1Saa anisoadehu a ɛfa Yuda ne Yerusalem ho no baa Amos babarima Yesaia so wɔ Yuda ahemfo Usia, Yotam, Ahas ne Hesekia mmere so.
Atuatewman
2Ɔsoro, muntie! Asase, yɛ aso!
Na Awurade akasa:
“Matetew mma ama wɔanyinyin,
nanso wɔatew me so atua.
3Nantwi nim ne wura,
afurum nso nim ne wura mmoa adididaka,
nanso Israel nnim,
me nkurɔfo nte ase.”
4Nnome nka, amumɔyɛ man,
ɔman a wɔn afɔdi so,
nnebɔneyɛfo kuw,
mma a porɔwee ahyɛ wɔn ma!
Wɔatwe wɔn ho afi Awurade ho;
wɔapo Israel Kronkronni no,
wɔadan wɔn akyi akyerɛ no.
5Adɛn nti na mopɛ sɛ wɔkɔ so boro mo?
Adɛn nti na moda so tew atua?
Wɔapira mo ti,
na mo koma nso di yaw.
6Efi mo nan ase kosi mo ti so,
ahomeka biara nni mu,
apirakuru ne ahonhon nko ara
akuru a anim deda hɔ
na wɔnhohoro so anaa wɔnkyekyeree
anaa wɔmfaa ngo nsrasraa so ɛ.
7Mo man ada mpan,
wɔde ogya ahyehyew mo nkuropɔn;
ananafo regye mo mfuw
a mo ani tua,
na asɛe sɛnea ɛyɛɛ bere a ahɔho tuu mo gui no.
8Wɔagyaw Ɔbabea Sion
te sɛ bobeturo mu sese
te sɛ akuraa a esi ɛfere afuw mu,
te sɛ kuropɔn a atamfo atwa ho ahyia.
9Sɛ Asafo Awurade
annyaw yɛn asefo a,
anka yɛayɛ sɛ Sodom,
na yɛadan ayɛ sɛ Gomora.
10Muntie Awurade asɛm,
mo Sodom sodifo;
muntie yɛn Nyankopɔn mmara,
mo Gomorafo!
11“Mo afɔrebɔ ahorow bebree no,
dɛn na ɛyɛ ma me?”
Sɛnea Awurade se ni.
“Mewɔ ɔhyew afɔrebɔde ma ɛboro so,
nea ɛyɛ adwennini ne mmoa a wɔadɔ srade;
mʼani nnye
anantwinini, nguantenmma ne mpapo mogya ho.
12Sɛ moba mʼanim a
hena na obisa eyi fi mo hɔ,
sɛ mutiatia me fi yi?
13Munnyae afɔrebɔde a ɛmfra a mode ba no!
Mo aduhuam yɛ me tan.
Ɔsram foforo, homenna ne nhyiamu ahorow,
mo nhyiamu hunu no afono me.
14Mo ɔsram foforo afahyɛ ne mo aponto a moahyehyɛ,
me kra kyi.
Ayɛ adesoa ama me;
masoa abrɛ.
15Sɛ momema mo nsa so bɔ mpae a,
meyi mʼani ato nkyɛn.
Sɛ mobɔ mpae bebree mpo a
merentie.
“Mogya bebree agu mo nsa ho fi.
16“Munnwira mo ho na mo ho ntew.
Munnyi mo nnebɔne mfi mʼani so!
Munnyae bɔneyɛ,
17Monyɛ papa! Monhwehwɛ atɛntrenee.
Monhyɛ wɔn a wɔhyɛ wɔn so nkuran
Munni mma ayisaa,
monka akunafo nsɛm mma wɔn.
18“Afei mommra na yennwen mmɔ mu,”
sɛnea Awurade se ni.
