Amplified Bible

2 Samuel 1

David Learns of Saul’s Death

1Now it happened after the death of Saul, when David had returned from the slaughter of the Amalekites, that he stayed two days in Ziklag. On the third day a man came [unexpectedly] from Saul’s camp with his clothes torn and dust on his head [as in mourning]. When he came to David, he bowed to the ground and lay himself face down [in an act of great respect and submission]. Then David asked him, “Where do you come from?” He said, “I have escaped from the camp of Israel.” David said to him, “How did it go? Please tell me.” He answered, “The people have fled from the battle. Also, many of the people have fallen and are dead; Saul and Jonathan his son are also dead.” So David said to the young man who informed him, “How do you know Saul and his son Jonathan are dead?” And the young man who told him explained, “By chance I happened to be on Mount Gilboa, and there was Saul leaning on his spear, and the chariots and horsemen [of the Philistines] were close behind him. When he turned to look behind him, he saw me, and called to me. And I answered, ‘Here I am.’ He asked me, ‘Who are you?’ I answered him, ‘I am an Amalekite.’ He said to me, ‘Stand up facing me and kill me, for [terrible] agony has come over me, yet I still live [and I will be taken alive].’ 10 So I stood facing him [a]and killed him, because I knew that he could not live after he had fallen. Then I took the crown which was on his head and the [b]band which was on his arm, and I have brought them here to my lord.”

11 Then David grasped his own clothes and tore them [in mourning]; so did all the men who were with him. 12 They mourned and wept and fasted until evening for Saul and Jonathan his son, and for the Lord’s people and the house of [c]Israel, because they had fallen by the sword [in battle]. 13 David said to the young man who informed him, “Where are you from?” He answered, “I am the son of a foreigner (resident alien, sojourner), an Amalekite.” 14 David said to him, “How is it that you were not afraid to put out your hand to destroy the Lord’s anointed?” 15 David called one of the young men and said, “Go, execute him.” So he struck the Amalekite and he died. 16 David said to the [fallen] man, “[d]Your blood is on your own head, for your own mouth has testified against you, saying, ‘I have killed the Lord’s anointed.’”

David’s Dirge for Saul and Jonathan

17 Then David sang this dirge (funeral song) over Saul and his son Jonathan, 18 and he told them to teach the sons of Judah, the song of the bow. Behold, it is written in [e]the Book of Jashar:

19 
“Your glory and splendor, O Israel, is slain upon your high places!
How the mighty have fallen!
20 
“Tell it not in Gath,
Proclaim it not in the streets of Ashkelon,
Or the daughters of the Philistines will rejoice,
The daughters of the uncircumcised (pagans) will exult.
21 
[f]O mountains of Gilboa,
Let not dew or rain be upon you, nor fields with offerings;
For there the shield of the mighty was defiled,
The shield of Saul, [dry, cracked] not [g]anointed with oil.
22 
“From the blood of the slain, from the fat of the mighty,
The bow of Jonathan did not turn back,
And the sword of Saul did not return empty.
23 
“Saul and Jonathan, beloved and lovely and friends in their lives,
And in their death they were not separated;
They were swifter than eagles,
They were stronger than lions.
24 
“O daughters of Israel, weep over Saul,
Who clothed you [h]luxuriously in scarlet,
Who put ornaments of gold on your apparel.
25 
“How the mighty have fallen in the midst of the battle!
Jonathan lies slain upon your high places.
26 
“I am distressed for you, my brother Jonathan;
You have been a good friend to me.
Your [i]love toward me was more wonderful
Than the love of women.
27 
“How the mighty have fallen,
And the weapons of war have perished!”

Notas al pie

  1. 2 Samuel 1:10 The young Amalekite’s story conflicts with the description of Saul’s suicide as recounted in 1 Sam 31:3-6. He must have, at the very least, witnessed Saul’s death since he was able to obtain the crown and the arm band. He apparently expected that his story about administering the deathblow, whether true or not, would result in some sort of reward or honor.
  2. 2 Samuel 1:10 This band or armlet was not jewelry, but a piece of armor worn around the arm.
  3. 2 Samuel 1:12 In general, sons of Israel or Israel or Israelites refers to all the people (males and females) of the various tribes descended from the twelve sons (Gen 35:23-26) of Jacob (later renamed Israel by God). In verses concerning things such as warfare or circumcision sons of Israel or Israel or Israelites usually refers only to the males. Tribes of ancient people were identified by the name of their founding ancestor. Therefore, this same general rule applies when referring to individual tribal groups, e.g. sons of Reuben, Reuben, Reubenites and so throughout.
  4. 2 Samuel 1:16 I.e. your death is your own fault.
  5. 2 Samuel 1:18 An early poetic account of the wars of Israel and the heroic acts of the warriors.
  6. 2 Samuel 1:21 As an expression of his grief David curses the place of Saul’s death.
  7. 2 Samuel 1:21 It was necessary to lubricate leather shields with oil to preserve them.
  8. 2 Samuel 1:24 Lit with jewelry.
  9. 2 Samuel 1:26 Jonathan graciously accepted God’s choice of David as the next ruler of Israel, and supported him, honored him, and wanted the very best for him.

