Nangayo si Solomon ug Kaalam
(2 Cro. 1:1-13)
1Pinaagi sa pagpakigminyo ni Solomon sa anak sa Faraon, ang hari sa Ehipto, nahimo siyang kaabin sa mao nga nasod. Gidala niya ang iyang asawa sa Lungsod ni David hangtod nga nahuman niya pagpatukod ang iyang palasyo, ang templo sa Ginoo, ug ang mga paril sa palibot sa Jerusalem. 2Niadtong panahona wala pay templo alang sa kadungganan sa Ginoo, busa ang mga tawo nagahalad didto sa mga simbahanan diha sa habog nga mga dapit. 3Gipakita ni Solomon ang iyang paghigugma sa Ginoo pinaagi sa pagtuman sa mga pagtulon-an nga gibilin sa iyang amahan nga si David. Apan naghalad usab siya ug nagsunog ug insenso didto sa mga simbahanan diha sa habog nga mga dapit.
4Miadto si Haring Solomon sa Gibeon sa paghalad, kay atua didto ang nabantog nga mga simbahanan diha sa habog nga mga dapit. Naghalad siya didto ug 1,000 ka mga halad nga sinunog. 5Pagkagabii, nagpakita kaniya ang Ginoo pinaagi sa damgo. Miingon ang Dios kaniya, “Sultihi ako kon unsay gusto mo nga ihatag ko kanimo.” 6Mitubag si Solomon, “Gipakitaan mo ug dakong kaayo ang akong amahan nga si David, nga imong alagad, tungod kay nagmatinumanon ug nagmatinud-anon siya kanimo, ug nagkinabuhi nga matarong ug maligdong. Ug unya padayon mong gipakita kaniya ang imong kaayo pinaagi sa paghatag kaniya ug usa ka anak nga mao ang mipuli kaniya ingon nga hari karon. 7Ug karon Ginoo nga akong Dios, ako nga imong alagad mao ang gipuli mo sa akong amahan nga si David ingon nga hari, bisan tuod ug batan-on pa ako ug walay kasinatian. 8Ug karon ania ako nga imong alagad uban sa katawhan nga imong pinili. Hilabihan sila kadaghan; dili sila maihap. 9Busa hatagi ako ug kaalam sa pagdumala sa imong katawhan ug sa kahibalo sa paghukom kon unsa ang maayo ug ang daotan. Kay kinsa may makahimo sa pagdumala niining imong katawhan nga labihan kadaghan?”
10Nalipay ang Ginoo sa gipangayo ni Solomon. 11Busa miingon ang Dios kaniya, “Tungod kay nangayo ka ug kaalam sa pagdumala sa akong katawhan ug wala ka mangayo ug taas nga kinabuhi, bahandi, o ang kamatayon sa imong mga kaaway, 12ihatag ko kanimo ang imong gipangayo. Hatagan ko ikaw ug kaalam ug panabot nga wala gayod maangkon ni bisan kinsa kaniadto ug bisan sa umaabot nga panahon. 13Hatagan ko usab ikaw sa wala mo pangayoa, nga mao ang bahandi ug dungog aron walay hari nga makatupong kanimo sa tibuok mong kinabuhi. 14Ug kon mosunod ka lang sa akong mga pamaagi ug motuman sa akong mga tulumanon ug mga sugo sama sa gihimo sa imong amahan nga si David, hatagan ko ikaw ug taas nga kinabuhi.”
15Nakamata si Solomon, ug nakaamgo siya nga nakigsulti ang Ginoo kaniya pinaagi sa damgo. Pagbalik ni Solomon sa Jerusalem, mitindog siya atubangan sa sudlanan sa Kasabotan sa Ginoo, ug naghalad ug mga halad nga sinunog ug mga halad alang sa maayong relasyon. Unya nagpakombira siya alang sa tanan niyang mga opisyal.
