Israel Boafo
1“Monyɛ komm wɔ mʼanim, mo nsupɔw!
Ma aman no nhyɛ wɔn ho den!
Ma wɔmmra ha mmɛkasa;
momma yɛmmɔ mu nhyia wɔ asennii hɔ.
2“Hena na wakanyan nea ofi apuei no,
afrɛ no trenee mu sɛ ɔmmɛsom no?
Ɔde aman hyɛ ne nsa
na ɔbrɛ ahemfo ase wɔ nʼanim.
Ɔde nʼafoa ma wɔdan mfutuma,
ɔde ne bɛmma ma wɔdan ntɛtɛ a mframa bɔ hwete.
3Ɔtaa wɔn na ɔkɔ nʼanim a biribiara nti ne ho,
wɔ kwan a ɔmfaa so da no so.
4Hena na wayɛ eyi akosi awiei,
afrɛ awo ntoatoaso afi mfiase?
Me Awurade, meka adikanfo
ne akyikafo ho, Mene ɔno ara.”
5Nsupɔw no ahu na wɔbɔ hu;
nsase ano ho popo.
Wotwiw bɛn, na wɔba anim;
6na obiara boa ne yɔnko
na ɔka kyerɛ ne nua se, “Yɛ den!”
7Odwumfo hyɛ sikadwumfo nkuran,
na nea ɔde asae yɛ no trontrom
boa nea ɔbɔ atommo so.
Ɔka fa nea ɔsɔw no ho se, “Eye pa ara.”
Ɔbobɔ ohoni no mu nnadewa sɛnea ɛrentu nhwe fam.
8“Nanso wo, Israel, me somfo,
Yakob, nea mayi no no,
mo, mʼadamfo Abraham asefo.
9Mefaa wo fii nsase ano,
fii nʼakyirikyiri ntwea so, na mefrɛɛ wo.
Mekae se, ‘Woyɛ me somfo’;
mapaw wo na mempoo wo ɛ.
10Enti nsuro, na mene wo wɔ hɔ;
mma wo werɛ nhow, na mene wo Nyankopɔn.
Mɛhyɛ wo den, na mɛboa wo;
mede me trenee nsa nifa bɛma wo so.
11“Wɔn a wɔn bo afuw wo no nyinaa, ampa ara
wɔn ani bewu na wɔn anim agu ase;
wɔn a wɔsɔre tia wo no
rensɛ hwee na wobewuwu.
12Ɛwɔ mu sɛ wobɛhwehwɛ wʼatamfo de,
nanso worenhu wɔn.
Wɔn a wotu wo so sa no
rensɛ hwee koraa.
13Na mene Awurade, wo Nyankopɔn,
nea okura wo nsa nifa mu
na ɔka kyerɛ wo se, Nsuro;
mɛboa wo.
14Nsuro, osunson Yakob,
Israel a wusua,
na me ankasa mɛboa wo,” Awurade na ose,
wo gyefo, Israel Ɔkronkronni no.
15“Hwɛ, mede wo bɛyɛ nhuwso apa,
a ɛyɛ amono, ano yɛ nnam na ɛwɔ ɛse bebree.
Wubehuhuw mmepɔw no so na woadwiriw wɔn,
na woama nkoko ayɛ sɛ ntɛtɛ.
16Wubehuhuw wɔn so, mframa bɛma wɔn so,
na ahum abɔ wɔn akɔ.
Nanso wʼani begye wɔ Awurade mu
na woahyɛ Israel Ɔkronkronni no anuonyam.
17“Ohiani ne mmɔborɔni kyin pɛ nsu,
nanso bi nni hɔ;
osukɔm ama wɔn tɛkrɛma so ayow.
Nanso me Awurade, mɛma wɔn mmuae.
Me, Israel Nyankopɔn, merennyaw wɔn.
18Mɛma nsubɔnten ateɛ wɔ sorɔnsorɔmmea a awu no so,
na nsuti apue wɔ abon mu.
