Amplified Bible

Luke 1


1Since [as is well known] many have undertaken to compile an orderly account of the things which have been fulfilled among us [by God], exactly as they were handed down to us by those [with personal experience] who from the beginning [of Christ’s ministry] were eyewitnesses and ministers of the word [that is, of the teaching concerning salvation through faith in Christ], it seemed fitting for [a]me as well, [and so I have decided] after having carefully searched out and investigated all the events accurately, from the very beginning, to write an orderly account for you, most excellent Theophilus; so that you may know the exact truth about the things you have been [b]taught [that is, the history and doctrine of the faith].

Birth of John the Baptist Foretold

In the days of Herod [the Great], king of Judea, there was a certain priest whose name was [c]Zacharias, of [d]the division of Abijah. His wife was [e]a descendant of Aaron [the first high priest of Israel], and her name was Elizabeth. They both were righteous (approved) in the sight of God, walking blamelessly in all the commandments and requirements of the Lord. But they were childless, because Elizabeth was barren, and they were both far advanced in years.

Now it happened while Zacharias was serving as priest before God in the appointed order of his priestly division, as was the custom of the priesthood, he was chosen by lot to enter [the sanctuary of] the temple of the Lord and [f]burn incense [on the altar of incense]. 10 And all the congregation was praying outside [in the court of the temple] at the hour of the incense offering. 11 And an angel of the Lord appeared to him, standing to the right of the altar of incense. 12 When Zacharias saw the angel, he was troubled and overcome with fear. 13 But the angel said to him, “Do not be afraid, Zacharias, because your petition [in prayer] was heard, and your wife Elizabeth will bear you a son, and you will name him [g]John. 14 You will have great joy and delight, and many will rejoice over his birth, 15 for he will be great and distinguished in the sight of the Lord; and will never drink wine or liquor, and he will be filled with and empowered to act by the Holy Spirit while still in his mother’s womb. 16 He will turn many of the sons of Israel back [from sin] to [love and serve] the Lord their God. 17 It is he who will go as a forerunner before Him in the spirit and power of Elijah, to turn the hearts of the fathers back to the children, and the disobedient to the attitude of the righteous [which is to seek and submit to the will of God]—in order to make ready a people [perfectly] prepared [spiritually and morally] for the Lord.”

18 And Zacharias said to the angel, “How will I be certain of this? For I am an old man and my wife is advanced in age.” 19 The angel replied and said to him, “I am Gabriel; I stand and minister in the [very] presence of God, and I have been sent [by Him] to speak to you and to bring you this good news. 20 [h]Listen carefully, you will be continually silent and unable to speak until the day when these things take place, because you did not believe what I told you; but my words will be fulfilled at their proper time.”

21 The people [outside in the court] were waiting for Zacharias, and were wondering about his long delay in the temple. 22 But when he did come out, he was unable to speak to them. They realized that he had seen a vision in the temple; and he kept making signs to them, and remained mute. 23 When his time of priestly service was finished, he returned to his home.

24 Now after this his wife Elizabeth became pregnant, and for five months she secluded herself completely, saying, 25 “This is how the Lord has dealt with me in the days when He looked with favor on me, to take away my [i]disgrace among men.”

Jesus’ Birth Foretold

26 Now in the sixth month [of Elizabeth’s pregnancy] the angel Gabriel was sent from God to a city in Galilee called Nazareth, 27 to a virgin [j]betrothed to a man whose name was Joseph, a descendant of the house of David; and the virgin’s name was Mary. 28 And coming to her, the angel said, “Greetings, favored one! The Lord is with you.” 29 But she was greatly perplexed at what he said, and kept carefully considering what kind of greeting this was. 30 The angel said to her, “Do not be afraid, Mary, for you have found favor with God. 31 Listen carefully: you will conceive in your womb and give birth to a son, and you shall name Him Jesus. 32 He will be great and eminent and will be called the Son of the Most High; and the Lord God will give Him the throne of His father David; 33 and He will reign over the house of Jacob (Israel) forever, and of His kingdom there shall be no end.” 34 Mary said to the angel, “How will this be, since I am a virgin and have no intimacy with any man?” 35 Then the angel replied to her, “The Holy Spirit will come upon you, and the power of the Most High will overshadow you [like a cloud]; for that reason the holy (pure, sinless) Child shall be called the Son of God. 36 And listen, even your relative Elizabeth has also conceived a son in her old age; and she who was called barren is now in her sixth month. 37 For with God nothing [is or ever] shall be impossible.” 38 Then Mary said, “[k]Behold, I am the servant of the Lord; may it be done to me according to your word.” And the angel left her.