Ang Maalamon nga Paghukom ni Solomon
16Usa ka adlaw, may duha ka babaye nga nagabaligya sa ilang dungog nga miadto kang Haring Solomon. 17Miingon ang usa kanila, “Mahal nga Hari, ako ug kining babaye nagpuyo sa usa lang ka balay. Samtang nagaipon kami niadtong balaya, nanganak ako. 18Paglabay sa tulo ka adlaw, nanganak usab siya. Kami lang gayong duha sa balay ug wala nay lain. 19Usa niana ka gabii, nahigdaan niya ang iyang anak ug namatay kini. 20Unya mibangon siya pagkatungang gabii ug gikuha ang akong anak sa akong tapad samtang natulog ako. Gibutang niya ang akong anak sa iyang tapad, ug gibutang niya ang iyang anak nga patay sa akong tapad. 21Pagkabuntag, sa dihang mibangon ako sa pagpasuso sa akong anak, nakita ko nga patay na kini. Apan sa pagsusi ko sa bata sa hayag, nadiskobrehan ko nga dili diay siya ang akong anak.”
22Mitubag ang usa ka babaye, “Dili kana tinuod! Ako ang buhi nga bata, ug ang patay imo.” Apan miingon ang unang babaye, “Dili kana tinuod! Imo ang patay nga bata, ug ang buhi ako.” Busa naglalis silang duha atubangan sa hari.
23Miingon ang hari, “Ang matag usa kaninyo moingon nga iya ang buhi nga bata, ug walay usa kaninyo nga moangkon sa patay nga bata.” 24Busa nagmando ang hari, “Hatagi ninyo ako ug espada!” Ug sa gidad-an na siya ug espada, 25mimando siya, “Pikasa ang buhi nga bata ug tagsai sila.”
26Nalooy sa iyang anak ang tinuod nga inahan sa buhi nga bata, busa miingon siya sa hari, “Malooy ka, Mahal nga Hari, ayaw patya ang bata! Ihatag na lang siya nianang babaye.” Apan miingon ang usa ka babaye, “Walay usa kanato nga makaangkon kaniya. Sige, pikasa ang bata!”
27Ug miingon ang hari, “Ayaw patya ang bata. Ihatag kini sa babaye nga gustong magpabilin kining buhi, kay siya ang tinuod nga inahan niini.”
28Sa dihang nadungog sa katawhan sa Israel ang hukom ni Haring Solomon, misamot ang ilang pagtahod kaniya, tungod kay nakita nila nga may kaalam siya nga gikan sa Dios sa paghukom ug husto.
1Solomon s‑a înrudit cu Faraon, regele Egiptului. El a luat‑o de soție pe fiica acestuia și a adus‑o în Cetatea lui David până când a terminat de zidit palatul, Casa Domnului și zidul din jurul Ierusalimului.
Vedenia de la Ghivon: Solomon primește înțelepciune
(2 Cron. 1:1-13)
2Poporul încă mai aducea jertfe pe înălțimi, căci încă nu fusese zidită o Casă pentru Numele Domnului. 3Solomon Îl iubea pe Domnul, împlinind hotărârile tatălui său, David, însă aducea jertfe și ardea tămâie pe înălțimi. 4Regele s‑a dus la Ghivon ca să aducă jertfe acolo, căci era cea mai importantă înălțime. El a adus pe altarul de acolo o mie de arderi‑de‑tot.
5La Ghivon, Domnul i S‑a arătat lui Solomon noaptea într‑un vis și Dumnezeu i‑a zis:
– Cere ce vrei să‑ți dau!
