Pierre et Jean devant le Grand-Conseil
1Pendant qu’ils parlaient ainsi à la foule, survinrent quelques prêtres4.1 Certains manuscrits ont : les chefs des prêtres. accompagnés du chef de la police du Temple4.1 Le chef de la police du Temple était le personnage le plus important après le grand-prêtre. et des membres du parti des sadducéens : 2ils étaient irrités de voir les apôtres enseigner le peuple et leur annoncer que, puisque Jésus était ressuscité, les morts ressusciteraient eux aussi4.2 Les sadducéens ne croyaient pas à la résurrection des morts.. 3Ils les arrêtèrent donc et, comme il se faisait déjà tard4.3 C’était le soir. Or, après 16 h, les portes des parvis étaient fermées. Tout jugement pouvant aboutir à une peine de mort devait être rendu de jour., ils les jetèrent en prison jusqu’au lendemain. 4Cependant, parmi ceux qui avaient entendu leurs paroles, beaucoup crurent, ce qui porta le nombre des croyants à près de cinq mille hommes.
5Le lendemain, les chefs des Juifs, les responsables du peuple et les spécialistes de la Loi se réunirent à Jérusalem. 6Il y avait là, en particulier, Hanne le grand-prêtre4.6 Hanne avait été déposé par les Romains mais le peuple continuait à le considérer comme le grand-prêtre alors que son gendre Caïphe remplissait cette fonction., Caïphe, Jean4.6 D’autres manuscrits ont : Jonathan., Alexandre et tous les membres de la famille du grand-prêtre. 7Ils firent comparaître Pierre et Jean, les placèrent au milieu de leur assemblée et les interrogèrent : Par quel pouvoir ou au nom de qui avez-vous fait cela ?
8Alors Pierre, rempli de l’Esprit Saint, leur répondit :
Dirigeants et responsables de notre peuple ! 9Nous sommes aujourd’hui interrogés sur le bien que nous avons fait à un infirme et sur la manière dont il a été guéri. 10Eh bien, sachez-le tous, et que tout le peuple d’Israël le sache : c’est au nom de Jésus-Christ de Nazareth que nous avons agi, de ce Jésus que vous avez crucifié et que Dieu a ressuscité ; c’est grâce à lui que cet homme se tient là, debout, devant vous, en bonne santé. 11Il est la pierre rejetée par les constructeurs – par vous – et qui est devenue la pierre principale, la pierre d’angle4.11 Ps 118.22.. 12C’est en lui seul que se trouve le salut. Dans le monde entier, Dieu n’a jamais donné le nom d’aucun autre homme par lequel nous devions être sauvés.
13Les membres du Grand-Conseil étaient étonnés de voir l’assurance de Pierre et de Jean, car ils se rendaient compte que c’étaient des gens simples et sans instruction ; ils les reconnaissaient pour avoir été avec Jésus. 14Mais, comme ils voyaient, debout à côté d’eux, l’homme qui avait été guéri, ils ne trouvaient rien à répondre.
15Alors ils leur ordonnèrent de sortir de la salle et délibérèrent entre eux : 16Qu’allons-nous faire de ces gens-là ? disaient-ils. Car ils ont accompli un signe miraculeux évident et tous les habitants de Jérusalem sont au courant. Nous ne pouvons pas le nier. 17Mais il ne faut pas que cela s’ébruite davantage parmi le peuple. Défendons-leur donc, sous peine de sanctions, de parler désormais à qui que ce soit au nom de Jésus.
18Là-dessus, ils les firent rappeler et leur interdirent formellement de parler ou d’enseigner au nom de Jésus.
19Mais Pierre et Jean leur répondirent : Jugez-en vous-mêmes : est-il juste devant Dieu de vous obéir, plutôt qu’à Dieu ? 20Quant à nous, nous ne pouvons pas garder le silence sur ce que nous avons vu et entendu.
21Après leur avoir fait de nouvelles menaces, ils les relâchèrent. En effet, ils n’avaient pas trouvé de moyen de les punir, parce que tout le peuple louait Dieu pour ce qui venait d’arriver. 22L’homme qui avait été miraculeusement guéri était âgé de plus de quarante ans.
Prière des croyants
23Sitôt libérés, Pierre et Jean se rendirent auprès de leurs amis et leur racontèrent tout ce que les chefs des prêtres et les responsables du peuple leur avaient dit.
24Après les avoir écoutés, tous, unanimes, se mirent à prier Dieu, disant :
Maître, c’est toi qui as créé le ciel, la terre, la mer et tout ce qui s’y trouve. 25C’est toi qui as dit par l’Esprit Saint qui s’est exprimé par la bouche de notre ancêtre David, ton serviteur :
Pourquoi tant d’effervescence
parmi les nations ?