Mɛdan nweatam ayɛ no mmura,
na nsase a awo adan nsuti bebree.
19Meduadua wɔ nweatam so,
sida, ɔkanto, ohuam ne ngonnua.
Meduadua ɔpepaw wɔ asase wosee so
asɛsɛ ne kwabɔhɔre abɔ mu,
20sɛnea nnipa behu na wɔate,
na wɔasusuw ho na wɔate ase sɛ,
Awurade nsa na ayɛ saa ade yi,
Israel ɔkronkronni no na ɔma ɛbae.
21“Bɔ wo nkuro,” Awurade na ose.
“Kyerɛkyerɛ wʼasɛm mu,” Yakob Hene na ose.
22“Fa wʼahoni no bra
na wɔmmɛka nea ebesi nkyerɛ yɛn.
Wɔmmɛka sɛnea na kan nneɛma no te nkyerɛ yɛn,
sɛnea yebedwen ho afa
na yɛahu nea ebefi mu aba.
Anaasɛ wɔmpae mu nka nneɛma a ebesi nkyerɛ yɛn.
23Monka yɛn nea ebesi daakye,
na ama yɛahu sɛ moyɛ anyame.
Monyɛ biribi, sɛ eye anaa enye,
sɛnea ɛbɛyɛ a yɛn werɛ bɛhow na ehu aka yɛn.
24Nanso, monnka hwee,
na mo nnwuma so nni mfaso;
nea ɔfa mo no yɛ akyiwade.
25“Makanyan obi a ofi atifi fam na ɔreba,
nea ofi owia apuei na ɔbɔ me din.
Otiatia ahemfo so te sɛ dɔte a wɔde si dan,
te sɛ ɔnwemfo a ɔrewɔw dɔte.
26Hena na ɔkaa eyi ho asɛm fii mfiase, sɛnea anka ɛbɛma yɛahu,
anaa waka ato hɔ, sɛnea yebetumi aka se, ‘Ne de no ye’?
Obiara anka eyi,
obiara anni kan anka,
obiara ante nsɛm biara amfi wo nkyɛn.
27Me na midii kan ka kyerɛɛ Sion, ‘Hwɛ, woni!’
Memaa Yerusalem ɔsomafo a ɔde asɛmpa ba.
28Mehwɛ, nanso obiara nni hɔ,
obiara nni wɔn mu a obetu wɔn fo,
sɛ mibisa wɔn a, obiara ntumi mma mmuae.
29Hwɛ, wɔn nyinaa yɛ atorofo!
Wɔn nneyɛe nka hwee;
wɔn nsɛsode yɛ mframa ne basabasayɛ nko ara.
Domnul, Ajutorul lui Israel
1„Ascultați‑Mă în tăcere, insule,
iar popoarele să‑și înnoiască puterea!
Să se apropie și să vorbească!
Să ne înfățișăm împreună la judecată!
2Cine l‑a stârnit pe acela de la răsărit,
chemându‑l cu dreptate la picioarele Sale?
El îi dă în stăpânire neamurile
și îi supune regi.
Cu sabia îi preface în praf,
iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt.
3Îi urmărește, mergând în siguranță
pe un drum pe unde picioarele lui n‑au mai călcat.
4Cine a făcut și a împlinit aceasta?
Cine a chemat generațiile de la început?
Eu, Domnul, am fost cu cei dintâi
și tot Eu voi fi și cu cei de pe urmă.“
5Insulele văd aceasta și se tem;
marginile pământului se cutremură;
ei se apropie și sosesc.
6Oamenii se ajută între ei,
zicându‑și: „Fii tare!“
7Artizanul îl încurajează pe rafinor,
iar cel ce netezește cu ciocanul, pe cel ce lovește nicovala.
El zice despre îmbinare: „Este bună!“,
după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.
