Samuel unge a David
1El Señor dijo a Samuel:
—¿Cuánto tiempo vas a quedarte llorando por Saúl, si ya lo he rechazado como rey de Israel? Mejor llena de aceite tu cuerno y ponte en camino. Voy a enviarte a Belén, a la casa de Isaí, pues he escogido como rey a uno de sus hijos.
2—¿Y cómo voy a ir? —respondió Samuel—. Si Saúl llega a enterarse, me matará.
—Lleva una ternera —dijo el Señor—, y diles que vas a ofrecerle al Señor un sacrificio. 3Invita a Isaí al sacrificio y entonces te explicaré lo que debes hacer, pues ungirás para mi servicio a quien yo te diga.
4Samuel hizo lo que el Señor mandó. Pero cuando llegó a Belén, los jefes del pueblo lo recibieron con mucho temor.
—¿Vienes en son de paz? —preguntaron.
5—Claro que sí. He venido a ofrecerle al Señor un sacrificio. Conságrense y vengan conmigo para tomar parte en él.
Entonces Samuel consagró a Isaí y a sus hijos, y los invitó al sacrificio.
6Cuando llegaron, Samuel se fijó en Eliab y pensó: «Sin duda que este es el ungido del Señor». 7Pero el Señor dijo a Samuel:
—No te dejes impresionar por su apariencia ni por su estatura, pues yo lo he rechazado. La gente se fija en las apariencias, pero yo me fijo en el corazón.
8Entonces Isaí llamó a Abinadab para presentárselo a Samuel, pero Samuel dijo:
—A este no lo ha escogido el Señor.
9Luego le presentó a Sama y Samuel repitió:
—Tampoco a este lo ha escogido el Señor.
10Isaí le presentó a siete de sus hijos, pero Samuel dijo:
—El Señor no ha escogido a ninguno de ellos. 11¿Son estos todos tus hijos?
—Queda el más pequeño —respondió Isaí—, pero está cuidando el rebaño.
—Manda a buscarlo —insistió Samuel—, que no podemos continuar hasta que él llegue.
12Isaí mandó a buscarlo y se lo trajeron. Era buen mozo, pelirrojo y de buena presencia. El Señor dijo a Samuel:
—Este es; levántate y úngelo.
13Samuel tomó el cuerno de aceite y ungió al joven en presencia de sus hermanos. Entonces el Espíritu del Señor vino con poder sobre David, y desde ese día estuvo con él. Luego Samuel regresó a Ramá.
David al servicio de Saúl
14El Espíritu del Señor se apartó de Saúl y en su lugar el Señor envió un espíritu maligno para que lo atormentara. 15Sus servidores dijeron:
—Como usted se dará cuenta, un espíritu maligno de parte de Dios lo está atormentando. 16Así que ordene usted a estos siervos suyos que busquen a alguien que sepa tocar el arpa. Así, cuando lo ataque el espíritu maligno de parte de Dios, el músico tocará y usted se sentirá mejor.
17—Bien —respondió Saúl—, consíganme un buen músico y tráiganlo.
18Uno de los cortesanos sugirió:
—Conozco a un muchacho que sabe tocar el arpa. Es valiente, hábil guerrero, sabe expresarse y es de buena presencia. Además, el Señor está con él. Su padre es Isaí, el de Belén.
19Entonces Saúl envió unos mensajeros a Isaí para decirle: «Mándame a tu hijo David, el que cuida del rebaño». 20Isaí tomó un asno, alimento, un odre de vino y un cabrito, y se los envió a Saúl por medio de su hijo David.
21Cuando David llegó, se puso al servicio de Saúl, quien lo llegó a apreciar mucho y lo hizo su escudero. 22Luego Saúl mandó este mensaje a Isaí: «Permite que David se quede a mi servicio, pues me ha causado muy buena impresión».
23Cada vez que el espíritu de parte de Dios atormentaba a Saúl, David tomaba su arpa y tocaba. La música calmaba a Saúl, lo hacía sentirse mejor y el espíritu maligno se apartaba de él.
David, uns drept rege al lui Israel
1Domnul i‑a zis lui Samuel:
– Până când vei mai boci pentru Saul, de vreme ce Eu l‑am respins, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple‑ți cornul cu untdelemn și du‑te acolo unde te trimit: la Ișai, betleemitul, pentru că pe unul din fiii săi Mi l‑am ales ca rege.
2Dar Samuel I‑a zis:
– Cum aș putea să plec? Saul va auzi lucrul acesta și mă va ucide.
