Les préparatifs de la Pâque
1Ezéchias envoya des messagers dans tout Israël et Juda, et écrivit même des lettres à Ephraïm et Manassé30.1 Principales tribus du royaume du Nord qu’elles représentent. Ces messagers furent envoyés dans tout Israël., pour les inviter à venir au temple de l’Eternel à Jérusalem afin de célébrer la Pâque en l’honneur de l’Eternel, le Dieu d’Israël. 2Le roi, ses ministres et toute la communauté avaient tenu conseil à Jérusalem et ils avaient convenu de célébrer la Pâque au second mois de l’année30.2 Selon la Loi, la Pâque devait être célébrée le 14e jour du premier mois (Nisân ; Ex 12.1-12). Mais si quelqu’un était impur ce jour-là, il pouvait la fêter le second mois (Nb 9.2, 3, 10-11). Ici, un nombre insuffisant de prêtres était en état de pureté rituelle et le peuple n’avait pas eu le temps de venir à Jérusalem (v. 3). D’autre part, ce report a peut-être également été motivé par la volonté de donner le temps aux émissaires du roi de parcourir le territoire des tribus du Nord et aux Israélites qui y subsistaient de se rendre à Jérusalem.. 3Ils n’avaient pas pu la célébrer à la date prescrite, car il n’y avait pas suffisamment de prêtres qui se soient purifiés et le peuple ne s’était pas rassemblé à Jérusalem. 4Ce projet parut bon au roi et à toute l’assemblée 5et, comme beaucoup d’Israélites ne célébraient plus la Pâque selon ce qui est écrit, ils décidèrent de faire une annonce dans tout Israël depuis Beer-Sheva jusqu’à Dan pour inviter tout le monde à se rendre à Jérusalem afin de célébrer la Pâque en l’honneur de l’Eternel, le Dieu d’Israël.
6Les coureurs s’en allèrent dans tout Israël et Juda porter les lettres signées par le roi et ses ministres. Le roi leur avait ordonné de proclamer : Israélites, revenez à l’Eternel, le Dieu d’Abraham, d’Isaac et d’Israël, et il reviendra à vous, vous, les rescapés, qui avez échappé à l’emprise du roi d’Assyrie30.6 Allusion à la déportation d’une partie des Israélites par Sargon en 722 av. J.-C. (voir 2 R 17.5-41)..
7N’imitez pas vos pères et vos frères qui ont été infidèles à l’Eternel, le Dieu de leurs ancêtres. C’est pour cela que Dieu a fait venir la dévastation sur leur pays comme vous le constatez. 8Maintenant, ne soyez donc pas rebelles comme vos ancêtres, engagez-vous solennellement envers l’Eternel, revenez à son sanctuaire qu’il a consacré pour toujours ! Servez l’Eternel, votre Dieu, pour que sa colère ardente se détourne de vous ! 9Si vous revenez vraiment à l’Eternel, vos compatriotes et vos fils qui ont été déportés trouveront de la compassion auprès de leurs conquérants qui les laisseront revenir dans ce pays ; car l’Eternel est plein de compassion et de grâce, et si vous revenez à lui, il ne vous rejettera pas.
10Les coureurs passèrent ainsi de ville en ville dans le territoire d’Ephraïm et de Manassé. Ils poussèrent au nord jusqu’au territoire de Zabulon30.10 C’est-à-dire dans les territoires des tribus du Nord. Au-delà de Zabulon, les territoires étaient sous la domination du roi d’Assyrie.. Mais on se moquait d’eux et on les tournait en dérision. 11Cependant, quelques membres des tribus d’Aser, de Manassé et de Zabulon s’humilièrent et se rendirent à Jérusalem. 12Au pays de Juda, Dieu agit puissamment sur la population et la rendit unanime pour obéir à l’ordre du roi et des ministres qui était conforme à la parole de l’Eternel.
