1Si l’on surprend un voleur en train de pénétrer dans une maison par effraction et qu’on lui assène un coup mortel, celui qui l’aura frappé ne sera pas coupable de meurtre. 2Par contre, si cela se passe en plein jour, celui qui l’aura frappé sera coupable de meurtre. Tout voleur devra verser une indemnité. S’il ne possède rien, il sera lui-même vendu comme esclave pour compenser ce qu’il a volé.
3S’il a volé un animal – bovin, âne ou mouton – et qu’on le retrouve vivant en sa possession, il rendra deux animaux en compensation.
4Si quelqu’un fait brouter ses bêtes dans le champ ou le vignoble d’autrui, il indemnisera le propriétaire lésé en lui donnant le meilleur produit de son propre champ et de son vignoble.
5Si quelqu’un allume un feu et que celui-ci, rencontrant des buissons d’épines22.5 Les haies d’épines étaient souvent utilisées comme clôtures (voir Mi 7.4)., se propage et brûle les gerbes du voisin, ou son blé sur pied, ou bien son blé en herbe, l’auteur de l’incendie sera tenu de donner compensation pour ce qui aura été brûlé.
6Si un homme confie à la garde d’autrui de l’argent ou des objets de valeur et qu’ils soient volés dans la maison de celui qui en avait accepté la garde, si le voleur est retrouvé, il restituera le double de ce qu’il a volé. 7S’il ne l’est pas, le maître de la maison comparaîtra devant Dieu pour savoir s’il ne s’est pas emparé du bien de son prochain. 8Dans toute affaire frauduleuse, qu’il s’agisse d’un bovin, d’un âne, d’un mouton, d’un vêtement ou de n’importe quel objet perdu dont deux personnes revendiqueront la propriété, les deux parties porteront leur litige devant Dieu ; celui que Dieu déclarera coupable restituera le double à l’autre. 9Si un homme confie en garde à son prochain un âne, un bovin, un mouton ou tout autre animal, et que celui-ci meurt, se casse une patte ou se fait capturer par des voleurs sans qu’il y ait de témoin, 10un serment prêté au nom de l’Eternel départagera les deux parties. Celui qui avait la garde de l’animal jurera qu’il ne s’est pas emparé du bien de l’autre, et le propriétaire de la bête acceptera ce serment sans qu’aucune indemnité ne lui soit versée. 11Mais si l’animal lui a été volé chez lui, il dédommagera le propriétaire. 12Si l’animal a été déchiré par une bête féroce, ses restes seront produits comme pièce à conviction et il ne sera pas nécessaire de payer d’indemnité pour la bête déchirée.
13Si quelqu’un emprunte une bête et qu’elle se casse une patte ou meurt en l’absence de son propriétaire, l’emprunteur sera tenu d’indemniser ce dernier. 14Si, par contre, son propriétaire était présent au moment de l’accident, il n’y aura pas lieu de l’indemniser. Si la bête a été louée, ce dommage est couvert par le prix de la location.
15Si un homme séduit une jeune fille non encore fiancée et couche avec elle, il devra payer sa dot et la prendre pour femme22.15 La dot devait être payée par le gendre ou son père au père de la jeune fille (comparer Dt 22.28-29).. 16Si le père refuse absolument de la lui accorder, il paiera en argent la dot habituelle des jeunes filles vierges22.16 Voir Dt 22.28-29..
Des crimes passibles de la peine de mort
17Tu ne laisseras pas vivre de magicienne22.17 Voir Lv 19.26, 31 ; Dt 18.10-11..
18Quiconque s’accouple à une bête sera puni de mort22.18 Voir Lv 18.23 ; 20.15-16 ; Dt 27.21..
19Celui qui offrira des sacrifices à d’autres dieux qu’à l’Eternel devra être exécuté22.19 Voir Dt 17.2-5..
La loi sur la protection des défavorisés
20Tu n’exploiteras pas l’étranger qui vit dans ton pays et tu ne l’opprimeras pas, car vous avez été vous-mêmes étrangers en Egypte. 21Vous n’opprimerez pas la veuve ni l’orphelin22.21 Voir 23.9 ; Dt 24.17-18 ; 27.19.. 22Si vous les opprimez et qu’ils fassent monter leur plainte vers moi, je ne manquerai pas d’écouter leur cri, 23je me mettrai en colère contre vous et je vous ferai périr par la guerre, de sorte que vos femmes deviendront veuves et vos fils orphelins.
24Si tu prêtes de l’argent à un membre de mon peuple, à un pauvre qui est avec toi, tu n’agiras pas envers lui comme un usurier, tu n’en exigeras pas d’intérêts22.24 Voir Lv 25.36-37 ; Dt 15.7-11 ; 23.20-21..
25Si tu prends en gage le manteau de ton prochain, tu le lui rendras avant le coucher du soleil22.25 Pour les v. 25-26, voir Dt 24.10-13., 26car c’est là sa seule couverture ; autrement, dans quoi s’envelopperait-il pour dormir ? S’il crie vers moi, je l’écouterai, car je suis compatissant.
La loi sur ce qui est dû à Dieu
27Tu n’insulteras pas Dieu22.27 Autre traduction : tu ne manqueras pas de respect pour Dieu, ce qui suit explicitant ce que représente le respect ou le manque de respect pour Dieu. et tu ne maudiras pas celui qui gouverne ton peuple22.27 Cité en Ac 23.5..
28Tu ne différeras pas l’offrande des prémices de ta moisson et de ta vendange.