Et pourquoi les peuples
trament-ils ces complots inutiles ?
26Les rois de la terre
se sont soulevés
et les chefs se sont ligués
contre le Seigneur et son Messie4.26 Ps 2.1-2 cité selon l’ancienne version grecque..
27En effet, c’est bien une ligue qu’Hérode et Ponce Pilate, les peuples étrangers et les peuples d’Israël ont formée dans cette ville contre ton saint serviteur Jésus, que tu as choisi comme Messie. 28Ils n’ont fait qu’accomplir tout ce que tu avais décidé d’avance, dans ta puissance et ta volonté. 29Maintenant, Seigneur, vois comme ils nous menacent, et donne à tes serviteurs la force d’annoncer ta Parole avec une pleine assurance. 30Etends ta main pour qu’il se produise des guérisons, des miracles et d’autres signes au nom de ton saint serviteur Jésus.
31Quand ils eurent fini de prier, la terre se mit à trembler sous leurs pieds à l’endroit où ils étaient assemblés. Ils furent tous remplis du Saint-Esprit et annonçaient la Parole de Dieu avec assurance.
La solidarité des croyants
32Tous ceux qui étaient devenus des croyants vivaient dans une parfaite unité de cœur et d’esprit. Personne ne se prétendait propriétaire de ses biens, mais ils partageaient tout ce qu’ils avaient.
33Avec une grande puissance, les apôtres rendaient témoignage de la résurrection du Seigneur Jésus, et la grâce de Dieu agissait avec force en eux tous.
34Aucun d’eux n’était dans le besoin, car ceux qui possédaient des champs ou des maisons les vendaient, apportaient le produit de la vente 35et le remettaient aux apôtres : ceux-ci le répartissaient alors entre tous et chacun recevait ce dont il avait besoin. 36C’est ainsi que, par exemple, un certain Joseph possédait un terrain. C’était un lévite originaire de Chypre4.36 Beaucoup de Juifs s’étaient établis dans cette île de l’est de la Méditerranée à partir de l’époque des Maccabées au iie siècle avant notre ère. ; les apôtres le surnommaient Barnabas, ce qui veut dire « l’homme qui encourage ». 37Il vendit son terrain, apporta l’argent et en remit le produit aux apôtres.
Petru și Ioan înaintea Sinedriului
1În timp ce Petru și Ioan vorbeau poporului, au venit la ei preoții, comandantul gărzii Templului și saducheii1 Saducheii formau gruparea cea mai influentă pe plan politic, membrii ei făcând parte din familiile preoțești. Ei respingeau învățăturile despre înviere, îngeri și duhuri (vezi 23:8) [peste tot în carte]. Vezi și Flavius Josephus, Istoria II.8.14 și Antichități XVIII.1.4., 2foarte supărați din cauză că dădeau învățătură poporului și vesteau în Numele lui Isus învierea dintre cei morți. 3Au pus mâna pe ei și i‑au aruncat în închisoare până în ziua următoare, căci era deja seară. 4Însă mulți dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, și numărul bărbaților a ajuns la aproape cinci mii.
5În ziua următoare s‑au adunat în Ierusalim conducătorii lor, bătrânii5 Probabil membri laici ai Sinedriului, capi ai celor mai importante familii evreiești [peste tot în carte]. și cărturarii5 Lit.: scribi, în sensul de erudiți, experți în Lege; cei care studiau, interpretau și învățau atât Legea lui Moise, cât și legile și reglementările tradiționale. Majoritatea erau farisei [peste tot în carte]., 6marele preot Ana6 Mare preot între anii 6–15 d.Cr., când a fost destituit de către romani. Probabil unii iudei nu au acceptat această destituire, considerând că marele preot era numit pe viață (vezi Num. 25:13). Este posibil, de asemenea, ca persoana care a fost mare preot să‑și fi păstrat, din respect, titlul. O altă opinie este aceea că Ana a continuat să dețină puterea din spatele scenei, chiar dacă nu mai era mare preot., Caiafa6 Caiafa, ginerele lui Ana, a fost mare preot între anii 18–36 d.Cr., Ioan, Alexandru și toți cei care erau din neamul marilor preoți.
7I‑au pus pe apostoli să stea în mijloc și i‑au întrebat:
– Prin ce putere sau în numele cui ați făcut aceasta?
8Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le‑a răspuns:
– Conducători și bătrâni ai poporului, 9dacă suntem cercetați astăzi pentru o faptă bună făcută unui om neputincios și pentru felul în care a fost el vindecat, 10să vă fie cunoscut vouă tuturor și întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos nazarineanul, Cel pe Care voi L‑ați răstignit, dar pe Care Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți! 11Acesta este:
„Piatra, care a fost disprețuită de voi11 Petru introduce în citat pronumele voi pentru a aplica textul în mod direct conducătorilor religioși ai lui Israel., zidarii,
care a devenit Piatra din capul unghiului.11 Vezi Ps. 118:22.“
12În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți!
13Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și când au înțeles că erau oameni neinstruiți13 Nu în sensul că erau analfabeți. În perioada NT, printre evrei exista un nivel foarte ridicat de alfabetizare, datorită în special școlilor de pe lângă sinagogi. Ideea este că Petru și Ioan nu aveau educație rabinică, așa cum avea, de exemplu, Pavel. și de rând, au rămas uimiți și au înțeles că fuseseră cu Isus. 14Însă, văzându‑l stând lângă ei pe omul care fusese vindecat, n‑au avut ce să zică. 15Prin urmare, le‑au poruncit să iasă afară din Sinedriu15 Aram.: sanhedrin, care înseamnă adunare. Sanhedrinul desemna atât o curte de justiție locală, întrunindu‑se în orașe și numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât și curtea supremă de justiție, care se întrunea în Ierusalim și număra 71 de membri (Marele Sanhedrin). În cazul de față se face referire, probabil, la curtea supremă de justiție. și s‑au sfătuit între ei, zicând: 16„Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este știut de către toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s‑a făcut un semn clar, și nu‑l putem nega. 17În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească și mai departe în popor, să‑i amenințăm, ca să nu mai vorbească niciunui om în Numele acesta!“ 18I‑au chemat și le‑au poruncit să nu mai vorbească deloc și să nu mai dea învățătură în Numele lui Isus. 19Însă Petru și Ioan, răspunzând, le‑au zis: „Judecați voi înșivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu! 20Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit!“ 21După ce i‑au amenințat din nou, le‑au dat drumul, neștiind cum să‑i pedepsească, din cauza poporului, deoarece toți Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22Căci omul asupra căruia se înfăptuise semnul acesta de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.
Credincioșii se roagă pentru a primi îndrăzneală
23După ce li s‑a dat drumul, s‑au dus la ai lor și le‑au istorisit tot ce le spuseseră conducătorii preoților și bătrânii. 24Când au auzit ei aceste lucruri, și‑au ridicat glasul în același gând către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne, Tu, Cel Care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele, 25Tu ai vorbit, prin Duhul Sfânt, prin gura strămoșului25 Lit.: tatălui. nostru David, robul Tău, astfel:
«De ce se întărâtă neamurile
și cugetă popoarele lucruri fără folos?
26Regii pământului stau adunați
și conducătorii se strâng laolaltă
împotriva Domnului și împotriva Unsului26 Gr.: Cristos. Ebr. și aram.: Mașiah. Său.»26 Vezi Ps. 2:1-2.
27Căci într-adevăr, împotriva Robului27, 30 Gr.: pais, termen care poate avea și sensul de fiu. Tău cel sfânt, Isus, pe Care L‑ai uns Tu, s‑au adunat în această cetate Irod27 Textul face referire la tetrarhul Irod Antipa (care a domnit între anii 4 î.Cr.–39 d.Cr.), unul dintre fiii lui Irod cel Mare (care a domnit între anii 37–4 î.Cr.). Tetrarhul domnea peste a patra parte a unei regiuni, fiind inferior unui rege și stăpânind doar cu aprobarea romanilor., Ponțiu Pilat27 Vezi nota de la 3:13., neamurile și popoarele27 Cu referire, se pare, la cele 12 seminții ale lui Israel. lui Israel, 28ca să facă tot ceea ce mâna Ta și planul Tău au hotărât mai dinainte să se întâmple. 29Și acum, Doamne, uită‑te la amenințările lor și dă‑le robilor Tăi toată îndrăzneala ca să vorbească despre Cuvântul Tău! 30Întinde‑Ți mâna ca să se facă vindecări, semne și minuni prin Numele Robului Tău cel sfânt, Isus!“
31După ce s‑au rugat fierbinte, locul unde erau adunați s‑a cutremurat, și toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească despre Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Credincioșii își împart între ei averile
32Mulțimea celor ce crezuseră era una în inimă și‑n gând și niciunul nu spunea că vreunul din bunurile lui este al lui, ci aveau toate în comun. 33Apostolii depuneau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus și un mare har era peste ei toți. 34Căci nu era nimeni printre ei în nevoie, pentru că toți cei ce erau proprietari de ogoare sau case le vindeau, iar prețul lucrurilor vândute îl aduceau 35și‑l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie. 36Iosif, numit de apostoli și Barnabas, care tradus înseamnă „Fiul încurajării“, un levit originar din Cipru, 37a vândut un ogor care‑i aparținea și apoi a adus banii și i‑a pus la picioarele apostolilor.