6Solomon a răspuns:
– Tu ai arătat o mare îndurare6 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. față de robul Tău David, tatăl meu, căci a umblat înaintea Ta în credincioșie, în dreptate și în curăție de inimă. Tu ai păstrat această mare îndurare față de el și i‑ai dat un fiu care stă astăzi pe tronul său. 7Doamne, Dumnezeul meu, Tu l‑ai făcut rege pe robul Tău în locul tatălui meu, David. Însă eu sunt tânăr și nu știu să conduc.7 Lit.: și nu știu să ies și să intru. 8Robul Tău se află în mijlocul poporului pe care l‑ai ales, un popor atât de numeros, încât nu poate fi calculat sau numărat. 9Dă‑i robului Tău o inimă care ascultă, ca să judec poporul Tău și să pot deosebi între bine și rău. Căci cine este în stare să judece acest popor numeros al Tău?
10Stăpânului I‑a plăcut lucrul pe care l‑a cerut Solomon.10 Lit.: Și cuvântul/lucrul a fost bun în ochii Stăpânului, căci Solomon a cerut cuvântul/lucrul acesta.
11Dumnezeu i‑a zis:
– Pentru că ai cerut acest lucru și nu ai cerut pentru tine nici viață lungă, nici bogății și nici moartea dușmanilor tăi, ci ai cerut pricepere, ca să asculți la judecată, 12iată, voi face după cum ai cerut. Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută cum n‑a avut nimeni înaintea ta și nici nu se va mai ridica după tine nimeni asemenea ție. 13Mai mult, îți voi da și ceea ce nu ai cerut: atât bogății, cât și glorie, așa încât nu va fi niciun alt rege ca tine în toate zilele tale. 14Și, dacă vei umbla pe căile Mele, păzind hotărârile și poruncile Mele, așa cum a făcut tatăl tău, David, îți voi lungi zilele.
15Solomon s‑a trezit și iată că fusese un vis. El s‑a întors la Ierusalim, s‑a înfățișat înaintea Chivotului Legământului cu Stăpânul și a adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace15 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri.. Apoi a dat un ospăț pentru toți slujitorii săi.
Înțelepciunea lui Solomon
16Atunci au venit înaintea regelui două prostituate.
17Prima femeie a zis:
– Ah, stăpânul meu, eu și femeia aceasta locuim în aceeași casă. Eu am născut lângă ea în casă, 18iar la trei zile după ce am născut eu, a născut și femeia aceasta. Eram împreună; nu mai era nimeni cu noi în casă; eram doar noi două în casă. 19În timpul nopții, fiul acestei femei a murit, din cauză că se culcase peste el. 20Ea s‑a sculat în miezul nopții, l‑a luat pe fiul meu de lângă mine, în timp ce slujitoarea ta dormea, și l‑a așezat la sânul ei; iar pe fiul ei mort l‑a așezat la sânul meu. 21Când m‑am trezit dimineața ca să‑mi alăptez fiul, iată că el era mort. M‑am uitat la el cu atenție dimineața, și iată că nu era fiul meu, pe care‑l născusem.
22Cealaltă femeie a zis:
– Ba nu! Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!
Dar aceasta a răspuns:
– Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!
Așa au vorbit ele înaintea regelui.
23Atunci regele a zis:
– Aceasta zice: „Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!“, iar cealaltă zice: „Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!“
24Apoi regele a zis: „Aduceți‑mi o sabie!“ Ei au adus o sabie înaintea regelui. 25Regele a zis: „Tăiați copilul cel viu în două și dați‑i o jumătate uneia și o jumătate celeilalte!“
26Atunci femeia al cărei fiu era cel viu i‑a vorbit regelui, căci a cuprins‑o mila pentru fiul ei, și a zis:
– Te rog, stăpânul meu, dă‑i ei nou‑născutul viu și să nu cumva să‑l omori!
Cealaltă însă zicea:
– Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiați‑l în două!
27Regele a răspuns și a zis:
– Dați primei femei nou‑născutul cel viu și să nu cumva să‑l omorâți! Ea este mama lui.
28Tot Israelul a auzit judecata pronunțată de rege. Ei s‑au temut de el, căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era în lăuntrul lui, ca să facă dreptate.
