincre. ; 23pour d’autres, sauvez-les en les arrachant au feu. Pour d’autres encore, ayez de la compassion, mais avec de la crainte, en ayant en horreur jusqu’au vêtement souillé par l’immoralité.

Doxologie

24A celui qui peut vous garder de toute chute et vous faire paraître en sa présence glorieuse, sans reproche et exultant de joie, 25au Dieu unique qui nous a sauvés par Jésus-Christ notre Seigneur, à lui soient reconnues la gloire et la majesté, la force et l’autorité, depuis toujours, maintenant et durant toute l’éternité ! Amen.

Nouă Traducere În Limba Română

Iuda 1:1-25

1Iuda, rob al lui Isus Cristos și frate al lui Iacov, către cei chemați, care sunt iubiți de Dumnezeu Tatăl și păstrați pentru1 Sau: păziți de. Isus Cristos: 2mila, pacea și dragostea să vă fie înmulțite!

Condamnarea învățătorilor falși

3Preaiubiților, în timp ce căutam cu toată nerăbdarea să vă scriu despre mântuirea de care avem parte împreună, m‑am simțit nevoit să vă scriu și să vă încurajez să luptați pentru credința care le‑a fost încredințată sfinților o dată pentru totdeauna. 4Căci s‑au strecurat între voi unii oameni, scriși demult pentru condamnarea aceasta, oameni neevlavioși, care schimbă harul Dumnezeului nostru în depravare și‑L neagă pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Cristos.

5Doresc să vă aduc aminte, deși voi știți toate acestea o dată pentru totdeauna, că Domnul a salvat poporul din țara Egiptului,5 Unele mss. conțin: Doresc să vă aduc aminte, deși voi știți toate acestea, că Domnul a salvat poporul din țara Egiptului o dată pentru totdeauna. dar la urmă i‑a nimicit pe cei care n‑au crezut. 6Iar pe îngerii care nu și‑au păstrat poziția de autoritate, ci și‑au părăsit propria locuință, El i‑a păstrat în lanțuri veșnice, în beznă, pentru ziua cea mare a judecății. 7Tot astfel, Sodoma și Gomora și cetățile dimprejur, care s‑au dedat la preacurvii7 Gr.: ekporneo, un verb aflat la un aspect intensiv, obținut prin prefixul ek plasat înaintea verbului porneo. El se referă la perversiuni sexuale extreme. în același fel ca aceștia și s‑au dus după un alt fel de trup7 După toate probabilitățile, autorul face referire la practicile homosexuale., sunt arătate acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veșnic.

8Tot așa și acești visători pângăresc trupul, resping autoritatea și batjocoresc cele slăvite. 9Nici chiar arhanghelul Mihail, când îl înfrunta pe diavol9 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator. și discuta aprins cu el pentru trupul lui Moise, n‑a îndrăznit să aducă împotriva lui vreo acuzație defăimătoare, ci a zis doar: „Domnul să te mustre!“9 Incidentul descris de Iuda nu se regăsește nicăieri în Biblie, iar părerile privind proveniența acestui citat sunt împărțite. Unii exegeți sunt de părere că Iuda citează dintr‑o carte apocrifă numită Înălțarea lui Moise. Ei consideră că referirea la această carte neinclusă în canonul biblic nu afectează cu nimic credibilitatea epistolei lui Iuda, deoarece și Pavel citează din poeții greci pentru a‑și susține argumentele (vezi F.A. 17:28). Potrivit acestor exegeți, faptul că Iuda citează dintr‑o scriere apocrifă nu înseamnă neapărat că aceasta trebuie considerată a fi în totalitate inspirată divin. Alți exegeți susțin că Iuda preia o informație care s‑a transmis prin tradiția orală sau prin cea scrisă. O ultimă categorie de exegeți afirmă că această informație i‑a fost revelată lui Iuda pe cale supranaturală, de către Același Duh Sfânt Care l‑a inspirat să scrie întreaga scrisoare. 10Aceștia însă batjocoresc lucrurile pe care nu le înțeleg și sunt nimiciți tocmai prin lucrurile pe care le știu din instinct, ca viețuitoarele fără rațiune. 11Vai de ei! Căci au urmat calea lui Cain. S‑au aruncat în rătăcirea lui Balaam pentru o răsplată și au pierit ca în răzvrătirea lui Core. 12Ei sunt niște pete de murdărie la mesele voastre de dragoste, ospătându‑se fără rușine împreună cu voi, hrănindu‑se doar pe ei înșiși; sunt niște nori fără apă, purtați de vânt, niște pomi tomnatici neroditori, de două ori morți, dezrădăcinați, 13niște valuri sălbatice ale mării, spumegându‑și rușinile, niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată pe vecie bezna întunericului.

14Și despre aceștia a profețit Enoh, al șaptelea de la Adam, zicând: „Iată, Domnul vine cu zeci de mii de sfinți ai Săi, 15ca să facă judecată împotriva tuturor și să dovedească vinovat15 Verbul grecesc poate fi tradus și cu a mustra, a expune, a da în vileag, a aduce la lumină. orice suflet pentru toate lucrările lor neevlavioase pe care le‑au înfăptuit în neevlavia lor și pentru toate cuvintele grele pe care acei păcătoși neevlavioși le‑au rostit împotriva Lui.“15 Iuda citează din Cartea lui Enoh, o scriere care, deși nu a fost inclusă în canon, se bucura de o largă acceptare atât în contextul iudaic, cât și în cel creștin (mulți dintre Părinții Bisericii o citează în scrierile lor). Unii erudiți sunt de părere că această carte a fost scrisă în sec. al IV‑lea î.Cr. 16Ei sunt cârtitori, critici, umblă după poftele lor; gura lor rostește lăudăroșenii16 Sau: lucruri „extraordinare“ (vezi nota următoare). și admiră16 Cu referire la faptul că aceștia se dedau la lingușiri față de cei preocupați de cosmetică. În lumea antică exista o mare preocupare pentru înfățișare atât la bărbați cât și la femei, în special între aristocrați și cei bogați. Cei care își manifestau admirația pentru înfățișarea acestora se puteau bucura de diverse favoruri sociale sau materiale. fețele oamenilor16 Sau: îi uimesc pe oameni (probabil cu referire la puternica impresie pe care învățăturile lor o lăsau asupra celor ce‑i ascultau – vezi nota precedentă). pentru propriile foloase.

Îndemnuri pentru cei credincioși

17Însă voi, preaiubiților, amintiți‑vă cuvintele spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos. 18Ei vă spuneau că în vremea din urmă vor fi batjocoritori care vor umbla potrivit cu propriile lor pofte neevlavioase. 19Ei sunt aceia care produc dezbinări, sunt firești și nu au Duhul. 20Însă voi, preaiubiților, să vă zidiți pe credința voastră preasfântă și să vă rugați prin Duhul Sfânt. 21Păziți‑vă21 Sau: Mențineți‑vă. pe voi înșivă în dragostea lui Dumnezeu, așteptând mila Domnului nostru Isus Cristos, spre viață veșnică! 22Aveți milă de cei ce se îndoiesc; 23pe alții salvați‑i smulgându‑i din foc; de alții aveți milă, dar cu teamă, urând până și cămașa mânjită de carne23 Cu referire la natura păcătoasă.!

24Iar a Celui Ce poate să vă păzească de cădere și să vă facă să stați fără cusur și cu bucurie înaintea slavei Lui, 25a singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru, a Lui să fie slava, măreția, puterea și autoritatea, înaintea oricărui veac, acum și pentru toți vecii25 Adică, din veșnicie în veșnicie.! Amin.