Miadto si Nehemias sa Jerusalem
1Sa nahaunang bulan, nga mao ang bulan sa Nisan, niadtong ika-20 nga tuig sa paghari ni Artaxerxes, nagsilbi ako ug bino sa hari. Niadtong higayona lang niya ako nakitang masub-anon. 2Busa gipangutana niya ako, “Nganong masulob-on ka nga wala ka may sakit? Tingali may problema ka.” Gikulbaan ako pag-ayo, 3apan mitubag ako sa hari, “Malungtarong kinabuhi alang sa Mahal nga Hari! Masulob-on ako tungod kay ang siyudad nga gilubngan sa akong mga katigulangan guba ug nasunog ang mga pultahan niini.” 4-5Nangutana ang hari, “Unsa may imong gusto?” Nagaampo ako sa Dios sa langit,2:4-5 Dios sa langit: o, Dios nga anaa sa langit; o, Dios nga naghimo sa langit; o, Dios nga labaw sa tanan. ug pagkahuman mitubag ako sa hari, “Kon mahimo, Mahal nga Hari, ug kon nalipay ka kanako, gusto ko untang mopauli sa Juda, aron tukoron pag-usab ang siyudad nga gilubngan sa akong mga katigulangan.”
6Nangutana kanako ang hari samtang ang rayna nagalingkod sa iyang tapad, “Unsa ka kadugay didto, ug kanus-a ka mobalik?” Gisulti ko kon kanus-a ako mobalik, ug gitugotan niya ako. 7Mihangyo usab ako sa hari, “Kon mahimo, Mahal nga Hari, hatagi akog mga sulat alang sa mga gobernador sa probinsya sa kasadpan sa Eufrates aron tugotan nila ako nga moagi sa ilang teritoryo sa akong pagpauli sa Juda. 8Ug kon mahimo, hatagi usab akog sulat alang kang Asaf, ang tig-atiman sa imong kakahoyan, aron hatagan niya akog mga kahoy nga gamiton sa paghimo sa pultahan sa palasyo duol sa templo, sa paghimog paril sa siyudad, ug sa balay nga akong puy-an.” Gituman sa hari ang akong gihangyo kaniya tungod sa kaayo sa Dios kanako.
9Sa paglakaw ko, gipaubanan ako sa hari ug mga opisyal sa mga sundalo ug mga tigkabayo. Pag-abot ko sa kasadpan sa Eufrates, gihatag ko sa mga gobernador ang sulat sa hari. 10Apan sa dihang nadunggan ni Sanbalat nga taga-Horon ug ni Tobia nga usa ka opisyal nga Amonihanon nga miabot ako sa pagtabang sa mga Israelinhon, nasuko sila pag-ayo.
Gitan-aw ni Nehemias ang Paril sa Jerusalem
11Paglabay sa tulo ka adlaw gikan sa akong pag-abot sa Jerusalem, 12milakaw ako pagkagabii uban sa pipila ko ka mga kauban. Wala ko isulti kang bisan kinsa ang gibati ko nga gustong ipahimo sa Dios kanako bahin sa Jerusalem. Wala akoy laing mananap nga dala gawas lang gayod sa asno nga akong gisakyan. 13Migawas ako agi sa pultahan nga nagaatubang sa patag paingon sa Atabay sa Dragon hangtod sa pultahan nga duol sa gilabayan ug basura. Gisusi ko ang naguba nga mga paril sa Jerusalem ug ang mga pultahan niini nga nangasunog. 14Mipadayon ako ngadto sa pultahan nga gitawag ug Tuboran hangtod sa Kaligoanan sa Hari, apan dili makaagi didto ang akong asno. 15Busa mipadayon na lang ako sa lugut, ug gisusi ang mga paril niadtong gabhiona. Pagkahuman, mibalik ako agi gihapon didto sa pultahan nga nagaatubang sa patag.
16Wala makahibalo ang mga opisyal sa siyudad kon diin ako gikan ug kon unsay akong gihimo. Kay wala pa gayod akoy gisultihan nga Judio bahin sa akong plano, bisan ang mga pari, mga dungganon nga mga tawo, mga opisyal, ug ang uban pa nga nalambigit sa buluhaton.
17Unya miingon ako kanila, “Nakita ninyo ang makalulooy nga kahimtang sa atong siyudad. Guba ang Jerusalem ug nasunog ang mga pultahan niini. Tukoron nato pag-usab ang paril sa Jerusalem aron dili na kita maulawan.” 18Giingnan ko usab sila kon unsa kamaayo ang Dios kanako ug kon unsa ang giingon sa hari kanako. Mitubag sila, “Sige, tukoron nato pag-usab ang paril.” Busa nangandam sila aron sugdan kining maayong buluhaton.
19Apan sa dihang nabalitaan kini ni Sanbalat nga taga-Horon, ni Tobia nga usa ka opisyal nga Amonihanon, ug ni Geshem nga Arabo, gibugalbugalan nila kami ug gikataw-an. Miingon sila, “Unsa kanang inyong ginahimo? Nagaplano ba kamo sa pagrebelde sa hari?” 20Gitubag ko sila, “Magmalampuson kami pinaagi sa tabang sa Dios sa langit. Kami nga iyang mga alagad magasugod sa pagpatukod sa paril sa Jerusalem. Apan kamo wala gayoy labot o katungod sa Jerusalem, ug wala usab kamoy bahin sa iyang kasaysayan.”