“Sɛ mo bɔne te sɛ ɔkɔben a,
ɛbɛyɛ fitaa sɛ sukyerɛmma;
mpo sɛ ɛyɛ kɔkɔɔ te sɛ mogya a
ɛbɛyɛ fitaa sɛ asaawa mfuturu.
19Sɛ mopene so na moyɛ osetie a,
mubedi asase no so nnepa.
20Na sɛ moampene na motew atua a,
afoa bedi mo nam.”
Awurade na wakasa.
21Hwɛ sɛnea kuropɔn nokwafo no
adan oguamanfo.
Bere bi, na atɛntrenee ahyɛ no ma
na anka trenee te ne mu,
nanso mprempren, awudifo ahyɛ mu ma!
22Wo dwetɛ adan ade a so nni mfaso,
wɔde nsu afra wo nsa papa mu.
23Wo sodifo yɛ atuatewfo,
akorɔmfo yɔnkonom;
wɔn nyinaa pɛ adanmude,
na wɔpere akyɛde ho.
Wonni mma ayisaa;
na akunafo nsɛm nkɔ wɔn anim.
24Enti, Awurade, Asafo Awurade,
nea ɔyɛ Ɔkɛse ma Israel no ka se,
“Aa, menya ahomegye afi mʼatamfo hɔ
na matɔ wɔn so were.
25Mɛma me nsa so, atia mo;
mɛhohoro mo ho fi korakora
na mayi mo ho nkekae nyinaa.
26Mɛma mo atemmufo bio sɛ kan no,
ne mo afotufo sɛnea na ɛte, mfiase no.
Eyi akyi no, wɔbɛfrɛ wo
Kuropɔn Trenee,
Kuropɔn Nokwafo.”
27Wɔde atɛntrenee begye Sion bio,
na wɔn a wonu wɔn ho no, wɔde trenee begye wɔn.
28Nanso atuatewfo ne nnebɔneyɛfo de, wɔbɛdwerɛw wɔn abɔ mu,
na wɔn a wɔpa Awurade akyi bɛyera.
29“Mo ani bewu, esiane odum anyame a
munyaa wɔn mu anigye no;
wobegu mo anim ase, esiane nturo
a mosom abosom wɔ mu no nti.
30Mobɛyɛ sɛ odum a ne nhaban apo,
ne turo a ennya nsu.
31Ɔhoɔdenfo bɛyɛ sɛ ade a ɛhyew ntɛm
nʼadwuma bɛyɛ sɛ ogya a aturuw;
abien no bɛhyew abɔ mu,
a obiara rentumi nnum.”
1Viziunea pe care a avut‑o Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda.
Un neam răzvrătit
2Ascultați, ceruri! Ia aminte, pământ,
pentru că Domnul a vorbit:
„Am îngrijit copii și i‑am crescut,
dar ei s‑au răzvrătit împotriva Mea.
3Boul își cunoaște stăpânul,
iar măgarul știe ieslea stăpânului său,
însă Israel nu Mă cunoaște,
poporul Meu nu înțelege!“
4Vai, neam păcătos,
popor încărcat cu nelegiuire,
sămânță de răufăcători,
copii pervertiți!
Ei L‑au părăsit pe Domnul,
L‑au disprețuit pe Sfântul lui Israel
și I‑au întors spatele!
5Ce folos să mai fiți loviți,
de vreme ce stăruiți în apostazie!?
Tot capul este bolnav
și toată inima suferă!
6Din tălpi și până‑n creștet,
nimic nu este sănătos,
doar răni și vânătăi,
tăieturi sângerânde6 Lit.: proaspete.,
care nu s‑au uscat și care n‑au fost legate
sau alinate cu ulei.
7Țara voastră este pustie,
cetățile voastre sunt arse de foc,
câmpurile voastre sunt devorate de străini
chiar în fața voastră;
țara vă este distrusă
deoarece a fost răscolită de străini.
8Fiica Sionului8 Ierusalimul; [peste tot în carte]. este părăsită
ca o colibă în vie,
ca un adăpost într‑un ogor de castraveți,
ca o cetate asediată.