Nouă Traducere În Limba Română

2 Samuel 1

Vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan

1După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiţilor şi se afla în Ţiklag de două zile. A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâşiate şi cu pământ pe cap. Când a ajuns înaintea lui David, a căzut cu faţa la pământ şi i s-a închinat.

– De unde vii? l-a întrebat David.

– Am scăpat din tabăra israelită, i-a răspuns el.

– Spune-mi ce s-a întâmplat! i-a cerut David.

– Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă şi mulţi dintre ei au murit, a răspuns el. Saul şi fiul său Ionatan au murit şi ei.

– De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit? l-a mai întrebat David pe tânărul care i-a adus veştile.

– S-a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, a răspuns tânărul, unde l-am văzut pe Saul, sprijinit pe suliţa sa, iar carele şi călăreţii îl ajungeau din urmă. Când Saul s-a uitat în urmă şi m-a văzut, m-a chemat, iar eu i-am răspuns:

– Iată-mă!

– Cine eşti? m-a întrebat el.

– Sunt amalekit, i-am răspuns eu.

Atunci el mi-a zis:

– Apropie-te de mine şi ucide-mă pentru că sunt în agonia morţii, cu toate că sunt încă în viaţă.

10 Aşadar, m-am apropiat de el şi l-am ucis deoarece ştiam că, odată rănit, nu va mai trăi. I-am luat apoi coroana de pe cap şi brăţara de la braţ şi le-am adus aici, stăpânului meu.

11 Atunci David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat, iar toţi bărbaţii care erau cu el au făcut acelaşi lucru. 12 Au bocit, au plâns şi au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru oştirea Domnului şi pentru Casa lui Israel, căci au murit de sabie. 13 Apoi David l-a întrebat pe tânărul care i-a adus veştile:

– De unde eşti?

– Sunt fiul unui străin, un amalekit, i-a răspuns el.

14 Atunci David i-a zis:

– Cum de nu ţi-a fost frică să-ţi ridici mâna şi să ucizi pe unsul Domnului?

15 Apoi David l-a chemat pe unul dintre oamenii lui şi i-a zis:

– Apropie-te şi doboară-l!

El l-a lovit şi acesta a murit. 16 David i-a zis:

– Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L-am ucis pe unsul Domnului.“

Cântarea de jale a lui David

17 David a cântat această cântare de jale despre Saul şi despre fiul acestuia Ionatan 18 şi a poruncit ca cei din Iuda să înveţe această Cântare a Arcului (ea se află scrisă în Cartea lui Iaşar[a]):

19 Gloria ta, Israele, zace ucisă pe înălţimile tale.
    Cum au căzut vitejii!
20 Nu faceţi cunoscut acest lucru în Gat
    şi nu-l vestiţi pe străzile Aşchelonului,
ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor
    şi să tresalte de bucurie fiicele celor necircumcişi.
21 O, munţi ai Ghilboei!
Nici roua şi nici ploaia să nu mai cadă peste voi!
    Nici câmpii să nu mai aveţi care să dea roade pentru darurile de mâncare![b]
Căci acolo au fost pângărite scuturile vitejilor,
    scutul lui Saul care nu va mai fi uns cu untdelemn.
22 De la sângele celor ucişi,
    de la grăsimea vitejilor,
săgeata[c] lui Ionatan nu venea înapoi,
    iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol.
23 Saul şi Ionatan,
    care în viaţă s-au iubit şi s-au plăcut,
        nici măcar în moarte n-au fost despărţiţi.
Erau mai iuţi decât vulturii
    şi mai puternici decât leii.
24 Voi, fiice ale lui Israel, plângeţi-l pe Saul!
    Pe cel care vă îmbrăca în stacojiu şi cu mult fast,
        pe cel care vă împodobea veşmintele cu ornamente de aur.
25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
    Ionatan zace ucis pe înălţimile tale.
26 Sunt mâhnit din pricina ta, frate Ionatane!
    Mi-ai fost atât de drag!
Dragostea ta pentru mine a fost minunată,
    mai minunată chiar decât dragostea femeilor.
27 Cum au căzut vitejii
    şi cum au pierit armele!

Notas al pie

  1. 2 Samuel 1:18 Sau: Cartea celui Drept, o veche culegere de texte epice, astăzi pierdută
  2. 2 Samuel 1:21 Sensul versului în ebraică este nesigur; sau: peste voi / şi peste dealurile voastre înalte!
  3. 2 Samuel 1:22 Ebr.: arcul