Akuapem Twi Contemporary Bible

Sakaria 1:1-21

Awurade Nkyɛn Ba Ho Frɛ

1Ɔsram a ɛto so awotwe wɔ ɔhene Dario adedi afe a ɛto so abien mu no, Awurade asɛm baa odiyifo Sakaria a ɔyɛ Berekia babarima na ɔno nso yɛ Ido babarima nkyɛn se:

2Awurade bo fuw mo tete agyanom. 3Enti ka kyerɛ nkurɔfo no se: Sɛɛ na Asafo Awurade se: ‘Monsan mmra me nkyɛn, na mɛsan aba mo nkyɛn,’ nea Asafo Awurade se ni. 4Monnyɛ sɛ mo tete agyanom, a adiyifo a wodii kan no pae mu ka kyerɛɛ wɔn se, ‘Sɛɛ na Asafo Awurade se: Monnan mfi mo akwammɔne ne nneyɛe bɔne ho,’ nanso wɔantie na wɔanyɛ aso amma no. 5Mo tete agyanom wɔ he mprempren? Na adiyifo no, wɔte ase daa ana? 6Na me nsɛm a menam mʼasomfo adiyifo so kae no, amma mo tete agyanom no so ana?

“Afei wonuu wɔn ho na wɔkae se, ‘Asafo Awurade ayɛ yɛn nea ɛfata yɛn akwan ne nneyɛe, sɛnea ɔyɛɛ nʼadwene sɛ ɔbɛyɛ no.’ ”

Onipa A Ɔwɔ Ohuamnnua No Mu

7Na da a ɛto so aduonu anan wɔ ɔsram a ɛto so dubaako a wɔfrɛ no Sebat, wɔ ɔhene Dario adedi afe a ɛto so abien so no, Awurade asɛm baa odiyifo Sakaria a ɔyɛ Ido babarima Berekia babarima no nkyɛn.

8Anadwo no minyaa anisoadehu, mihuu ɔbarima bi a ɔte ɔpɔnkɔ kɔkɔɔ so wɔ mʼanim! Na ogyina ohuamnnua bi ntam wɔ obon a mu dɔ mu. Na apɔnkɔ kɔkɔɔ, nnodoe ne fitaa wɔ nʼakyi.

9Mibisae se, “Eyinom ase ne dɛn, me wura?” Ɔbɔfo a ɔne me rekasa no buae se, “Mɛkyerɛ wo dekode a wɔyɛ.”

10Enti ɔbarima a ogyina ohuamnnua ntam no kyerɛɛ ase se, “Wɔyɛ wɔn a Awurade asoma wɔn sɛ wɔnkɔ wiase afanan nyinaa no.”

11Na wɔbɛka kyerɛɛ Awurade bɔfo a ogyina ohuamnnua no mu no se, “Yɛakyin afa asase no so nyinaa, na yehuu sɛ wiase nyinaa wɔ ahomegye ne asomdwoe.”

12Afei Awurade bɔfo no kae se, “Asafo Awurade, enkosi da bɛn na wubeyi wʼahummɔbɔ afi Yerusalem ne Yuda nkurow a wo bo afuw wɔn mfirihyia aduɔson ni no so?” 13Enti Awurade kaa akomatɔyamsɛm ne awerɛkyekyesɛm kyerɛɛ ɔbɔfo a ɔne me kasae no.

14Afei ɔbɔfo a ɔne me rekasa no kae se, “Pae mu ka saa asɛm yi: Sɛɛ na Asafo Awurade se: ‘Metwe Yerusalem ne Sion ho ninkunu yiye, 15nanso me bo afuw aman a wɔn aso mu adwo wɔn no. Na anka me bo mfuw wɔn bebree, nanso wɔmaa Israel amanehunu no boroo so.’

16“Enti nea Awurade se ni: ‘Mɛsan abehu Yerusalem mmɔbɔ, na hɔ na wɔbɛsan asi me fi. Na wɔbɛtwe susuhama mu wɔ Yerusalem so,’ nea Asafo Awurade se ni.

17“Kɔ so pae mu ka se, sɛɛ na Asafo Awurade se: ‘Nnepa bebu so wɔ me nkurow yi so bio, na Awurade bɛkyekye Sion werɛ bio, na wafa Yerusalem.’ ”

Mmɛn Anan Ne Adwumfo Baanan

18Afei, memaa mʼani so, na mihuu mmɛn anan! 19Mibisaa ɔbɔfo a ɔne me rekasa no se, “Eyinom yɛ dɛn?”

