Jacob adopte les fils de Joseph et les bénit
1Peu après cela, on vint prévenir Joseph que son père était malade. Il prit avec lui ses deux fils Manassé et Ephraïm. 2On annonça à Jacob que son fils Joseph venait le voir. Israël rassembla ses forces et s’assit sur sa couche. 3Jacob dit à Joseph : Le Dieu tout-puissant m’est apparu à Louz au pays de Canaan et il m’a béni48.3 Pour les v. 3-4, voir Gn 28.13-14. Voir Ac 7.5.. 4Il m’a dit : « Je te rends fécond et te multiplierai, je te ferai devenir une multitude de peuples et, après toi, je donnerai ce pays pour toujours en propriété à ta descendance. » 5Et maintenant, les deux fils qui te sont nés en Egypte, avant mon arrivée ici, je les adopte comme miens. Ephraïm et Manassé seront mes fils au même titre que Ruben et Siméon48.5 Ephraïm et Manassé deviendront chefs de tribus à la place de Joseph.. 6Quant aux enfants qui te naîtront après eux, ils seront à toi. C’est au nom de leurs frères aînés qu’ils recevront leur part d’héritage. 7Car lorsque je revenais de Paddân-Aram, j’eus la douleur de voir Rachel mourir au pays de Canaan à peu de distance d’Ephrata. C’est là, sur le chemin d’Ephrata – qui s’appelle Bethléhem – que je l’ai enterrée.
8Israël regarda les fils de Joseph et demanda : Qui est-ce ?
9Joseph lui répondit : Ce sont les fils que Dieu m’a donnés dans ce pays.
– Fais-les approcher, je te prie, dit Jacob, pour que je les bénisse.
10La vue d’Israël était affaiblie par l’âge de sorte qu’il n’y voyait plus. Il les fit donc approcher de lui et les embrassa. 11Israël dit à Joseph : Je ne m’imaginais pas te revoir et voici que Dieu me fait voir même tes descendants.
12Joseph reprit ses deux enfants d’entre les genoux48.12 Jacob avait pris les enfants sur ses genoux (ou entre ses genoux), un geste d’adoption. de son père et se prosterna face contre terre. 13Puis il les prit tous les deux, Ephraïm à sa droite – donc à gauche d’Israël – et Manassé à sa gauche – donc à la droite de son père – et les fit approcher de lui. 14Mais Israël tendit la main droite et la posa sur la tête d’Ephraïm, qui était le plus jeune, et sa main gauche sur la tête de Manassé. Il croisa donc ses mains, bien que Manassé fût l’aîné.
15Il bénit Joseph et dit :
Que ces garçons ╵soient bénis par le Dieu
devant qui ont vécu mes pères ╵Abraham et Isaac,
le Dieu qui a pris soin de moi ╵comme un berger ╵depuis que j’existe et jusqu’à ce jour,
16l’ange qui m’a délivré de tout mal.
Qu’ils perpétuent mon nom ╵et celui de mes pères ╵Abraham et Isaac !
Qu’ils aient beaucoup d’enfants ╵partout dans le pays.
17Joseph remarqua que son père avait posé sa main droite sur la tête d’Ephraïm. Cela lui déplut et il prit la main de son père pour la faire passer de la tête d’Ephraïm sur celle de Manassé. 18Il dit à son père : Pas ainsi, mon père, c’est celui-là l’aîné ; mets donc ta main droite sur sa tête.
19Mais son père refusa et dit : Je sais, mon fils, je sais. Celui-là aussi deviendra un peuple ! Lui aussi sera grand. Pourtant son frère cadet sera plus grand que lui et sa descendance formera plusieurs peuples.
20Ce jour-là, il les bénit ainsi :
Le peuple d’Israël vous nommera dans ses bénédictions en disant : « Que Dieu te rende semblable à Ephraïm et à Manassé ! »
Ainsi il plaça Ephraïm avant Manassé. 21Puis Israël dit à Joseph : Je vais bientôt mourir. Dieu sera avec vous et vous fera retourner au pays de vos ancêtres. 22Quant à moi, je te donne une part de plus qu’à tes frères : Sichem48.22 En hébreu, un seul terme a été rendu deux fois, par part et par Sichem, à cause d’un jeu sur les deux sens de ce terme., que j’ai conquise sur les Amoréens avec mon épée et mon arc.
