Le parler en langues et la prophétie
1Ainsi, recherchez avant tout l’amour ; aspirez en outre aux manifestations de l’Esprit, et surtout à prophétiser.
2Celui qui parle dans une langue inconnue s’adresse à Dieu et non aux hommes : personne ne comprend les paroles mystérieuses qu’il prononce sous l’inspiration de l’Esprit. 3Mais celui qui prophétise aide les autres à grandir dans la foi, les encourage et les réconforte. 4Celui qui parle dans une langue inconnue ne se fait du bien qu’à lui-même ; mais celui qui prophétise permet à toute l’assemblée de grandir dans la foi. 5Je veux bien que vous sachiez tous parler dans des langues inconnues, mais je préférerais que vous prophétisiez. Celui qui prophétise est plus utile que celui qui s’exprime dans une langue inconnue – sauf si quelqu’un traduit ce dernier pour que l’Eglise puisse grandir dans la foi.
6Supposez, frères et sœurs, que je vienne chez vous et que je m’exprime exclusivement dans ces langues inconnues, sans vous apporter aucune révélation, aucune connaissance nouvelle, aucune prophétie, aucun enseignement. Quel profit tireriez-vous de ma présence ?
7Voyez ce qui se passe pour des instruments de musique comme la flûte ou la harpe. Comment reconnaîtra-t-on la mélodie jouée sur l’un ou l’autre de ces instruments s’ils ne rendent pas de sons distincts ? 8Et qui se préparera pour la bataille si le signal que donne la trompette n’est pas parfaitement clair ? 9Il en va de même pour vous : comment saura-t-on ce que vous voulez dire si, en utilisant ces langues inconnues, vous ne prononcez que des paroles inintelligibles ? Vous parlerez en l’air !
10Il existe, dans le monde, un grand nombre de langues différentes, dont aucune n’est dépourvue de sens. 11Mais si j’ignore le sens des mots utilisés par mon interlocuteur, je serai un étranger pour lui, et lui de même le sera pour moi.
12Vous donc, puisque vous aspirez si ardemment aux manifestations de l’Esprit, recherchez avant tout à posséder en abondance celles qui contribuent à faire grandir l’Eglise dans la foi.
13C’est pourquoi, celui qui parle en langues inconnues doit demander à Dieu de lui donner de traduire ce qu’il dit en langage compréhensible. 14Car si je prie en langues inconnues, mon esprit est en prière, mais mon intelligence n’intervient pas14.14 Autre traduction : mais mon intelligence ne porte aucun fruit pour les autres..
15Que ferai-je donc ? Je prierai avec mon esprit14.15 Autre traduction : par l’Esprit. De même dans la suite du verset et au verset 16., mais je prierai aussi avec mon intelligence. Je chanterai les louanges de Dieu avec mon esprit, mais je chanterai aussi avec mon intelligence. 16Autrement, si tu remercies le Seigneur uniquement avec ton esprit, comment l’auditeur non averti, assis dans l’assemblée, pourra-t-il répondre « Amen » à ta prière de reconnaissance, puisqu’il ne comprend pas ce que tu dis ? 17Ta prière de reconnaissance a beau être sublime, l’autre ne grandit pas dans sa foi.
18Je remercie Dieu de ce que je parle en langues inconnues plus que vous tous. 19Cependant, lors des réunions de l’Eglise, je préfère dire seulement cinq paroles compréhensibles pour instruire aussi les autres, plutôt que dix mille mots dans une langue inconnue.
20Frères et sœurs, ne soyez pas des enfants dans votre façon de juger des choses. Pour le mal, soyez des petits enfants, mais dans le domaine du jugement, montrez-vous adultes.
21Il est dit dans l’Ecriture :
Je parlerai à ce peuple ╵dans une langue étrangère ╵par des lèvres d’étrangers,
et même alors, ils ne m’écouteront pas,
dit le Seigneur14.21 Es 28.11-12. Dans ce texte, Esaïe avertit les Israélites que, puisqu’ils ne veulent pas écouter la parole de Dieu qu’il leur annonce dans leur langue, Dieu va leur parler en une langue étrangère, celle des Assyriens qui envahiront leur pays et leur imposeront leur domination. L’apôtre en conclut que, lorsque Dieu parle une langue étrangère, c’est un signe de jugement. Le langage du salut est au contraire celui qui est compréhensible..
22Ainsi, les paroles en langues inconnues sont un signe de Dieu, non pour les croyants, mais ceux qui ne croient pas ; les prophéties, elles, sont un signe, non pour les incroyants, mais pour ceux qui croient.
