Gihalad ang mga Kamagulangang Anak nga Lalaki
1Miingon ang Ginoo kang Moises, 2“Ihalad kanako ang tanang kamagulangang anak nga lalaki sa mga Israelinhon ug ang tanang unang laki nga anak sa mga kahayopan. Akoa sila.” 3Unya miingon si Moises sa mga tawo, “Hinumdomi ninyo kining adlawa, nga mao ang adlaw nga gipagawas kamo gikan sa pagkaulipon sa Ehipto. Kay gipagawas kamo sa Ginoo pinaagi sa iyang gahom. Ayaw kamo pagkaon ug pan nga may patubo. 4Hinumdomi ninyo kini nga adlaw sa bulan sa Abib13:4 Abib: Ang unang bulan sa Hebreo nga kalendaryo, gikan sa tunga-tunga sa Marso hangtod sa tunga-tunga sa Abril.—ang adlaw nga gipagawas kamo. 5Kinahanglan saulogon ninyo kini kon dad-on na kamo sa Ginoo ngadto sa yuta sa mga Canaanhon, Hitihanon, Amorihanon, Hebhanon, ug mga Jebusihanon. Mao kini ang yuta nga gisaad sa Ginoo sa inyong mga katigulangan nga ihatag kaninyo. Kini nga yuta maayo ug mabungahon.13:5 yuta… mabungahon: sa Hebreo, yuta nga nagaagas ang gatas ug dugos. 6Sa panahon sa inyong pagsaulog, pan nga walay patubo ang inyong kan-on sulod sa pito ka adlaw, ug sa ikapito nga adlaw magsaulog kamo sa pista alang sa Ginoo. 7Pan nga walay patubo lang ang inyong kan-on sulod nianang pito ka adlaw, ug kinahanglan nga wala gayoy patubo nga makita diha sa inyo sa bisan asa sa inyong dapit. 8Sa panahon sa inyong pagsaulog, ipasabot ninyo sa inyong mga anak nga ginahimo ninyo kini aron sa paghinumdom sa gihimo sa Ginoo sa dihang migawas kamo gikan sa Ehipto. 9Kini nga pista mahisama sa usa ka timaan diha sa inyong mga kamot o sa inyong mga agtang nga mopahinumdom kaninyo nga kinahanglan ninyong isulti ang mga katudloan sa Ginoo, kay gipagawas niya kamo gikan sa Ehipto pinaagi sa iyang gahom. 10Busa sauloga ninyo kini nga pista sa gitakda nga panahon matag tuig.
11“Kon dad-on na kamo sa Ginoo ngadto sa yuta sa mga Canaanhon nga iyang gisaad nga ihatag sa inyong mga katigulangan ug kaninyo, 12ihalad ninyo sa Ginoo ang inyong kamagulangang mga anak nga lalaki ug lakip usab ang unang laki nga anak sa inyong kahayopan, kay sila iya sa Ginoo. 13Mahimong lukaton gikan sa Ginoo ang kamagulangan sa inyong mga asno pinaagi sa pagbaylo niini ug karnero. Apan kon dili ninyo kini lukaton, kinahanglan nga patyon ang asno pinaagi sa pagbali sa iyang liog. Mahimo usab ninyong lukaton ang inyong mga kamagulangang anak nga lalaki. 14Kon sa umaabot nga panahon mangutana ang inyong mga anak kon unsay kahulogan niini, ingna sila nga, ‘Pinaagi sa gahom sa Ginoo gipagawas niya kami gikan sa Ehipto diin kami naulipon. 15Tungod kay sa dihang wala kami tugoti sa hari nga molakaw, gipamatay sa Ginoo ang tanang kamagulangang anak nga lalaki sa Ehipto, tawo man o kahayopan. Mao kana nga ginahalad namo sa Ginoo ang tanang unang laki nga anak sa among kahayopan ug ginatubos namo ang among mga kamagulangang anak nga lalaki.’ 16Kini nga seremonya mahisama sa usa ka timaan diha sa inyong mga kamot o sa inyong mga agtang nga mopahinumdom kaninyo nga gipagawas kamo sa Ginoo gikan sa Ehipto pinaagi sa iyang gahom.”
Ang Pagtabok sa mga Israelinhon sa Pulang Dagat
17Sa dihang gipalakaw na sa hari ang mga Israelinhon, wala sila giyahi sa Dios ngadto sa dalan nga molatas sa yuta sa mga Filistihanon bisag mao unta kadto ang mas duol nga agianan. Kay miingon ang Dios, “Basig mausab unya ang ilang hunahuna ug mobalik sa Ehipto kon makasinati silag gira.” 18Busa gipalibot sila sa Dios sa kamingawan paingon sa Pulang Dagat. Armado ang mga Israelinhon alang sa gira paghawa nila sa Ehipto. 19Gidala ni Moises ang mga bukog ni Jose, sumala sa gipapanumpa kaniadto ni Jose sa mga Israelinhon. Miingon kaniadto si Jose, “Sigurado nga pagawason kamo sa Dios. Kon mahitabo na kana, dad-a ninyo ang akong mga bukog inigbiya ninyo niining lugara.”
