1“Nakita ko na ug nadungog kanang tanan ninyong gisulti, ug nakasabot ako niana. 2Nahibalo ako sa inyong nahibaloan; wala kamo makabintaha kanako. 3Apan buot ko nga makigsulti sa Dios nga Makagagahom ug makighusay kaniya bahin sa akong kaso. 4Kay ginatinguhaan ninyo nga tambalan ako pinaagi sa mga bakak. Nahisama kamong tanan sa doktor nga walay pulos. 5Mas maayo pag magpakahilom na lang kamo. Mao kanay labing maayo ninyong buhaton.
6“Palihog, paminawa ninyo ang akong reklamo; hatagi ninyog pagtagad ang akong mga rason. 7Depensahan ba ninyo ang Dios pinaagi sa inyong pagpamakak ug pagpanglimbong? 8Paboran ba ninyo siya? Kamo bay mobarog alang kaniya sa korte? 9Kon susihon kamo sa Dios, may maayo kaha siyang makita diha kaninyo? Limbongan ba ninyo siya sama sa paglimbong ninyo sa mga tawo? 10Sigurado gayod nga badlongon kamo sa Dios bisag gipaboran pa ninyo siya. 11Wala ba kamo mahadlok sa iyang gahom? 12Ang inyong mga panultihon walay pulos sama sa abo; ang inyong mga rason sama kahuyang sa kolon.
13“Paghilom kamo, ug pasultiha ninyo ako. Pasagdi ug unsay mahitabo kanako. 14Andam ako nga mosugal sa akong kinabuhi. 15Kon patyon ako sa Dios, wala na akoy paglaom.13:15 Kon patyon… paglaom: o, Bisan pag patyon gayod ako sa Dios, mosalig gihapon ako kaniya. Apan depensahan ko gihapon ang akong kaugalingon sa iyang atubangan. 16Basin pinaagi niini maluwas ako, kay ang tawo nga dili diosnon dili gayod makaduol sa iyang presensya.
17“Paminawag maayo ang akong isulti. 18Karon giandam ko na ang akong kaso, ug nasayod ako nga ideklarar ako nga inosente. 19Kinsay makaakusar kanako? Kon aduna man, magpakahilom na ako ug mamatay.
20“O Dios, buhata kining duha ka butang alang kanako ug dili ako motago gikan kanimo: 21undangi na ang pagpaantos kanako, ug ayaw na akog hadloka sa imong makahahadlok nga ginahimo kanako. 22Karon, tawga ako ug tubagon ko ikaw, o ako nga mosulti kanimo ug tubaga ako. 23Sultihi ako kon unsay sayop nga akong nahimo. Ipakita kanako ang akong mga kalapasan ug kasal-anan. 24Nganong naglikay ka man kanako, ug giisip mo ako nga imong kaaway? 25Nganong gihadlok ug gigukod mo ako? Sama lang ako sa ugang dagami o sa dahon nga gipalid sa hangin. 26Nagsulat ka ug sakit nga mga akusasyon batok kanako, ug gipabayad mo ako sa mga sala nga nahimo ko niadtong batan-on pa ako. 27Daw sa gikadenahan mo ang akong mga tiil. Gibantayan mo ang akong mga lakang, ug gisundan mo ang akong mga tunob. 28Busa nagakadaot ako sama sa gabok nga butang o sa bisti nga gikutkot sa gagmayng mananap.”
1Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,
urechea mea a auzit și a înțeles.
2Ce știți voi știu și eu;
nu sunt mai prejos decât voi.
3Dar vreau să vorbesc Celui Atotputernic,
vreau să‑mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu!
4Dar voi sunteți niște făuritori de minciuni;
sunteți cu toții niște doctori de nimic.
5Mai bine ați fi tăcut!
Așa ați fi arătat înțelepciune.
6Ascultați apărarea mea
și luați aminte la argumentele buzelor mele!
7Veți vorbi cu nedreptate pentru Dumnezeu
și veți vorbi cu înșelăciune pentru El?
8Îi veți ține partea?
Doar nu Îi veți lua apărarea lui Dumnezeu?
9Va fi oare bine de voi când vă va cerceta?
Îl puteți oare înșela așa cum înșală un om pe un altul?
10Cu siguranță vă va mustra
dacă, pe ascuns, Îi țineți partea.
11Oare nu vă va înspăimânta măreția Lui?
Nu va cădea peste voi groaza Lui?
12Cugetările voastre sunt proverbe de cenușă;
apărările voastre sunt apărări de lut.
13Tăceți și vă voi vorbi;
apoi fie cu mine ce‑o fi!
14Pentru ce să‑mi iau carnea în dinți
și să‑mi pun viața în propriile mâini?
15Iată, chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El.
Da, îmi voi apăra căile în fața Lui.15 Sau: Poate să mă ucidă, dar nu voi aștepta, / ci îmi voi apăra căile în fața Lui; sau: Iată că mă va ucide; nu mai am speranță. / Totuși, îmi voi apăra căile în fața Lui.
16Mai mult, aceasta va fi spre izbăvirea mea,
căci cel lipsit de evlavie nu poate veni înaintea Lui.
17Ascultați cu atenție cuvintele mele
și aplecați‑vă urechile la cuvântarea mea!
18Iată că mi‑am pregătit apărarea;
știu că am dreptate.
19Cine poate să mă acuze?
Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea și voi muri.
20Dumnezeule, dă‑mi doar două lucruri
și nu mă voi ascunde de fața Ta:
21ridică‑Ți mâna de pe mine
și nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte.
22Apoi cheamă‑mă, iar eu voi răspunde;
sau lasă‑mă să vorbesc, și răspunde‑mi Tu.
23Cât de multe sunt nelegiuirile și păcatele mele?
Arată‑mi fărădelegile și păcatul meu!
24De ce‑Ți ascunzi fața
și mă consideri un dușman?
25Vrei să îngrozești o frunză suflată de vânt
și să urmărești un pai uscat?
26Căci scrii lucruri amare împotriva mea
și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele.
27Îmi pui picioarele în butuci,
îmi urmărești toate căile
și însemnezi tălpile picioarelor mele.
28În felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred,
ca o haină mâncată de molii.
