Le règne de Manassé sur Juda
(2 Ch 33.1-10)
1Manassé était âgé de douze ans à son avènement. Il régna cinquante-cinq ans à Jérusalem21.1 De 698 à 642 av. J.-C. (ce qui implique une corégence avec son père si celui-ci n’est décédé qu’en 686 av. J.-C.).. Sa mère s’appelait Hephtsiba. 2Il fit ce que l’Eternel considère comme mal et s’adonna aux mêmes pratiques abominables que les peuples étrangers dépossédés par l’Eternel en faveur des Israélites21.2 Cf. 1 R 14.24 ; Jr 15.4.. 3Il rebâtit les hauts lieux que son père Ezéchias avait détruits, il érigea des autels à Baal, dressa un poteau sacré à la déesse Ashéra comme l’avait fait Achab, roi d’Israël21.3 Qui avait introduit les cultes idolâtres phéniciens en Israël (1 R 16.32-33)., et il se prosterna devant tous les astres du ciel, et leur rendit un culte. 4Il construisit des autels païens dans le temple de l’Eternel, malgré cette parole de l’Eternel : C’est là, à Jérusalem, que j’établirai ma présence.
5Il érigea des autels en l’honneur de tous les astres du ciel dans les deux parvis du temple de l’Eternel. 6Il alla même jusqu’à brûler son fils pour l’offrir en sacrifice. Il consultait les augures et les devins. Il installa des gens qui évoquaient les morts et qui prédisaient l’avenir. Il multiplia les actes que l’Eternel considère comme mauvais et l’irrita de cette manière21.6 Voir Dt 18.10-11.. 7Il fit dresser dans le Temple la statue d’Ashéra qu’il avait fabriquée, alors que l’Eternel avait déclaré à David et à son fils Salomon : C’est dans ce temple et dans Jérusalem, que j’ai choisie parmi toutes les tribus d’Israël, que j’établirai pour toujours ma présence21.7 Pour les v. 7-8, voir 2 S 7.8-16 ; 1 R 2.2-4.. 8Si les Israélites s’appliquent à obéir à tout ce que je leur ai commandé, à toute la Loi que leur a communiquée mon serviteur Moïse, je ne les ferai plus errer loin du pays que j’ai donné à leurs ancêtres.
9Mais les Israélites n’obéirent pas. Manassé les égara sur une mauvaise voie en sorte qu’ils firent encore plus de mal que les peuples étrangers que l’Eternel avait exterminés au profit des Israélites.
La fin de Juda est prédite
10Alors, par l’intermédiaire de ses serviteurs les prophètes, l’Eternel dit : 11A cause du roi Manassé, roi de Juda, qui s’est rendu coupable de tous ces actes abominables, qui a même fait pire que tout ce qu’avaient fait avant lui les Amoréens21.11 Terme générique désignant tous les habitants de Canaan avant la conquête par les Israélites (Ex 3.17). et qui a entraîné le peuple de Juda dans le péché d’idolâtrie, 12voici ce que déclare l’Eternel, le Dieu d’Israël : « Je vais amener sur Jérusalem et sur Juda un malheur tel que tous ceux qui en entendront parler seront abasourdis. 13Je vais faire subir à Jérusalem le même sort qu’à Samarie et je la réduirai au même état que la descendance d’Achab. Je viderai la ville de ses habitants comme on nettoie un plat et qu’on le retourne à l’envers après l’avoir nettoyé. 14J’abandonnerai ce qui reste du peuple qui m’appartient et je le livrerai au pouvoir de ses ennemis qui le pilleront et le dépouilleront. 15J’agirai ainsi parce qu’ils ont fait ce que je considère comme mal et qu’ils n’ont pas cessé de m’irriter depuis le jour où leurs ancêtres sont sortis d’Egypte jusqu’à aujourd’hui. »
16Manassé fit aussi tuer beaucoup de gens innocents, au point que Jérusalem fut remplie d’un bout à l’autre de ses victimes, sans compter les péchés dans lequel il entraîna Juda en faisant ce que l’Eternel considère comme mal.
La mort de Manassé
(2 Ch 33.18-20)
17Les autres faits et gestes de Manassé, toutes ses réalisations, ainsi que les péchés dont il s’est rendu coupable, sont cités dans le livre des Annales des rois de Juda. 18Manassé rejoignit ses ancêtres décédés et fut enterré dans le jardin de son palais appelé aussi le jardin d’Ouzza. Son fils Amôn lui succéda sur le trône.
Le règne d’Amôn sur Juda
(2 Ch 33.21-25)
19Amôn avait vingt-deux ans à son avènement et il régna deux ans à Jérusalem21.19 De 642 à 640 av. J.-C.. Sa mère s’appelait Meshoullémeth, elle était fille de Harouts de Yotba. 20Il fit ce que l’Eternel considère comme mal, comme l’avait fait son père Manassé ; 21il suivit en tout l’exemple de son père, il rendit un culte aux idoles que son père avait servies et il se prosterna devant elles ; 22il abandonna l’Eternel, le Dieu de ses ancêtres, et ne suivit pas les chemins que celui-ci avait prescrits. 23Les ministres d’Amôn conspirèrent contre lui et l’assassinèrent dans son palais. 24Mais la population du pays massacra tous ceux qui avaient comploté contre le roi Amôn et proclama son fils Josias roi à sa place.