8„Dar tu, Israel, robul Meu,
tu, Iacov, pe care te‑am ales,
tu, sămânță8 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, citând din Geneza și argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. a lui Avraam, prietenul Meu,
9tu, pe care te‑am adus de la marginile pământului
și te‑am chemat din colțurile sale cele mai îndepărtate,
zicându‑ți: «Tu ești robul Meu!»,
pe tine te‑am ales și nu te‑am lepădat!
10Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine!
Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău!
Eu te voi întări, te voi ajuta
și te voi sprijini cu credincioșia dreptei Mele!
11Iată, umiliți și făcuți de rușine
vor fi toți cei furioși pe tine.
Ca un nimic vor ajunge și vor pieri
toți cei ce ți se opun.
12Te vei uita după ei, după dușmanii tăi,
dar nu‑i vei mai găsi,
fiindcă nimiciți de tot vor ajunge
cei ce se luptă cu tine.
13Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Care te apuc de mâna dreaptă
și‑ți zic: «Nu te teme,
Eu te voi ajuta!
14Nu te teme, vierme al lui Iacov,
rămășiță firavă a lui Israel!
Eu Însumi te voi ajuta!», zice Domnul,
Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.
15Iată, te voi face o sanie de treierat ascuțită,
nouă și cu două rânduri de dinți!
Vei treiera munții și‑i vei zdrobi,
iar dealurile le vei face ca pleava.
16Le vei vântura și le va lua vântul,
iar vijelia le va împrăștia.
Dar tu te vei bucura în Domnul;
te vei lăuda cu Sfântul lui Israel.
17Săracii și nevoiașii caută apă dar nu găsesc,
iar limba li se usucă de sete.
Însă Eu, Domnul, le voi răspunde!
Eu, Dumnezeul lui Israel, nu‑i voi părăsi!
18Pe înălțimile pleșuve voi face să curgă râuri,
iar în mijlocul văilor – izvoare.
Voi preface pustia într‑un iaz,
și pământul uscat – în izvoare de apă.
19În pustie voi planta
cedri, salcâmi, mirt și măslini;
în deșert voi planta laolaltă
chiparoși, ulmi și pini,
20pentru ca toți să vadă și să cunoască,
să ia aminte și să înțeleagă
că mâna Domnului a făcut acestea,
Sfântul lui Israel le‑a creat!“
21„Aduceți înainte cazul vostru!“, zice Domnul.
„Aduceți aproape dovezile voastre!“, zice Împăratul lui Iacov.
22„Să‑și aducă aproape idolii și să ne spună
lucrurile care se vor întâmpla!
Cât despre lucrurile timpurii, spuneți ce sunt,
ca să le punem la inimă
și să le cunoaștem împlinirea!
Sau faceți‑ne să auzim lucrurile care vor veni!
23Spuneți‑ne lucrurile care vor veni la urmă,
și vom ști că sunteți dumnezei!
Faceți ceva – bine sau rău –
ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească pe toți!
24Dar iată că voi sunteți mai puțin decât nimic,
iar lucrarea voastră este fără nicio valoare;
o urâciune este cel ce vă alege.
25Am stârnit pe cineva din nord și a venit –
pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu.
El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul
și cum calcă olarul lutul în picioare.
26Cine a vestit aceasta de la început, ca s‑o putem cunoaște
sau mai dinainte, ca să putem spune: «A avut dreptate!»?
Nimeni n‑a vestit‑o,
nimeni n‑a proclamat‑o,
nimeni n‑a auzit vreun cuvânt de la voi.
27Eu am vestit‑o mai întâi Sionului: «Iată‑i, iată‑i!»
și am trimis un aducător de vești bune Ierusalimului.
28Mă uit și nu este nimeni –
nu este printre ei niciunul care să sfătuiască,
niciunul care să răspundă atunci când îl întreb.
29Iată că toți sunt falși,
lucrările lor sunt un nimic,
iar chipurile lor sunt vânt și deșertăciune.