Mary Visits Elizabeth

39 Now at this time Mary arose and hurried to the hill country, to a city of Judah (Judea), 40 and she entered the house of Zacharias and greeted Elizabeth. 41 When Elizabeth heard Mary’s greeting, her baby leaped in her womb; and Elizabeth was filled with the Holy Spirit and empowered by Him. 42 And she exclaimed loudly, “Blessed [worthy to be praised] are you among women, and blessed is the fruit of your womb! 43 And how has it happened to me, that the mother of my Lord would come to me? 44 For behold, when the sound of your greeting reached my ears, the baby in my womb leaped for joy. 45 And blessed [spiritually fortunate and favored by God] is she who believed and confidently trusted that there would be a fulfillment of the things that were spoken to her [by the angel sent] from the Lord.”

The Magnificat

46 And Mary said,

“My soul magnifies and exalts the Lord,
And my spirit has rejoiced in God my Savior.
“For He has looked [with loving care] on the humble state of His maidservant;
For behold, from now on all generations will count me blessed and happy and favored by God!
“For He who is mighty has done great things for me;
And holy is His name [to be worshiped in His purity, majesty, and glory].
And His mercy is upon generation after generation
Toward those who [stand in great awe of God and] fear Him.
“He has done mighty deeds with His [powerful] arm;
He has scattered those who were proud in the thoughts of their heart.
“He has brought down rulers from their thrones,
And exalted those who were humble.
He has filled the hungry with good things;
And sent the rich away empty-handed.
“He has helped His servant Israel,
In remembrance of His mercy,
Just as He promised to our fathers,
To Abraham and to his descendants forever.”

56 And Mary stayed with Elizabeth for about three months, and then returned to her home.

John Is Born

57 Now the time had come for Elizabeth to give birth, and she gave birth to a son. 58 Her neighbors and relatives heard that the Lord had shown His great mercy toward her, and they were rejoicing with her.

59 It happened that on the eighth day they came to circumcise the child [as required by the Law], and they intended to name him Zacharias, after his father; 60 but his mother answered, “No indeed; instead he will be called John.” 61 And they said to her, “None of your relatives is called by that name.” 62 Then they made signs to his father, as to what he wanted him called. 63 And he asked for a writing tablet and wrote as follows, “His name is John.” And they were all astonished. 64 At once Zacharias’ mouth was opened and his tongue freed, and he began speaking, praising and blessing and thanking God. 65 Then fear came on all their neighbors; and all these things were discussed throughout the hill country of Judea. 66 All who heard these things kept them in mind, saying, “What then will this little boy turn out to be?” For the hand of the Lord was certainly with him [to bring about his birth].

Zacharias’ Prophecy

67 Now Zacharias his father was filled with the Holy Spirit and empowered by Him, and he prophesied, saying,

“Blessed (praised, glorified) be the Lord, the God of Israel,
Because He has visited us and brought redemption to His people,
And He has raised up a [l]horn of salvation [a mighty and valiant Savior] for us
In the house of David His servant—
Just as He promised by the mouth of His holy prophets from the most ancient times—
Salvation from our enemies,
And from the hand of all who hate us;
To show mercy [as He promised] to our fathers,
And to remember His holy covenant [the promised blessing],
The oath which He swore to Abraham our father,
To grant us that we, being rescued from the hand of our enemies,
Might serve Him without fear,
In holiness [being set apart] and righteousness [being upright] before Him all our days.
“And you, child, will be called a prophet of the Most High;
For you will go on before the Lord (the Messiah) to prepare His ways;
To give His people the knowledge of salvation
By the forgiveness of their sins,
Because of the tender mercy of our God,
With which the Sunrise (the Messiah) from on high will dawn and visit us,
To shine upon those who sit in darkness and in the shadow of death,
To guide our feet [in a straight line] into the way of peace and serenity.”

80 The child continued to grow and to become strong in spirit, and he lived in the deserts until the day of his public appearance to Israel [as John the Baptist, the forerunner of the Messiah].

