Le règne de Yoahaz sur Israël
1La vingt-troisième année du règne de Joas, fils d’Ahazia, roi de Juda, Yoahaz, fils de Jéhu, devint roi d’Israël à Samarie. Il régna dix-sept ans13.1 De 814 à 798 av. J.-C.. 2Il fit ce que l’Eternel considère comme mal et adopta la conduite coupable de Jéroboam, fils de Nebath, qui avait entraîné Israël dans le péché13.2 Cf. 1 R 12.25-33 ; 13.33-34 ; 14.16.. Il ne se détourna pas de cette mauvaise voie. 3Alors l’Eternel se mit en colère contre Israël. Il livra ses habitants pendant toute cette période au pouvoir de Hazaël, roi de Syrie, et de Ben-Hadad, fils de Hazaël13.3 Voir 8.7-15 ; 10.32 ; 1 R 19.15. Le règne de Ben-Hadad (v. 24) a commencé en 806 ou en 796 av. J.-C.. 4Mais Yoahaz supplia l’Eternel d’apaiser sa colère. L’Eternel l’exauça, car il avait vu comment le roi de Syrie opprimait Israël. 5Il envoya aux Israélites un libérateur pour les délivrer des Syriens13.5 Le libérateur a été soit le roi assyrien Adadnirari III (810 à 783 av. J.-C.) – qui a attaqué les Syriens de Damas en 806 et 804, ce qui a permis aux Israélites de se soustraire à l’emprise syrienne (v. 25 ; 14.25) – soit Joas, fils de Yoahaz (v. 17, 19, 25), soit encore Jéroboam II qui a étendu les frontières israélites vers le nord (14.25, 28) en tirant profit de la faiblesse des Syriens battus par les Assyriens.. Dès lors, ils purent de nouveau vivre tranquilles chez eux comme autrefois. 6Mais ils ne se détournèrent pas pour autant des péchés dans lesquels la maison de Jéroboam les avait entraînés. Ils persistèrent dans cette voie ; le pieu sacré d’Ashéra était même dressé à Samarie13.6 Dressé par Achab (1 R 16.33) ; soit il a été épargné par Jéhu (10.27-28), soit il a été réédifié sous Yoahaz.. 7De toute l’armée du roi, il ne restait à Yoahaz que cinquante hommes d’équipage de chars, dix chars et dix « milliers » de fantassins, car le roi de Syrie avait détruit le reste et l’avait réduit à l’état de poussière que l’on piétine13.7 Voir 10.32..
8Les autres faits et gestes de Yoahaz, toutes ses réalisations et sa vaillance sont cités dans le livre des Annales des rois d’Israël. 9Yoahaz rejoignit ses ancêtres décédés et fut enterré à Samarie. Son fils Joas lui succéda sur le trône.
Le règne de Joas sur Israël
10La trente-septième année du règne de Joas, roi de Juda, Joas, fils de Yoahaz, devint roi d’Israël à Samarie. Il régna seize ans13.10 De 798 à 782 av. J.-C.. 11Il fit ce que l’Eternel considère comme mal ; il n’abandonna pas les péchés dans lesquels Jéroboam, fils de Nebath, avait entraîné Israël, il persista dans cette voie. 12Les autres faits et gestes de Joas, toutes ses réalisations, la vaillance dont il a fait preuve dans la guerre contre Amatsia, roi de Juda13.12 Voir 14.8-14 ; 2 Ch 25.17-24., sont cités dans le livre des Annales des rois d’Israël. 13Joas rejoignit ses ancêtres décédés et fut enterré à Samarie avec les rois d’Israël, et Jéroboam son fils accéda à son trône.
La fin de l’histoire d’Elisée
14Elisée était atteint de la maladie dont il mourut, quand Joas, le roi d’Israël, lui rendit visite. Il se pencha sur son visage et pleura en répétant : Mon père ! Mon père ! Mon père ! Toi qui es comme les chars d’Israël et ses équipages13.14 Voir 2.12. !
15Elisée lui dit : Prends un arc et des flèches !
