1Mi espíritu está quebrantado,
mis días se acortan,
la tumba me espera.
2Estoy rodeado de burlones;
mis ojos no pueden cerrarse por su hostilidad.
3»Dame, oh Dios, la garantía que demandas.
¿Quién más podría responder por mí?
4Tú has cerrado sus mentes al entendimiento,
por eso no dejarás que triunfen.
5Quien por una recompensa denuncia a sus amigos
verá a sus hijos desfallecer.
6»Dios me ha puesto en boca de todos;
no falta quien me escupa en la cara.
7Los ojos se me apagan a causa del dolor;
todo mi esqueleto no es más que una sombra.
8Los íntegros ven esto y se quedan asombrados;
los inocentes se indignan contra el impío.
9La gente justa se aferra a su camino;
los de manos limpias aumentan su fuerza.
10»Vengan, pues, todos ustedes; ¡arremetan contra mí!
No hallaré entre ustedes a un solo sabio.
11Mis días van pasando, mis planes se frustran
junto con los anhelos de mi corazón.
12Esta gente convierte la noche en día;
todo está oscuro, pero insisten:
“La luz se acerca”.
13Si el único hogar que espero está en los dominios de la muerte,17:13 los dominios de la muerte. Lit. el Seol.
he de tenderme a dormir en las tinieblas;
14he de llamar “padre mío” a la corrupción
y “madre” y “hermana” a los gusanos.
15¿Dónde queda entonces mi esperanza?
¿Quién ve alguna esperanza para mí?
16¿Bajará conmigo hasta los dominios de la muerte?17:16 los dominios de la muerte. Lit. las puertas del Seol.
¿Descenderemos juntos hasta el polvo?».
1Duhul meu este zdrobit,
zilele mele se sting,
mormintele mă așteaptă.
2Nu sunt batjocurile lângă mine?
Ochii mei înnoptează alături de răzvrătirea lor.
3Te rog, pune‑Te chezaș pentru mine!
Cine altcineva ar putea garanta pentru mine?
4Pentru că le‑ai ascuns inima în fața chibzuinței,
de aceea nu‑i vei lăsa să triumfe.
5Cel ce‑și trădează prietenii pentru câștig,
copiilor aceluia li se vor închide ochii.
6El m‑a făcut de pomină printre oameni
și am devenit unul în fața căruia se scuipă.
7Ochii mi se‑ntunecă de durere
și toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8Cei drepți sunt înmărmuriți când văd aceasta;
cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.
9Totuși, cel drept se ține de calea lui
și cel cu mâinile curate va fi și mai tare.
10Cât despre voi toți, întoarceți‑vă, veniți acum!
Nu voi găsi însă niciun înțelept între voi.
11Zilele mi‑au trecut, planurile mi s‑au risipit
și chiar și dorințele inimii mele.
12Oamenii aceștia fac din noapte zi
și în prezența întunericului zic: «Lumina este aproape!»
13Dacă aștept ca Locuința Morților să fie casa mea,
dacă îmi întind culcușul în întuneric,
14dacă strig gropii: «Ești tatăl meu!»
și viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,
15unde mai este atunci speranța mea?
Cine va vedea speranța mea?
16Se va coborî ea la porțile Locuinței Morților?
Vom coborî împreună în țărână?“