Tu me donneras le premier-né de tes fils, 29tu m’offriras également le premier-né de tes bovins, de tes moutons et de tes chèvres ; ils resteront sept jours avec leur mère, et le huitième jour tu me les offriras.
30Vous serez pour moi des hommes saints : vous ne mangerez donc pas la viande d’un animal déchiré par des bêtes sauvages, vous le jetterez aux chiens22.30 Voir Lv 17.15 ; Dt 14.21..
Legi privind proprietatea
1Dacă un om fură un bou sau o oaie și taie animalul sau îl vinde, să restituie cinci boi pentru fiecare bou furat și patru oi pentru fiecare oaie.
2Dacă hoțul este prins spărgând, și el este lovit și moare, cel care l‑a lovit nu va fi vinovat de moartea lui. 3Dar, dacă primește lovitura după răsăritul soarelui, atunci cel care l‑a lovit va fi vinovat de moartea sa.
Hoțul prins trebuie să plătească întreaga despăgubire. Dacă nu are ce să dea, să fie vândut și astfel să plătească pentru furtul lui.
4Când animalul furat – fie el bou, măgar sau oaie – este găsit viu în mâna hoțului, acesta să plătească dublu.
5Dacă un om își lasă turma să pască într‑un ogor sau într‑o vie ori își lasă vitele să facă stricăciuni în ogorul altuia, să dea ca despăgubire din ce are mai bun în ogorul sau în via sa.
6Dacă izbucnește un foc care cuprinde spinii și arde grânele adunate în snopi, grânele aflate încă în picioare sau întreg ogorul, cel ce a aprins focul să plătească întreaga despăgubire.
7Dacă un om încredințează semenului său argint sau bunuri spre păstrare, și acestea sunt furate din casa celui din urmă, atunci hoțul, dacă este prins, trebuie să plătească dublu. 8Dacă hoțul nu este găsit, stăpânul casei să fie adus la judecători8-9 Sau: să fie adus înaintea lui Dumnezeu., ca să se descopere dacă nu cumva și‑a însușit el bunurile semenului său. 9În orice dispută cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o îmbrăcăminte sau orice altă pierdere despre care una din părți spune: ‘Este a mea’, cauza amândurora va veni până la judecători. Cel pe care‑l vor condamna judecătorii să plătească dublu semenului său.
10Dacă cineva încredințează semenului său un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal spre a fi supravegheat, și animalul moare, este vătămat sau este capturat fără să vadă cineva, 11să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părți. Cel căruia i se încredințase animalul va mărturisi că n‑a pus mâna pe bunurile semenului său. Stăpânul va accepta jurământul, și celălalt nu va plăti. 12Dacă animalul a fost furat de la el, trebuie să‑l restituie stăpânului. 13Dacă a fost sfâșiat de fiare, să fie adus ca dovadă; nu va trebui să restituie nimic pentru rămășițele sfâșiate.
14Când cineva împrumută un animal de la semenul său, iar animalul se lovește sau moare în lipsa stăpânului, cel ce l‑a împrumutat va trebui să plătească. 15Dacă stăpânul a fost cu el, nu va trebui să plătească. Dacă animalul a fost închiriat, prețul chiriei va acoperi pierderea.
Legi privind relațiile sociale și respectul față de Dumnezeu
16Dacă un om va ademeni o fecioară care nu este logodită și se va culca cu ea, va trebui să‑i plătească zestrea și s‑o ia de soție. 17Dacă tatăl ei nu vrea nicidecum să i‑o dea de soție, el îi va plăti în argint prețul zestrei unei fecioare.
18Pe vrăjitoare să n‑o lași să trăiască.
19Oricine se culcă cu un animal să fie pedepsit cu moartea.
20Cel ce aduce jertfe unui dumnezeu, altuia decât Domnului singur, să fie dat spre nimicire20 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan..
21Să nu‑l nedreptățești pe străin și să nu‑i faci rău, pentru că și voi ați fost străini în țara Egiptului.
22Să nu‑i asuprești pe văduvă sau pe orfan. 23Dacă îi tot asuprești, și ei continuă să strige către Mine după ajutor, sigur le voi auzi strigătul. 24Mânia Mea se va aprinde și vă voi ucide cu sabia. Soțiile voastre vor ajunge văduve, iar copiii voștri, orfani.
25Dacă împrumuți argint vreunuia din poporul Meu, săracului de lângă tine, să nu te porți cu el ca un cămătar și să nu‑i ceri dobândă. 26Dacă iei haina semenului tău drept garanție, să i‑o dai înapoi înainte de apusul soarelui, 27căci este singura lui învelitoare, este mantaua cu care își învelește trupul. Altfel, cu ce se va culca? Dacă semenul tău strigă către Mine, Eu îl voi asculta, căci sunt plin de har.
28Să nu‑L hulești pe Dumnezeu28 Sau: Să nu‑i hulești pe judecători. și să nu‑l blestemi pe conducătorul poporului tău.
29Să nu întârzii să‑Mi aduci din plinătatea secerișului tău și din sucul livezii tale.29 Sensul frazei ebraice este nesigur. Pe întâiul născut dintre fiii tăi să Mi‑l dai Mie. 30Să faci la fel cu boul tău și cu oaia ta: șapte zile să rămână cu mama sa, iar în a opta zi să Mi‑l dai Mie.
31Să‑Mi fiți niște oameni sfinți. Să nu mâncați niciun fel de carne sfâșiată de fiare pe câmp, ci s‑o aruncați la câini.