Joas se les fit apporter. 16Puis Elisée lui ordonna : Tends l’arc !
Quand il l’eut tendu, Elisée posa ses mains sur celles du roi 17et dit : Ouvre la fenêtre du côté de l’est !
Joas l’ouvrit. Puis Elisée commanda : Tire !
Il tira. Elisée s’écria : C’est la flèche de la victoire de l’Eternel, la flèche de la victoire contre les Syriens. Oui, tu battras les Syriens à Apheq13.17 Les Syriens dominaient la Transjordanie (10.32-33). jusqu’à leur extermination. 18Elisée ajouta : Prends maintenant d’autres flèches !
Il les prit.
– Frappe contre le sol !
Le roi d’Israël frappa trois coups et s’arrêta. 19L’homme de Dieu se mit en colère contre lui et lui déclara : Il fallait frapper cinq ou six coups, alors tu aurais vaincu les Syriens jusqu’à leur extermination, tandis qu’à présent tu ne les battras que trois fois.
20Elisée mourut et fut enterré. L’année suivante, des bandes de pillards moabites13.20 Les Moabites demeuraient à l’est de la mer Morte. firent une incursion dans le pays. 21On était en train d’enterrer un mort quand, tout à coup, on vit venir une de ces bandes. Alors on jeta le corps en hâte dans la tombe d’Elisée. Au contact des ossements du prophète, le mort reprit vie et se dressa sur ses pieds.
22Pendant tout le règne de Yoahaz, Hazaël, roi de Syrie, avait opprimé les Israélites. 23Mais l’Eternel leur témoigna sa grâce : il eut de la compassion pour eux et leur vint en aide à cause de son alliance avec Abraham, Isaac et Jacob13.23 Cf. Ex 2.24 ; 3.6 ; Lv 26.42 ; Dt 1.8 ; 6.10 ; 9.5, 27 ; 29.12 ; 34.4 ; 1 R 18.36.. A cette époque, il ne voulut pas les détruire et il ne voulut pas encore les exiler loin de sa présence.
24Hazaël, roi de Syrie, mourut et son fils Ben-Hadad lui succéda sur le trône. 25Alors Joas, fils de Yoahaz, reprit à Ben-Hadad, fils de Hazaël, les villes enlevées par ce dernier à son père Yoahaz à la suite des guerres13.25 Il s’agit sans doute de villes à l’ouest du Jourdain puisque celles qui étaient situées à l’est, et qui avaient été perdues au temps de Jéhu (10.32-33), ne furent récupérées que par Jéroboam II (14.25).. Joas le battit à trois reprises et reconquit les villes d’Israël.
Domnia lui Iehoahaz peste Israel
1Iehoahaz, fiul lui Iehu, a început să domnească peste Israel în Samaria, în al douăzeci și treilea an al lui Ioaș, fiul lui Ahazia, și a domnit timp de șaptesprezece ani. 2El a făcut ce este rău în ochii Domnului, trăind în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, și nu s‑a depărtat de la ele. 3Mânia Domnului s‑a aprins împotriva lui Israel, și El l‑a dat pentru multe zile pe mâna lui Hazael, regele Aramului, și pe mâna lui Ben‑Hadad, fiul său.
4Iehoahaz a căutat fața Domnului, și Domnul l‑a ascultat pentru că a văzut felul în care Israel era asuprit, căci regele Aramului îi asuprea. 5Prin urmare, Domnul i‑a dat lui Israel un eliberator, și poporul a scăpat din mâna arameilor. Și fiii lui Israel au locuit în corturile lor5 Expresie ebraică cu sensul de au locuit în siguranță în propriile lor case., ca mai înainte. 6Dar cu toate acestea ei nu s‑au depărtat de păcatele familiei lui Ieroboam, care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, ci au umblat în ele. De asemenea, stâlpul Așerei6 Simbol din lemn al zeiței canaanite Așera sau al zeiței Aștoret (numită în greacă Astarte) a rămas în continuare în picioare în Samaria.