23En effet, imaginez que l’Eglise se réunisse tout entière, et que tous parlent en des langues inconnues : si des personnes non averties ou des incroyants surviennent, ne diront-ils pas que vous avez perdu la raison ? 24Si, au contraire, tous prophétisent et qu’il entre un visiteur incroyant ou un homme quelconque, ne se trouvera-t-il pas repris par tous et exposé au jugement de tous ? 25Les secrets de son cœur seront mis à nu. Alors, il tombera sur sa face en adorant Dieu et s’écriera : « Certainement, Dieu est présent au milieu de vous. »
L’ordre dans le culte
26Comment donc agir, frères et sœurs ? Lorsque vous vous réunissez, l’un chantera un cantique, l’autre aura une parole d’enseignement, un autre une révélation ; celui-ci s’exprimera dans une langue inconnue, celui-là en donnera l’interprétation ; que tout cela serve à faire grandir l’Eglise dans la foi. 27Si l’on parle dans des langues inconnues, que deux le fassent, ou tout au plus trois, et l’un après l’autre ; et qu’il y ait quelqu’un pour traduire. 28S’il n’y a pas d’interprète, qu’on se taise plutôt que de parler dans une langue inconnue dans l’assemblée, et qu’on se contente de parler à soi-même et à Dieu. 29Quant à ceux qui prophétisent, que deux ou trois prennent la parole et que les autres jugent ce qu’ils disent : 30si l’un des assistants reçoit une révélation pendant qu’un autre parle, celui qui a la parole doit se taire. 31Ainsi vous pouvez tous prophétiser à tour de rôle afin que tous soient instruits et stimulés dans leur foi. 32Car les prophètes restent maîtres d’eux-mêmes. 33Dieu, en effet, n’est pas un Dieu de désordre, mais de paix.
Comme dans toutes les Eglises des membres du peuple saint, 34que les femmes gardent le silence dans les assemblées ; car il ne leur est pas permis de parler14.34 Certains pensent que Paul vise ici le bavardage et le fait de poser des questions de manière intempestive pendant que quelqu’un prophétise ou enseigne (cf. v. 27-28, 30). D’autres pensent que Paul demande aux femmes de s’abstenir de se prononcer lors de l’évaluation des prophéties (voir v. 29).. Qu’elles sachent se tenir dans la soumission comme le recommande aussi la Loi. 35Si elles veulent s’instruire sur quelque point, qu’elles interrogent leur mari à la maison. En effet, il est inconvenant pour une femme de parler dans une assemblée. 36Car enfin, est-ce de chez vous que la Parole de Dieu est sortie ? Est-ce chez vous seulement qu’elle est parvenue ? 37Si quelqu’un estime être un prophète ou pense bénéficier d’une manifestation spirituelle, il doit reconnaître, dans ce que je vous écris, un commandement du Seigneur. 38Et si quelqu’un refuse de reconnaître cela, c’est la preuve qu’il n’a pas été lui-même reconnu par Dieu.
39En résumé, mes frères et sœurs, recherchez ardemment à prophétiser et ne vous opposez pas à ce qu’on parle en des langues inconnues. 40Mais veillez à ce que tout se passe convenablement et non dans le désordre.
Darul profeției și al vorbirii în alte limbi
1Urmăriți dragostea și râvniți după darurile duhovnicești, dar mai ales să profețiți. 2Căci cel ce vorbește într‑o altă limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu, întrucât nimeni nu‑l înțelege, iar cu duhul2 Sau: iar prin Duhul. spune taine. 3Dar cel ce profețește le vorbește oamenilor, pentru zidire, mângâiere și încurajare. 4Cel ce vorbește într‑o limbă se zidește pe sine, dar cel ce profețește zidește biserica. 5Eu doresc ca toți să vorbiți în alte limbi, dar mai ales să profețiți. Cel ce profețește este mai mare decât cel ce vorbește în alte limbi, în afară de cazul în care acesta din urmă le traduce, pentru ca biserica să primească zidire sufletească.