Iacov îi binecuvântează pe fiii lui Iosif
1După toate acestea, i s‑a zis lui Iosif: „Iată, tatăl tău este bolnav.“ Atunci acesta i‑a luat cu el pe cei doi fii ai săi – pe Manase și pe Efraim. 2Când i s‑a spus lui Iacov: „Iată, fiul tău Iosif a venit la tine“, Israel și‑a adunat puterile și s‑a ridicat în șezut, pe pat.
3Iacov i‑a zis lui Iosif:
– Dumnezeul cel Atotputernic3 Ebr.: El‑Șadai mi S‑a arătat la Luz, în țara Canaan, m‑a binecuvântat 4și mi‑a zis: „Iată, te voi face roditor și te voi înmulți. Te voi face o mulțime de popoare și voi da țara aceasta seminței tale după tine, ca pe o proprietate veșnică.“
5Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s‑au născut în țara Egiptului, vor fi ai mei. Efraim și Manase vor fi ai mei așa cum sunt Ruben și Simeon. 6Dar urmașii care ți s‑au născut după ei vor fi ai tăi. Ei vor fi numiți după numele fraților lor în teritoriul moștenirii lor. 7După ce m‑am întors din Padan7 Un alt nume pentru Aram Naharaim, în NV Mesopotamiei., Rahela a murit pe drum lângă mine,7 Sau: pe drum, spre mâhnirea mea. în țara Canaan, înainte de a ajunge la Efrata. Am îngropat‑o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem.
8Când Israel i‑a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat:
– Cine sunt aceștia?
9Iosif i‑a zis tatălui său:
– Sunt fiii mei, pe care mi i‑a dat Dumnezeu aici.
Israel a zis:
– Adu‑i, te rog, la mine ca să‑i binecuvântez.
10Ochii lui Israel erau îngreunați de bătrânețe; nu mai putea să vadă bine. Iosif i‑a apropiat de Israel pe cei doi fii ai săi, iar acesta i‑a sărutat și i‑a îmbrățișat.
11Apoi Israel i‑a zis lui Iosif:
– Nu mi‑am închipuit că o să‑ți mai văd fața, dar iată că Dumnezeu m‑a ajutat să‑ți văd și sămânța.
12Iosif i‑a îndepărtat de lângă genunchii tatălui său12 Vezi 30:3. A ține un copil pe genunchi făcea parte din ritualul adopției. și s‑a plecat cu fața la pământ. 13Apoi Iosif i‑a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa și la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa și la dreapta lui Israel și i‑a apropiat de el. 14Dar Israel, încrucișându‑și mâinile, și‑a întins mâna dreaptă și a pus‑o pe capul lui Efraim, care era mai tânăr, iar mâna stângă a pus‑o pe capul lui Manase, deși el era întâiul născut.
15El l‑a binecuvântat pe Iosif și a zis:
– Dumnezeul înaintea Căruia au umblat părinții mei, Avraam și Isaac,
Dumnezeul Care a fost Păstorul vieții mele până astăzi,
16Îngerul Care m‑a răscumpărat din orice rău,
să‑i binecuvânteze pe acești băieți.
Ei să fie numiți după numele meu
și după numele părinților mei, Avraam și Isaac,
și să se înmulțească foarte mult pe pământ.
17Lui Iosif nu i‑a plăcut când a văzut că tatăl său și‑a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, și a apucat mâna tatălui său ca s‑o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.
18Iosif i‑a zis tatălui său:
– Nu așa, tată! Acesta este întâiul născut. Pe capul lui pune‑ți mâna dreaptă.
19Dar tatăl său a refuzat și a zis:
– Știu, fiule, știu! Și el va ajunge un popor, și el va fi mare. Totuși, fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar sămânța lui va ajunge o mulțime de neamuri.
20Israel i‑a binecuvântat în ziua aceea, zicând:
– În numele tău va binecuvânta Israel și va zice:
„Dumnezeu să te facă precum Efraim și Manase.“
Astfel, el l‑a pus pe Efraim înaintea lui Manase.
21Apoi Israel i‑a zis lui Iosif:
– Iată, eu sunt pe moarte, dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri. 22Ție, care ești deasupra fraților tăi, îți dau Șechemul pe care l‑am luat cu sabia și cu arcul meu din mâna amoriților.