7El nu i‑a mai lăsat popor lui Iehoahaz, decât cincizeci de călăreți, zece care și zece mii de pedestrași, căci regele Aramului îi distrusese și îi făcuse ca pulberea pe care o calci în picioare.
8Celelalte fapte ale lui Iehoahaz, tot ce a făcut el și isprăvile lui, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 9Iehoahaz a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Samaria, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoaș.
Domnia lui Iehoaș peste Israel
10În al treizeci și șaptelea an al lui Ioaș, regele lui Iuda, Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, a început să domnească peste Israel, în Samaria, și a domnit timp de șaisprezece ani. 11El a făcut ce este rău în ochii Domnului și nu s‑a depărtat de niciunul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască. 12Celelalte fapte ale lui Iehoaș, tot ce a făcut el și isprăvile lui din războiul împotriva lui Amația, regele lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 13Iehoaș a adormit alături de părinții săi și în locul lui a domnit Ieroboam. Iehoaș a fost înmormântat în Samaria, alături de regii lui Israel.
14Elisei s‑a îmbolnăvit de o boală de care urma să moară.
Iehoaș, regele lui Israel, a coborât la el și a plâns înaintea lui, zicând:
– Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel și călăreții lui!
15Elisei i‑a zis:
– Ia un arc și niște săgeți!
Și el a luat un arc și niște săgeți.
16Apoi i‑a zis regelui lui Israel:
– Acum încordează arcul cu mâna ta!
După ce a încordat arcul cu mâna lui, Elisei și‑a pus mâinile pe mâinile regelui.
17Elisei a zis:
– Deschide fereastra dinspre răsărit!
Și el a deschis‑o.
Elisei i‑a zis:
– Trage!
Și el a tras.
Apoi Elisei a zis:
– Aceasta este săgeata victoriei Domnului, o săgeată a victoriei împotriva lui Aram, căci tu îi vei lovi pe aramei la Afek până îi vei mistui.
18Apoi i‑a zis:
– Ia săgețile!
Și el le‑a luat.
Apoi i‑a zis regelui lui Israel:
– Lovește pământul cu ele!
El a lovit pământul de trei ori, și apoi s‑a oprit.
19Omul lui Dumnezeu s‑a mâniat pe el și i‑a zis:
– Ar fi trebuit să lovești de cinci sau de șase ori, și atunci i‑ai fi lovit pe aramei până i‑ai fi mistuit. Acum însă îi vei învinge doar de trei ori.
20Elisei a murit și a fost înmormântat. În anul următor niște cete de moabiți au invadat țara. 21Când niște bărbați care îngropau un mort au văzut una din aceste cete, s‑au grăbit și au aruncat trupul mortului în mormântul lui Elisei21 Fiind săpat în piatră, mormântul trebuia să se pregătească din timp. Din cauza invaziei moabite însă, trupul a fost pus într‑un mormânt deja ocupat; practica era folosită în acea vreme, însă înainte de a așeza un alt trup în mormânt oasele celui ce fusese înmormântat acolo erau scoase și păstrate într‑un osuar (niște cufere din lemn sau din piatră), lucru care n‑a mai fost posibil în situația aceea.. Când trupul mortului a atins oasele lui Elisei, omul a înviat și s‑a ridicat în picioare.
22Hazael, regele Aramului, l‑a asuprit pe Israel în toate zilele lui Iehoahaz. 23Totuși, Domnul Și‑a arătat bunăvoința față de ei, a avut milă de ei și S‑a întors spre ei datorită legământului Său cu Avraam, Isaac și Iacov. El n‑a dorit să‑i distrugă și, până acum, nu i‑a izgonit din prezența Lui.
24Hazael, regele Aramului, a murit, iar în locul lui a domnit fiul său Ben‑Hadad. 25Atunci Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, a luat înapoi din mâna lui Ben‑Hadad, fiul lui Hazael, cetățile pe care le cucerise Hazael de la Iehoahaz, tatăl său. Iehoaș l‑a învins de trei ori și astfel a luat înapoi cetățile lui Israel.