Une Pâque mémorable
13Un peuple nombreux afflua donc à Jérusalem pour célébrer la fête des Pains sans levain au second mois. Ils formèrent une immense assemblée. 14Ils se mirent à détruire les autels qui se trouvaient dans la ville et ils firent disparaître tous les encensoirs en les jetant dans le ravin du Cédron. 15Puis on immola les agneaux pour la Pâque le quatorzième jour du second mois. Les prêtres et les lévites, saisis de honte, s’étaient purifiés et ils offrirent des holocaustes dans le temple de l’Eternel. 16Chacun prit son poste attitré comme le prescrit la Loi de Moïse, homme de Dieu. Les lévites remettaient le sang des sacrifices aux prêtres qui le répandaient sur l’autel. 17Comme il y avait dans l’assemblée beaucoup de gens qui ne s’étaient pas purifiés rituellement, les lévites eurent à immoler les agneaux de la Pâque30.17 Normalement, c’était le chef de famille qui devait immoler l’agneau pascal (Ex 12.3-6 ; Dt 16.1-6). pour toutes ces personnes qui n’étaient pas rituellement pures et donc aptes à accomplir ce geste cultuel pour le Seigneur. 18Beaucoup de gens, en effet, et surtout parmi ceux qui étaient venus d’Ephraïm, de Manassé, d’Issacar et de Zabulon, n’avaient pas accompli les rites de purification ; mais ils mangèrent quand même l’agneau de la Pâque, contrairement à ce qui est écrit. C’est pourquoi Ezéchias pria pour eux en ces termes : Eternel, toi qui es bon, veuille pardonner 19à tous ceux qui se sont efforcés de tout leur cœur de se tourner vers Dieu, l’Eternel, le Dieu de leurs ancêtres, même s’ils ne se sont pas purifiés comme cela est requis pour un acte cultuel.
20L’Eternel écouta la prière d’Ezéchias et il laissa le peuple indemne. 21Ainsi les Israélites qui se trouvaient présents à Jérusalem célébrèrent la fête des Pains sans levain pendant sept jours et dans une grande joie. Chaque jour, les lévites et les prêtres chantèrent les louanges de l’Eternel en faisant retentir leurs instruments avec force en son honneur. 22Ezéchias adressa des encouragements à tous les lévites qui avaient fait preuve de considération envers l’Eternel.
Pendant les sept jours de la fête, ils mangèrent la viande des sacrifices, offrirent des sacrifices de communion, et célébrèrent l’Eternel, le Dieu de leurs ancêtres.
23Toute l’assemblée décida de prolonger la fête de sept jours, et ces sept jours supplémentaires furent célébrés dans la joie, 24car Ezéchias, roi de Juda, avait donné pour le ravitaillement de l’assemblée mille taureaux et sept mille moutons, et les ministres avaient offert mille taureaux et dix mille moutons. De nombreux prêtres s’étaient rituellement purifiés30.24 Pour pouvoir accomplir leur service et pour ne plus se trouver dans le cas signalé en 29.34.. 25Toute l’assemblée, Judéens, prêtres et lévites, tous ceux qui étaient venus d’Israël30.25 Voir 11.16-17 ; 15.9., ainsi que les immigrés venus d’Israël ou habitant dans le royaume de Juda, tous étaient dans la joie. 26Une grande joie régnait dans toute la ville de Jérusalem. Depuis l’époque de Salomon, fils de David, roi d’Israël, rien de semblable ne s’était produit dans la ville. 27Finalement, les prêtres-lévites se levèrent pour bénir le peuple. Leur voix fut entendue et leur prière parvint jusqu’à sa sainte demeure dans le ciel.