Notas al pie

  1. Luke 1:3 Luke may have been a Gentile. If so, he is the only Gentile author whose work is included in the NT. In addition to The Gospel of Luke, he wrote The Acts of the Apostles, and is thought by some scholars to have been the author of The Letter to the Hebrews.
  2. Luke 1:4 Or orally instructed.
  3. Luke 1:5 I.e. Zechariah. The spelling is different because a Greek word cannot end with an “h,” and in place of “ah” the common Greek ending “-as” was substituted.
  4. Luke 1:5 King David organized the priests into 24 groups or divisions, each headed by a president. A division served twice a year for a week at a time (1 Chr 24:1-19).
  5. Luke 1:5 Lit from the daughters of.
  6. Luke 1:9 I.e. normally a once-in-a-lifetime privilege for a priest.
  7. Luke 1:13 John the Baptist is considered the last of the Old Testament prophets. His mother, Elizabeth, and Mary the mother of Jesus, were related (1:36), and Mary may have been with Elizabeth at the time John was born (1:56). John the Baptist is not to be confused with John the Apostle who, along with his brother James, was among the twelve disciples of Jesus. John and James were the sons of Zebedee and Salome. John the Apostle authored the Gospel of John, three brief letters (1 John, 2 John, 3 John), and Revelation.
  8. Luke 1:20 Lit behold.
  9. Luke 1:25 At this time childlessness was a social stigma.
  10. Luke 1:27 The first stage of marriage (called shiddukin in Hebrew) in Jewish tradition and law, usually lasting for a year before the wedding night; unlike an engagement, it was legally binding and required a divorce to nullify it. The woman remained with her parents during the betrothal year and was referred to as a “wife” even though the marriage was not consummated during this period of time.
  11. Luke 1:38 Mary’s response was significantly different from Zacharias’ (v 18). Zacharias would not take Gabriel’s word, and instead wanted some kind of miraculous sign as proof.
  12. Luke 1:69 In the OT a symbol of strength.

Nouă Traducere În Limba Română

Luca 1


1Fiindcă mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au împlinit printre noi, aşa cum ni le-au încredinţat cei ce au fost de la început martori oculari şi care au ajuns slujitori ai Cuvântului, am decis şi eu, după ce am cercetat cu atenţie toate lucrurile de la început, să ţi le scriu în ordine, prea alesule Teofilus, ca să ajungi astfel să cunoşti întocmai temeinicia lucrurilor despre care ai fost învăţat.

Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul

În zilele lui Irod, regele Iudeii,[a] era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia.[b] Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, trăind fără vină, potrivit cu toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, fiindcă Elisabeta era stearpă şi amândoi erau acum înaintaţi în vârstă.

Într-o zi, în timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. 10 La ora tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.

11 Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. 12 Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins frica. 13 Dar îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan[c]. 14 El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui. 16 El îi va întoarce pe mulţi israeliţi la Domnul, Dumnezeul lor. 17 Va merge înaintea Lui, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taţilor spre copii[d] şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să pregătească Domnului un popor care să fie gata pentru El.

18 Zaharia l-a întrebat pe înger:

– După ce voi cunoaşte lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă!

19 Îngerul i-a răspuns:

– Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezenţa lui Dumnezeu, şi am fost trimis să vorbesc cu tine şi să-ţi aduc aceste veşti bune. 20 Iată că vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.

21 Oamenii îl aşteptau pe Zaharia şi se mirau de întârzierea lui în Templu. 22 Când a ieşit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne şi să rămână mai departe mut.

23 Când i s-au terminat zilele de slujire, s-a dus acasă. 24 După un timp, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ţinut ascunsă timp de cinci luni, zicând: 25 „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi dispreţul pe care l-am îndurat între oameni!“

Anunţarea naşterii lui Isus

26 În luna a şasea,[e] îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Îngerul a intrat la ea şi i-a zis:

– Plecăciune, ţie căreia ţi s-a arătat bunăvoinţă! Domnul este cu tine! (Binecuvântată eşti tu între femei!)[f]

29 Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului şi se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.

30 Îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu! 31 Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus[g]. 32 El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David.[h] 33 Va împărăţi peste casa lui Iacov[i] în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!

34 Maria l-a întrebat pe înger:

– Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?

35 Îngerul i-a răspuns:

– Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit[j] „Fiul lui Dumnezeu“. 36 Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu, la bătrâneţe; şi ea, care era numită stearpă, este acum în luna a şasea! 37 Căci nimic nu este imposibil cu[k] Dumnezeu.

38 Maria a zis:

– Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!

Şi îngerul a plecat de la ea.

Maria în vizită la Elisabeta

39 În zilele acelea, Maria s-a sculat şi s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. 40 Ea a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei, şi Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt. 42 Ea a exclamat cu glas tare:

„Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43 Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?! 44 Căci iată, de îndată ce am auzit salutul tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie! 45 Ferice de cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!“

Cântecul[l] Mariei

46 Maria a zis:

„Sufletul meu Îl preamăreşte pe Domnul
47     şi mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48         pentru că a privit la starea smerită a sclavei Sale!
Iată că de acum încolo, toate generaţiile mă vor considera fericită
49     pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine!
Numele Lui este sfânt!
50     Îndurarea Lui ţine din generaţie în generaţie
        faţă de cei ce se tem de El!
51 El a înfăptuit o minune[m] prin braţul Lui;
    i-a împrăştiat pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52 I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor
    şi i-a înălţat pe cei smeriţi.
53 Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăţi,
    iar pe cei bogaţi i-a dat afară cu mâinile goale.
54 El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său,
    amintindu-Şi de îndurarea Sa,
55 aşa cum le spusese strămoşilor noştri,
    lui Avraam şi seminţei[n] lui, în veci!“

56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta în jur de trei luni şi apoi s-a întors acasă.