9Dacă Domnul Oștirilor9 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte].
nu ne‑ar fi lăsat câțiva supraviețuitori,
am fi ajuns ca Sodoma
și ne‑am fi asemănat cu Gomora.
10Ascultați Cuvântul Domnului,
voi, conducători ai Sodomei!
Luați aminte la Legea Dumnezeului nostru,
voi, popor al Gomorei!
11„Ce este pentru Mine mulțimea jertfelor voastre?
zice Domnul.
Sunt sătul de arderile‑de‑tot ale berbecilor
și de grăsimea vițeilor îngrășați!
Nu‑Mi place deloc
sângele taurilor, al mieilor sau al țapilor.
12Cine v‑a cerut să vă înfățișați înaintea Mea,
pângărindu‑Mi curțile?
13Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost!
Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea!
Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea:
lunile noi, Sabatele și adunările voastre.
14Sufletul Meu urăște lunile voastre noi
și sărbătorile voastre.
Ele au devenit o povară pentru Mine;
am obosit să le mai port.
15Când vă veți întinde mâinile,
Îmi voi ascunde ochii de voi.
Chiar dacă veți face multe rugăciuni,
nu le voi asculta.
Mâinile vă sunt pline de sânge;
16spălați‑vă și curățiți‑vă!
Îndepărtați faptele voastre rele
dinaintea ochilor Mei!
Nu mai faceți rău,
17ci învățați să faceți bine!
Căutați dreptatea,
scăpați pe cel asuprit!17 Sau: mustrați‑l pe asupritor.
Faceți dreptate orfanului
și vorbiți în apărarea văduvei!
18Veniți acum să ne judecăm!
zice Domnul.
Deși păcatele voastre sunt precum culoarea stacojie,
ele se vor face albe ca zăpada;
deși sunt roșii ca purpura,
ele se vor face ca lâna.
19Dacă veți vrea și veți asculta,
veți mânca ce are țara mai bun,
20dar dacă vă veți împotrivi și vă veți răzvrăti,
veți fi devorați de sabie“, căci gura Domnului a vorbit.
O cetate necredincioasă
21Vezi cum orașul credincios
a devenit o prostituată!
Era plin de judecată;
dreptatea locuia în el;
dar acum este plin de ucigași!
22Argintul vostru s‑a făcut zgură,
și băutura voastră este amestecată cu apă.
23Conducătorii voștri sunt răzvrătiți
și sunt prieteni cu tâlharii.
Toți iubesc mita
și aleargă după daruri!
Nu‑l apără pe cel orfan,
iar cauza văduvei n‑ajunge înaintea lor.
24De aceea Stăpânul, Domnul Oștirilor,
Puternicul lui Israel, zice:
„Vai, Îmi voi vărsa mânia asupra vrăjmașilor mei,
Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei!
25Îmi voi întoarce mâna împotriva ta,
voi curăța zgura ta așa cum o curăță leșia
și voi îndepărta toate impuritățile tale.
26Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară,
iar pe sfetnicii tăi ca la început.
După aceea, ți se va zice:
«Cetate a dreptății,
orașul credincios!»“
27Sionul va fi răscumpărat prin judecată,
și cei ai lui care se pocăiesc, prin dreptate.
28Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi nimiciți împreună
și cei ce‑L părăsesc pe Domnul vor fi mistuiți.
29„Într-adevăr, vă va fi rușine de stejarii sacri
în care vă găseați desfătarea;
veți roși din cauza grădinilor
pe care le‑ați ales!
30Căci veți fi ca un terebint
ale cărui frunze se veștejesc,
ca o grădină fără apă!
31Cel puternic va fi ca un câlț,
iar lucrarea sa ca o scânteie;
el și lucrarea lui vor arde împreună
și nimeni nu‑i va stinge!“