Domnul i‑a răspuns:
– Să iei o juncană cu tine și să zici: „Am venit să aduc Domnului o jertfă.“ 3Invită la aducerea jertfei și pe Ișai, iar eu îți voi arăta ce să faci. Vei unge pentru Mine pe acela pe care ți‑l voi arăta.
4Samuel a făcut ceea ce‑i spusese Domnul și a venit la Betleem. Bătrânilor cetății le era frică să se întâlnească cu el.
Ei au întrebat:
– Vii cu pace?
5El a răspuns:
– Da, cu pace. Vin ca să aduc o jertfă Domnului. Sfințiți‑vă5 Vezi nota de la 7:1. și veniți cu mine la aducerea jertfei.
Samuel l‑a sfințit pe Ișai și pe fiii săi și i‑a invitat la aducerea jertfei. 6Când aceștia au sosit, Samuel l‑a văzut pe Eliab și s‑a gândit: „Cu siguranță unsul Domnului se află aici, înaintea Lui.“ 7Însă Domnul i‑a zis: „Nu te uita la înfățișarea sau la înălțimea staturii lui, pentru că l‑am respins, căci Domnul nu Se uită la ceea ce se uită omul. Omul se uită la înfățișare, pe când Domnul Se uită la inimă.“
8Atunci Ișai l‑a chemat pe Abinadab și l‑a pus să treacă prin fața lui Samuel.
El i‑a zis:
– Nici pe acesta nu l‑a ales Domnul.
9Apoi Ișai l‑a pus pe Șama să‑i treacă prin față, dar Samuel a zis:
– Nici pe acesta nu l‑a ales Domnul.
10Așa i‑a pus Ișai pe șapte din fiii săi să treacă prin fața lui Samuel, însă Samuel i‑a zis lui Ișai:
– Domnul nu i‑a ales nici pe aceștia.
11Apoi Samuel i‑a zis lui Ișai:
– Aceștia sunt toți fiii pe care îi ai?
Ișai i‑a răspuns:
– A mai rămas cel mai tânăr, dar iată că el paște turmele.
Samuel i‑a zis lui Ișai:
– Trimite după el și adu‑l, căci nu ne vom aduna în jurul mesei până nu vine aici.
12Ișai a trimis după el și a fost adus. El era roșcovan, cu ochi frumoși și plăcut la chip. Domnul i‑a zis lui Samuel: „Ridică‑te și unge‑l, căci el este!“
13Samuel a luat cornul cu untdelemn și l‑a uns în mijlocul fraților lui, iar Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea. După toate acestea, Samuel s‑a ridicat și a plecat la Rama.
David, la curtea lui Saul
14Duhul Domnului S‑a îndepărtat de la Saul, și un duh rău14-16, 23 Sau: vătămător. de la Domnul îl chinuia.
15Slujitorii lui Saul i‑au zis:
– Iată că un duh rău de la Dumnezeu te chinuie. 16Să poruncească stăpânul nostru slujitorilor tăi, care stau înaintea ta, să caute un om care știe să cânte la liră. Atunci când duhul cel rău de la Dumnezeu va veni peste tine, el va cânta cu mâna lui și te vei simți mai bine.
17Saul le‑a zis slujitorilor săi:
– Găsiți‑mi un om care știe să cânte bine și aduceți‑l la mine.
18Atunci unul dintre tinerii slujitori a zis:
– Iată, l‑am văzut pe unul dintre fiii lui Ișai din Betleem, care este iscusit la cântat. Este un războinic viteaz, priceput la vorbire și cu o înfățișare plăcută, iar Domnul este cu el.
19Saul a trimis mesageri la Ișai, zicând:
– Trimite‑mi‑l pe David, fiul tău, cel care este cu turmele.
20Ișai a luat un măgar încărcat cu pâine, un burduf de vin și un ied pe care le‑a trimis lui Saul prin fiul său David. 21David a venit la Saul și s‑a înfățișat înaintea lui. Lui Saul i‑a plăcut foarte mult de David și l‑a luat să‑i poarte armele.
22Saul a trimis la Ișai să‑i spună:
– Dă‑i voie lui David să rămână în slujba mea, pentru că a găsit bunăvoință înaintea mea.22 Lit.: în ochii mei.
23Ori de câte ori venea duhul de la Dumnezeu asupra lui Saul, David lua lira și cânta. Atunci Saul avea parte de alinare, se simțea mai bine, iar duhul cel rău pleca de la el.