Celebrarea Paștelui
1Ezechia a trimis solie peste tot în Israel și Iuda și a scris scrisori chiar și celor din Efraim și Manase, chemându‑i la Casa Domnului, în Ierusalim, pentru a sărbători Paștele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 2Regele se sfătuise la Ierusalim cu căpeteniile sale și cu toată adunarea să sărbătorească Paștele în luna a doua, 3pentru că nu au putut să‑l sărbătorească la vremea sa, deoarece nu se sfințiseră3 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). destui preoți, iar poporul nu se adunase la Ierusalim. 4Propunerea a plăcut atât regelui, cât și întregii adunări. 5Prin urmare, ei au dat o poruncă prin care urma să se străbată tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, pentru a‑i chema pe oameni la Ierusalim ca să sărbătorească Paștele Domnului, Dumnezeul lui Israel, căci demult nu‑l mai sărbătoriseră în mare număr, după cum era scris. 6Și, așa cum poruncise regele, mesagerii6, 10 Lit.: alergătorii. au dus în tot Israelul și în Iuda scrisorile regelui și ale căpeteniilor sale, în care se spunea:
„Fii ai lui Israel, întoarceți‑vă la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, iar El Se va întoarce la rămășița care a scăpat, la cei ce au scăpat din mâna împăraților Asiriei! 7Nu fiți ca părinții și ca frații voștri care au fost necredincioși față de Domnul, Dumnezeul părinților voștri, și pe care El i‑a lăsat pradă pustiirii, după cum vedeți astăzi. 8Acum, nu vă înțepeniți ceafa, ca părinții voștri! Dați mâna cu Domnul, veniți la Sfântul Lui Lăcaș, pe care l‑a sfințit pe vecie, și slujiți Domnului, Dumnezeul vostru, ca astfel să se depărteze de la voi apriga Lui mânie! 9Căci dacă vă veți întoarce la Domnul, frații voștri și fiii voștri vor găsi îndurare la cei ce i‑au luat captivi și se vor întoarce în țara aceasta, căci Domnul, Dumnezeul vostru, este plin de har și milostiv și nu‑Și va întoarce fața de la voi, dacă vă întoarceți la El.“
10Mesagerii au străbătut fiecare cetate din Efraim și Manase, până în Zabulon, însă oamenii râdeau de ei și‑i batjocoreau. 11Totuși, au existat unii din Așer, din Manase și din Zabulon care s‑au smerit și au venit la Ierusalim. 12De asemenea, și în Iuda, mâna lui Dumnezeu i‑a unit pentru ca ei să împlinească porunca regelui și a căpeteniilor, poruncă dată potrivit Cuvântului Domnului.
13În luna a doua, o mulțime de oameni s‑a adunat la Ierusalim ca să celebreze Sărbătoarea Azimelor. Era o adunare foarte mare. 14S‑au ridicat și au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim, precum și toate altarele pentru tămâiere și le‑au aruncat în uedul14 Vezi nota de la 15:16. Chidron. 15Apoi, în a paisprezecea zi a lunii a doua, au înjunghiat mieii de Paște. Preoții și leviții, plini de rușine, s‑au sfințit și au adus arderi‑de‑tot la Casa Domnului. 16Ei stăteau la locurile lor, așa cum era hotărât cu privire la ei în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu; și preoții stropeau sângele pe care‑l luau de la leviți. 17Fiindcă erau mulți în adunare care nu se sfințiseră,17 Vezi nota de la 30:3. leviții au înjunghiat ei înșiși mieii de Paște pentru toți aceia care nu erau curați și nu puteau să îi închine17 Lit.: sfințească. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). ei Domnului. 18Căci majoritatea poporului, mulți din Efraim, din Manase, din Isahar și din Zabulon, nu se curățise și nu mâncase jertfa de Paște după cum era scris. Însă Ezechia s‑a rugat pentru ei, zicând: „Domnul, Care este bun, să‑i ierte 19pe toți aceia care s‑au hotărât în inimile lor să‑L caute pe Dumnezeu, pe Domnul, Dumnezeul părinților lor, chiar și fără sfânta curățire!“ 20Domnul l‑a ascultat pe Ezechia și a vindecat poporul.
21Fiii lui Israel prezenți la Ierusalim au celebrat, cu mare bucurie, Sărbătoarea Azimelor, timp de șapte zile. Leviții și preoții Îl lăudau pe Domnul în fiecare zi cu instrumentele de laudă ale Domnului.
22Ezechia a vorbit pe placul inimii tuturor leviților care arătaseră o bună înțelegere a slujbei Domnului. Ei au mâncat, timp de șapte zile, din partea cuvenită lor, au adus jertfe de pace și I‑au mulțumit Domnului, Dumnezeul părinților lor.
23Întreaga adunare s‑a sfătuit să mai celebreze încă șapte zile. Și au celebrat cu bucurie încă șapte zile, 24deoarece Ezechia, regele lui Iuda, oferise adunării o mie de tauri și șapte mii de oi, iar căpeteniile oferiseră adunării o mie de tauri și zece mii de oi, și deoarece mulți preoți se sfințiseră. 25Toată adunarea lui Iuda împreună cu preoții și leviții și toată adunarea celor sosiți din Israel, precum și străinii, cei sosiți din țara lui Israel și cei ce locuiesc în Iuda, s‑au bucurat împreună. 26A fost o mare bucurie în Ierusalim, așa cum nu a mai fost în Ierusalim din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel. 27Preoții și leviții s‑au ridicat și au binecuvântat poporul. Glasul lor s‑a făcut auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la Lăcașul Tău cel Sfânt, până la ceruri.