Neemia, trimis de Artaxerxes la Ierusalim
1În luna Nisan1 Luna Nisan era prima lună în calendarul babilonian, care începea undeva în martie sau aprilie. De menționat că prima zi a fiecărei luni calendaristice era marcată de Luna nouă (momentul când Luna este vizibilă pentru prima oară în partea de vest a bolții cerești, când apune Soarele, la 24-36 de ore după conjunția sa cu Soarele). , în al douăzecilea an al împăratului Artaxerxes1 Artaxerxes I Longimanus (465/464–425 î.Cr.); martie-aprilie 445 î.Cr., pe când vinul fusese pus înaintea lui, am luat vin și l‑am servit pe împărat. Nu mai fusesem trist niciodată înaintea lui.
2Împăratul mi‑a zis:
– De ce ai fața așa tristă? Nu ești bolnav; deci nu poate fi decât o întristare a inimii!
Atunci m‑am temut foarte tare 3și i‑am răspuns împăratului:
– Să trăiască împăratul pe vecie! Cum să nu am fața tristă când cetatea unde se află mormintele părinților mei este în ruine, iar porțile ei au fost mistuite de foc?
4Împăratul mi‑a zis:
– Ce anume ceri?
M‑am rugat Dumnezeului cerurilor, 5iar apoi i‑am zis împăratului:
– Dacă împăratul găsește de cuviință și dacă robul tău are trecere înaintea ta, dă‑mi drumul să merg în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele părinților mei, ca s‑o rezidesc.
6Atunci împăratul, lângă care era așezată și împărăteasa, m‑a întrebat:
– Cât va dura călătoria ta și când te vei întoarce?
Am hotărât o dată, iar împăratul a fost binevoitor și mi‑a dat voie să plec. I‑am mai zis împăratului:
7– Dacă împăratul găsește de cuviință, să mi se dea scrisori către guvernatorii provinciei de peste Râu7 Teritoriul de la vest de Eufrat: Aram, Fenicia și restul Canaanului; [peste tot în carte]., ca să‑mi dea voie să trec până când voi ajunge în Iuda, 8și o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să‑mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile citadelei din preajma Templului, pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui.
Împăratul mi‑a dat tot ce am cerut, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. 9Am ajuns la guvernatorii provinciei de peste Râu și le‑am dat scrisorile împăratului. Împăratul trimisese împreună cu mine niște căpetenii de armată și niște călăreți. 10Când Sanbalat, horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, au auzit aceasta, s‑au tulburat foarte tare pentru faptul că cineva venise să caute binele fiilor lui Israel.
Neemia cercetează zidurile Ierusalimului
11Când am ajuns la Ierusalim, am rămas acolo timp de trei zile. 12Apoi m‑am trezit noaptea și am luat cu mine câțiva oameni, fără să spun nimănui ce mi‑a pus Dumnezeu pe inimă să fac la Ierusalim. Nu am luat cu mine niciun alt animal, în afară de cel pe care mergeam călare. 13Am ieșit noaptea pe Poarta Văii și m‑am îndreptat înspre Izvorul Balaurului13 Sau: Șacalului; sau: Șarpelui; sau: Măslinilor. și înspre Poarta Gunoiului, uitându‑mă cu atenție la zidurile Ierusalimului, care fuseseră dărâmate, și la porțile lui care fuseseră mistuite de foc. 14Când am vrut să trec prin Poarta Izvorului înspre Iazul Regelui, nu a fost destul loc pentru animalul pe care călăream. 15M‑am suit noaptea prin vale și m‑am uitat cu atenție la zid, după care am intrat prin Poarta Văii și m‑am întors. 16Dregătorii nu știau nici unde am mers, nici ce am făcut. Până atunci nu le spusesem nimic nici iudeilor, nici preoților, nici nobililor, nici leviților, nici dregătorilor și nici celorlalți slujbași.
17Atunci le‑am zis:
– Vedeți starea nenorocită în care ne aflăm! Ierusalimul este în ruine, iar porțile lui sunt mistuite de foc. Haideți să reconstruim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de rușine!
18Și le‑am istorisit cât de bună a fost mâna Dumnezeului meu față de mine și cuvintele pe care mi le‑a spus împăratul.
Ei au zis:
– Să ne ridicăm și să zidim! Și și‑au întărit mâinile pentru această lucrare bună.
19Când horonitul Sanbalat, Tobia, slujitorul amonit, și arabul Gheșem au aflat aceasta, ne‑au batjocorit și ne‑au disprețuit, zicând:
– Ce faceți voi acolo? Vă răsculați împotriva împăratului?
20Eu le‑am răspuns și le‑am zis:
– Dumnezeul cerurilor, El ne va ajuta să reușim. Noi, robii Lui, vom începe să rezidim. Cât despre voi, nu aveți nici moștenire, nici drepturi și nici amintire în Ierusalim.