Naşterea lui Ioan Botezătorul

57 Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. 58 Vecinii şi rudele au auzit că Domnul Şi-a arătat marea îndurare faţă de ea şi s-au bucurat împreună cu ea.

59 În ziua a opta, au venit să circumcidă copilul.[o] Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, 60 dar mama lui a zis: „Nu, ci îl va chema Ioan!“

61 Ei i-au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să poarte acest nume!“ 62 Şi îi făceau semne tatălui copilului, ca să ştie ce nume doreşte să-i dea. 63 El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.“ Şi toţi s-au minunat. 64 Imediat i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba şi a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. 65 Pe toţi vecinii lor i-a cuprins frica şi în întreaga regiune muntoasă a Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. 66 Toţi cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, spunând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.

Cântecul[p] lui Zaharia

67 Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit astfel:

68 „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
    pentru că a venit în ajutor şi Şi-a răscumpărat poporul!
69 El ne-a ridicat un corn al mântuirii[q]
    în casa[r] slujitorului Său David,
70 aşa cum a spus prin gura sfinţilor Săi profeţi din vechime,
71 şi ne-a adus izbăvire de duşmanii noştri şi din mâinile celor ce ne urăsc.
72 El Îşi arată astfel îndurarea faţă de strămoşii noştri
    şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
73 de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru,
    potrivit căruia, ne va da voie, 74 izbăviţi fiind din mâna duşmanilor noştri,
să-I slujim fără teamă, 75 în sfinţenie şi dreptate înaintea Lui,
    în toate zilele noastre.

76 Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt!
    Căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile Lui,
77 să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii,
    prin iertarea păcatelor lui,
78 datorită îndurării nemărginite[s] a Dumnezeului nostru,
    în urma căreia va veni în ajutorul nostru Soarele din înălţime,
79 ca să strălucească peste cei aflaţi în întuneric
    şi în umbra morţii,
        ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii.“

80 Copilul creştea şi se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua apariţiei lui în poporul Israel.

Notas al pie

  1. Luca 1:5 Irod cel Mare (37-4 î.Cr.)
  2. Luca 1:5 Cf. 1 Cron. 24:1-19, existau 24 de cete preoţeşti, ceata lui Abia fiind a opta, în ordinea slujirii (v. 10)
  3. Luca 1:13 Ioan derivă din ebraicul Iohanan, care înseamnă Domnul este îndurător
  4. Luca 1:17 Vezi Mal. 4:5-6
  5. Luca 1:26 Vârsta sarcinii Elisabetei (vs. 24, 36)
  6. Luca 1:28 Cele mai importante mss nu conţin această propoziţie, care a fost adăugată probabil pe baza v. 42
  7. Luca 1:31 Isus este transcrierea în greacă a ebraicului Iosua (Ieşua), care înseamnă Domnul mântuie
  8. Luca 1:32 Vezi 2 Sam. 7:13, 16; Ps. 2:6-7; 89:26-27; Is. 9:6-7
  9. Luca 1:33 Sau: Israel
  10. Luca 1:35 Sau: De aceea, Cel Care se va naşte va fi sfânt şi va fi numit; sau: De aceea, Cel Care se va naşte va fi numit sfânt,
  11. Luca 1:37 Unele mss conţin pentru
  12. Luca 1:46 Cântecul este cunoscut sub numele de Magnificat, termenul latin pentru preamăreşte
  13. Luca 1:51 Sau: El a arătat putere; sau: El a înfăptuit lucruri mari
  14. Luca 1:55 Termenul grecesc pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
  15. Luca 1:59 Vezi Lev. 12:3
  16. Luca 1:67 Cântecul este cunoscut sub numele de Benedictus, termenul latin pentru binecuvântat
  17. Luca 1:69 Cornul simboliza puterea; ideea este că Mesia (Cristos), descendent al lui David, are puterea de a mântui; de aici putem traduce: un Mântuitor puternic
  18. Luca 1:69 Sau: dintre urmaşii
  19. Luca 1:78 Lit.: îndurării duioase