Obuaa me se, “Saa mmɛn yi na ɛbɔɔ Yuda, Israel ne Yerusalem petee no.”

20Na Awurade kyerɛɛ me adwumfo anan. 21Mibisae se, “Dɛn na eyinom rebɛyɛ?”

Obuae se, “Mmɛn anan no bɔɔ Yuda petee a obiara antumi amma ne ti so, nanso adwumfo yi aba sɛ wɔrebehunahuna wɔn, na watutu aman no mmɛn a wɔmemaa so tiaa Yudaman na wɔbɔɔ nnipa no petee no.”

Nouă Traducere În Limba Română

Zaharia 1:1-21

Chemare la pocăință

1În luna a opta, în al doilea an1 Octombrie-noiembrie 520 î.Cr.; Zaharia a fost contemporan cu Hagai (vezi nota de la Hag. 1:1). al lui Darius, Cuvântul Domnului i‑a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:

2Domnul S‑a mâniat foarte tare pe părinții voștri. 3Spune‑le deci: «Așa vorbește Domnul Oștirilor3 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte].: întoarceți‑vă la Mine, zice Domnul Oștirilor, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul Oștirilor. 4Nu fiți ca părinții voștri, cărora profeții cei dintâi le proclamau, zicând: ‘Așa vorbește Domnul Oștirilor: întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele.’ Ei însă n‑au ascultat și nici măcar n‑au luat aminte la Mine, zice Domnul. 5Unde sunt acum părinții voștri? Cât despre profeți, trăiesc ei oare pe vecie? 6Totuși, cuvintele și hotărârile pe care le poruncisem robilor Mei, profeții, n‑au atins ele pe părinții voștri?

Atunci ei s‑au întors și au zis: ‘Domnul Oștirilor ne‑a făcut așa cum hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre.’»“

Prima viziune: omul dintre mirți

7În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, luna Șebat7 15 februarie 519 î.Cr., în cel de‑al doilea an al lui Darius, Cuvântul Domnului i‑a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:

8M‑am uitat în timpul nopții și iată că un bărbat era călare pe un cal roșu. El stătea între mirții din vale, iar în urma lui erau cai roșii, bruni și albi.

9Eu am întrebat:

– Ce sunt aceștia, stăpâne?

Îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis:

– Îți voi arăta ce sunt aceștia.

10Bărbatul care stătea între mirți a răspuns și a zis:

– Aceștia sunt cei pe care i‑a trimis Domnul ca să cutreiere pământul.

11Ei I‑au răspuns Îngerului11 Sau: îngerului [peste tot în carte]. Domnului, Care stătea între mirți, și I‑au zis: „Am cutreierat pământul și iată că tot pământul este așezat și liniștit.“

12Îngerul Domnului a întrebat, zicând:

– Doamne al Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care ai fost mânios în acești șaptezeci de ani12 Vezi Ier. 25:11-12.?

13Apoi Domnul i‑a răspuns cu vorbe bune îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe de mângâiere.

14Îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis:

– Vestește și spune: „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim, am o mare gelozie pentru Sion, 15dar sunt plin de mânie împotriva neamurilor care trăiesc fără grijă, căci Eu Mă supărasem numai puțin însă ele au mărit nenorocirea.»

16De aceea, așa vorbește Domnul: «Mă întorc cu milă spre Ierusalim: Casa Mea de acolo va fi rezidită, zice Domnul Oștirilor, iar frânghia de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim.»“

17Vestește mai departe și spune: „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Cetățile Mele se vor revărsa din nou de belșug. Domnul va mângâia iarăși Sionul și va alege din nou Ierusalimul.»“

A doua viziune: cele patru coarne și cei patru meșteșugari

18Atunci mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat, și iată că erau patru coarne18 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17) [peste tot în capitol]..

19L‑am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine:

– Ce sunt acestea?

El mi‑a răspuns:

– Acestea sunt coarnele care au împrăștiat Iuda, Israelul și Ierusalimul.

20Domnul mi‑a arătat patru meșteșugari.

21Eu am întrebat:

– Ce vin să facă aceștia?

El mi‑a răspuns:

– Acelea sunt coarnele care l‑au împrăștiat pe Iuda, astfel încât niciun om nu și‑a mai ridicat capul. Dar acești meșteșugari au venit să le înspăimânte și să taie coarnele neamurilor care și‑au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda ca s‑o împrăștie.