6Acum, fraților, dacă eu vin la voi vorbind în alte limbi, cu ce vă voi ajuta, dacă nu vă voi vorbi fie prin descoperire, fie prin cunoștință, fie prin profeție, fie prin învățătură? 7La fel și obiectele neînsuflețite, care scot un sunet, fie un fluier, fie o kithara7 Termenul kithara (în alte traduceri harfă/harpă) face referire de obicei la un instrument muzical cu coarde, din specia cordofonelor, un instrument destul de dificil de reconstruit pentru că termenul se referă generic la unele instrumente asemănătoare atât cu lira sau cu un anumit tip de harfă de mână, cât și cu strămoașa lăutei, oud‑ului, chitarei actuale. Vezi și nota de la Apoc. 14:2.: dacă nu dau tonuri diferite, cum va ști cineva ce se cântă la fluier sau la kithara? 8Dacă trâmbița dă un sunet neclar, cine se va pregăti de război? 9Tot astfel și voi: dacă nu rostiți cu limba un cuvânt clar, cum va înțelege cineva ce spuneți? Vă veți trezi vorbind în vânt! 10Fără îndoială, există în lume multe feluri de limbi, și niciuna nu este fără sens. 11Așadar, dacă eu nu cunosc înțelesul acelei limbi11 Lit.: nu cunosc forța [puterea] vocii [sunetului], voi fi un barbar11 Nume dat de greci și de romani celor care aparțineau altor popoare. pentru cel care vorbește, iar cel care vorbește va fi un barbar pentru mine. 12La fel și cu voi: întrucât sunteți plini de zel după daruri duhovnicești, căutați să le aveți din belșug, pentru zidirea bisericii. 13De aceea, cel ce vorbește într‑o altă limbă să se roage ca să poată traduce ce spune. 14Căci, dacă mă rog într‑o altă limbă, duhul meu se roagă, însă mintea mea este neroditoare. 15Așadar, ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea, voi cânta laudă cu duhul, dar voi cânta laudă și cu mintea. 16Altfel, dacă tu mulțumești doar cu duhul, cum va spune „Amin!“, la mulțumirea ta, cel ce este neștiutor16 Lit.: cel ce umple locul neinstruitului., de vreme ce nu știe ce spui? 17Căci tu, într-adevăr, mulțumești frumos, însă celălalt nu este zidit. 18Eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu că vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toți, 19dar în biserică vreau, mai degrabă, să spun cinci cuvinte cu mintea mea, pentru a‑i învăța pe alții, decât zece mii de cuvinte într‑o altă limbă.
20Fraților, nu fiți copii în gândire! Dimpotrivă, în ce privește răutatea fiți copilași, iar în gândire fiți maturi.20 Sau: desăvârșiți; compleți. 21În Lege este scris:
„În alte limbi
și prin buzele altora
voi vorbi acestui popor,
dar nici atunci nu Mă vor asculta, zice Domnul.“21 Vezi Is. 28:11-12.
22Astfel, limbile sunt un semn nu pentru credincioși, ci pentru necredincioși, în timp ce profeția nu este un semn pentru necredincioși, ci pentru credincioși. 23De aceea, dacă s‑ar aduna întreaga biserică și toți ar vorbi în alte limbi și ar intra unii neștiutori sau necredincioși, oare nu vor spune ei că sunteți nebuni? 24Dar dacă toți profețiți și intră cineva necredincios sau neștiutor, el este convins24 Verbul grecesc poate fi tradus și cu a dovedi vinovat, a mustra, a da în vileag, scoate la lumină, a examina cu atenție. de toți, este cercetat de toți, 25lucrurile ascunse ale inimii lui sunt descoperite și astfel va cădea cu fața la pământ și I se va închina lui Dumnezeu, declarând: „Cu adevărat Dumnezeu este în mijlocul vostru!“
Ordine în cadrul închinării
26Deci, ce este de făcut, fraților? Când vă adunați laolaltă și fiecare are un psalm, o învățătură, o descoperire, un îndemn în altă limbă, o traducere, să se facă toate pentru zidirea bisericii. 27Dacă cineva vorbește într‑o altă limbă, să fie doi sau cel mult trei și să vorbească fiecare pe rând, iar unul să traducă. 28Dacă însă nu este niciun translator, atunci să tacă în biserică și să‑și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu. 29Să vorbească doi sau trei profeți, iar ceilalți să judece29 Cu sensul de a evalua, a examina, a cântări cu atenție.. 30Iar dacă altuia, care stă jos, i se dă o descoperire, primul să tacă. 31Căci toți puteți să profețiți, dar unul după altul, pentru ca toți să învețe și toți să fie încurajați. 32Duhurile profeților le sunt supuse profeților, 33fiindcă Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii. La fel ca în toate bisericile sfinților, 34femeile să tacă în biserici, căci lor nu li se dă voie să vorbească, ci să fie supuse, așa cum spune și Legea. 35Dacă doresc să învețe ceva, să‑și întrebe soții acasă, pentru că este rușinos pentru o femeie să vorbească în biserică. 36Ce? Cuvântul lui Dumnezeu a pornit de la voi? Sau numai până la voi a ajuns el?
37Dacă cineva crede că este profet sau este înzestrat duhovnicește, să‑și dea seama că ceea ce vă scriu este o poruncă a Domnului. 38Dacă însă cineva nu recunoaște aceasta, nici el nu va fi recunoscut38 Unele mss conțin: Dacă însă cineva nu recunoaște aceasta, să n‑o recunoască!. 39Astfel, frații mei, râvniți după a profeți și nu împiedicați vorbirea în alte limbi. 40Însă toate să se facă așa cum se cuvine și în ordine.