20Unya mibiya sila sa Sucot ug nagkampo sa Etam, sa utlanan sa kamingawan. 21Kon adlaw, ginagiyahan sila sa Ginoo pinaagi sa panganod nga daw haligi, ug kon gabii, ginagiyahan sila pinaagi sa panganod nga daw kalayo nga nagahatag kanila ug kahayag, aron makapadayon sila sa ilang lakaw, adlaw man o gabii. 22Nagauna kanila kanunay ang panganod nga daw haligi kon adlaw ug ang panganod nga daw kalayo kon gabii.
Sărbătoarea Azimelor și răscumpărarea întâilor născuți
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Sfințește2 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). pentru Mine orice întâi născut, care este băiat, dintre fiii lui Israel. Primul rod al pântecului, atât dintre oameni, cât și dintre animale, este al Meu.“
3Moise a zis poporului: „Aduceți‑vă aminte de ziua aceasta, în care ați ieșit din Egipt, din casa robilor, pentru că Domnul v‑a scos de acolo cu mână puternică. Să nu se mănânce pâine dospită. 4Astăzi ieșiți, în luna Abib4 Luna spicelor, prima lună în calendarul canaanit, care începea undeva în martie sau aprilie și dura 30 de zile; aceeași cu luna babiloniană Nisan. De menționat că, în vechime, calendarul lunar nu începea după aceleași principii specifice calendarului de astăzi. Prima zi a fiecărei luni calendaristice era marcată de Luna nouă (momentul când Luna este vizibilă pentru prima oară în partea de vest a bolții cerești, când apune Soarele, la 24-36 de ore după conjunția Lunii cu Soarele). . 5Când Domnul te va duce în țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a hiviților și a iebusiților, țară pe care El a jurat părinților tăi că ți‑o va da, – o țară în care curge lapte și miere –, să ții această slujbă în luna aceasta. 6Șapte zile să mănânci azime, iar în a șaptea zi să fie o sărbătoare în cinstea Domnului. 7Timp de șapte zile să se mănânce azime. Să nu se vadă la tine pâine dospită și niciun fel de aluat să nu fie văzut pe întreg teritoriul tău. 8Să istorisești copilului tău în ziua aceea, zicând: «Aceasta este o aducere-aminte a ceea ce a făcut Domnul pentru mine când am ieșit din Egipt.» 9Să fie pentru tine ca un semn pe mână și ca un semn de aducere-aminte între ochii tăi, pentru ca Legea Domnului să fie pe buzele tale. Căci cu mână puternică te‑a scos Domnul din Egipt. 10Să ții această hotărâre la vremea ei, în fiecare an. 11Când Domnul te va duce în țara canaaniților, așa cum ți‑a jurat ție și părinților tăi, și ți‑o va da, 12să închini Domnului pe toți aceia care vor fi primul rod al pântecului. Toți întâii născuți dintre vitele tale să fie ai Domnului și anume fiecare mascul. 13Dar orice întâi născut al măgăriței să‑l răscumperi cu un miel13 Probabil din rațiuni practice, deoarece măgarul era un animal valoros pentru om., iar dacă nu‑l răscumperi, să‑i frângi gâtul13 Pentru a nu se lăsa impresia că este sacrificat.. De asemenea, să răscumperi pe fiecare întâi născut dintre fiii tăi. 14Și când fiul tău te va întreba într‑o bună zi: «Ce înseamnă aceasta?», tu să‑i răspunzi: «Domnul ne‑a scos cu mână puternică din Egipt, din casa robilor. 15Când Faraon s‑a încăpățânat să nu ne lase să plecăm, Domnul i‑a ucis pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al omului până la întâiul născut al animalelor. De aceea jertfesc Domnului primul mascul al fiecărui animal și răscumpăr pe fiecare întâi născut dintre fiii mei. 16Aceasta să‑ți fie ca un semn pe mână și ca niște bentițe între ochi16 Interpretarea literală a dus mai târziu la apariția filacterelor, cutiuțe din piele purtate pe frunte și pe brațul stâng, conținând, pe bucăți de pergament, patru paragrafe biblice: Ex. 13:1-10, 11-16; Deut. 6:4-9; 11:13-21., căci Domnul ne‑a scos cu mână puternică din Egipt.»“
Trecerea Mării Roșii
17Când Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i‑a condus pe drumul spre țara filistenilor, deși era mai aproape, pentru că Dumnezeu a zis: „Să nu cumva ca poporul, văzând războiul, să‑i pară rău și să se întoarcă în Egipt.“ 18Astfel, Dumnezeu a condus poporul, punându‑l să ocolească pe drumul spre pustie, către Marea Roșie18 Vezi nota de la 10:19.. Fiii lui Israel au ieșit din țara Egiptului pregătiți pentru război.
19Moise a luat cu el oasele lui Iosif, care‑i pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu va veni sigur la voi. Să luați atunci oasele mele de aici.“19 Vezi Gen. 50:25.
20Ei au plecat din Sucot și apoi și‑au așezat tabăra la Etam, la marginea pustiei. 21Ca să‑i conducă pe drum, Domnul a mers înaintea lor într‑un stâlp de nor ziua și într‑un stâlp de foc noaptea, ca să le dea lumină, astfel că puteau călători atât ziua, cât și noaptea. 22Nici stâlpul de nor din timpul zilei, nici stâlpul de foc din timpul nopții nu se depărta dinaintea poporului.