25Les autres faits et gestes d’Amôn sont cités dans le livre des Annales des rois de Juda. 26Il fut enterré dans son tombeau, dans le jardin d’Ouzza, et son fils Josias lui succéda sur le trône.
Domnia lui Manase peste Iuda
(2 Cron. 33:1-10, 18-20)
1Manase era în vârstă de doisprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de cincizeci și cinci de ani. Mama sa se numea Hefți‑Ba1 Nume care înseamnă: Plăcerea mea este în ea.. 2El a făcut ce este rău în ochii Domnului, luându‑se după urâciunile neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israel. 3A rezidit înălțimile pe care le distrusese tatăl său, Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a făcut un stâlp al Așerei3, 7 Vezi nota de la 13:6., cum făcuse Ahab, regele lui Israel, și s‑a închinat întregii oștiri a cerurilor și i‑a slujit. 4A zidit altare în Casa Domnului, despre care Domnul spusese: „În Ierusalim Îmi voi pune Numele.“ 5El a zidit altare întregii oștiri a cerurilor, în cele două curți ale Casei Domnului. 6Și‑a trecut fiul prin foc6 Sau: Și‑a sacrificat fiul în foc., s‑a ocupat cu prezicerea6 Vezi notele de la Gen. 44:5, 17; Lev. 19:26 și Deut. 18:10. și cu interpretarea semnelor6 Vezi nota de la 17:17., a apelat la cei ce întreabă duhurile morților și la cei care cheamă spiritele6 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11.. El a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu‑L. 7A pus în Casă chipul cioplit al Așerei pe care‑l făcuse, în Casa despre care Domnul îi spusese lui David și lui Solomon, fiul acestuia: „În Casa aceasta și în Ierusalim, pe care l‑am ales dintre toate cetățile semințiilor lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. 8Nu voi mai face ca piciorul lui Israel să rătăcească afară din țara pe care le‑am dat‑o părinților lor, dacă vor avea grijă să împlinească tot ce le‑am poruncit, potrivit cu toată Legea pe care le‑a dat‑o robul Meu Moise.“ 9Dar ei n‑au ascultat și Manase i‑a dus în rătăcire, astfel că ei au făcut mai mult rău decât toate neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea fiilor lui Israel.
10Atunci Domnul a vorbit prin robii Săi, profeții, zicând:
11„Manase, regele lui Iuda, a săvârșit aceste urâciuni, a făcut mai mult rău decât tot ce făcuseră amoriții înainte de el și l‑a făcut și pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui. 12De aceea așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce o nenorocire peste Ierusalim și peste Iuda, care va răsuna în urechile oricui o va auzi.» 13Voi întinde peste Ierusalim funia de măsură folosită împotriva Samariei și firul de plumb folosit împotriva familiei lui Ahab. Voi curăți Ierusalimul cum curăță cineva o farfurie, ștergând‑o și întorcând‑o cu fața în jos. 14Voi părăsi rămășița moștenirii Mele și o voi da în mâinile dușmanilor ei. Va ajunge de jaful și de prada dușmanilor ei 15pentru că a făcut ce este rău în ochii Mei și M‑a mâniat din ziua în care părinții ei au ieșit din Egipt și până în ziua aceasta.“
16De asemenea, Manase a umplut Ierusalimul, de la un capăt la celălalt, cu sângele nevinovat pe care l‑a vărsat, în afară de păcatul de a‑l fi făcut pe Iuda să păcătuiască și să săvârșească ce este rău în ochii Domnului.
17Celelalte fapte ale lui Manase, tot ce a făcut el și păcatele pe care le‑a săvârșit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 18Manase a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în grădina palatului său, în Grădina lui Uza18, 26 Probabil o formă prescurtată a lui Uzia (vezi nota de la 15:1).. În locul lui a domnit fiul său Amon.
Domnia lui Amon peste Iuda
(2 Cron. 33:21-25)
19Amon era în vârstă de douăzeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de doi ani. Mama sa se numea Meșulemet și era fiica lui Haruț din Iotba. 20El a făcut ce este rău în ochii Domnului, la fel cum făcuse tatăl său Manase. 21A umblat în toate căile în care umblase și tatăl său, slujind și închinându‑se idolilor cărora le slujise și Manase. 22L‑a părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinților săi, și nu a umblat pe Calea Domnului.
23Slujitorii lui Amon au uneltit împotriva lui și l‑au omorât pe rege în palatul lui, 24dar poporul țării i‑a omorât pe toți aceia care uneltiseră împotriva regelui Amon. Apoi, în locul lui Amon, poporul țării l‑a făcut rege pe fiul acestuia, Iosia.
25Celelalte fapte pe care le‑a făcut Amon, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 26El a fost înmormântat în mormântul său, în Grădina lui Uza, iar în locul lui a domnit fiul său Iosia.
