Botae Ne Nsɛmpɔw
1Dawid babarima Salomo, Israelhene, mmebusɛm ni:
2Ne botae ne sɛ ɛbɛkyerɛ nnipa nyansa ne ahohyɛso;
ne sɛ ɛbɛboa ama wɔate nsɛm a emu dɔ ase;
3sɛ wobenya akwankyerɛ wɔ abrabɔ pa mu,
a ɛbɛma wɔayɛ ade pa, nea ɛteɛ na ho nni asɛm;
4sɛ ɛbɛma nea nʼadwene mu nnɔ anya nyansa
na mmabun anya nimdeɛ ne adwene,
5anyansafo ntie na wɔmfa nka nea wonim ho,
na nea ɔwɔ nhumu nya akwankyerɛ a
6ɛbɛma wate mmɛ ne kasammebu,
anyansafo nsɛnka ne abisaa ase.
7Awurade suro yɛ nimdeɛ mfiase,
na nkwaseafo bu nyansa ne ahohyɛso animtiaa.
Nyansapɛ Ho Afotusɛm
Nnaadaa Ho Kɔkɔbɔ
8Me ba, tie wʼagya akwankyerɛ
na mpo wo na nkyerɛkyerɛ.
9Ɛbɛyɛ wo ti anuonyam abotiri
ne wo kɔn mu atweaban.
10Me ba, sɛ nnebɔneyɛfo twetwe wo a,
mma wɔn ho kwan.
11Sɛ wɔka se, “Bra ma yɛnkɔ;
ma yɛnkɔtetɛw na yenkum obi,
ma yɛnkɔtɛw ntwɛn mmɔborɔni bi;
12ma yɛmmemene wɔn anikann sɛ ɔda,
koraa, te sɛ wɔn a wɔkɔ ɔda mu;
13yebenya nneɛma a ɛsom bo ahorow
na yɛde asade ahyɛ yɛn afi ma;
14fa wo ho bɛhyɛ mu,
na wubenya wo kyɛfa wɔ ahonyade no mu.”
15Me ba, wo ne wɔn nnantew,
mfa wo nan nsi wɔn akwan so;
16Wɔn anan de ntɛmpɛ kɔ bɔne mu,
na wɔde ahoɔhare ka mogya gu.
17So nni mfaso sɛ obi besum nnomaafiri
wɔ beae a anomaa biara hu!
18Saa nnipa yi tetɛw pɛ wɔn ankasa mogya;
wɔtetɛw wɔn ankasa wɔn ho!
19Saa na wɔn a wodi akorɔnne akyi no awiei te;
ɛma wɔhwere wɔn nkwa!
Nyansa A Wɔpo Ho Kɔkɔbɔ
20Nyansa teɛ mu wɔ mmɔnten so,
ɔma ne nne so wɔ aguabɔbea,
21ɔteɛ mu wɔ afasu no atifi,
ɔkasa wɔ kuropɔn no apon ano se,
22“Mo adwenharefo, mobɛyɛ adwenhare akosi da bɛn?
Fɛwdifo bedi fɛw akosi da bɛn?
Nkwaseafo bekyi nimdeɛ akosi da bɛn?
23Sɛ mutiee mʼanimka a,
anka mekaa me koma mu nsɛm nyinaa kyerɛɛ mo
ma muhuu me nsusuwii.
24Nanso sɛ muyii mo aso, bere a mefrɛɛ mo
na amfa obiara ho, bere a meteɛɛ me nsa mu,
25sɛ mopoo mʼafotu,
na moampɛ mʼanimka nti,
26me nso mɛserew mo wɔ mo amanehunu mu;
sɛ abɛbrɛsɛ bi bu fa mo so a, midi mo ho fɛw,
27sɛ abɛbrɛsɛ bi bu fa mo so te sɛ ahum,
na amanehunu bi bɔ fa mo so sɛ mfɛtɛ,
na awerɛhow ne ɔhaw mene mo a,
28“Afei wɔbɛfrɛ me, nanso meremmua;
wɔbɛhwehwɛ me, nanso wɔrenhu me.
29Esiane sɛ wokyii nimdeɛ
na wɔampɛ sɛ wobesuro Awurade,
30sɛ wɔpoo mʼafotu,
na wobuu me nteɛso animtiaa nti,
31wobedi wɔn akwan so aba;
na wɔn nhyehyɛe mu aduan bɛmee wɔn.
32Na ntetekwaafo asoɔden bekum wɔn,
na nkwaseafo tirimudɛ bɛsɛe wɔn;
33Nanso obiara a obetie me no, ɔbɛtena ase asomdwoe mu
na ne ho bɛtɔ no a ɔrensuro ɔhaw biara.”
Prolog: scopul și tema cărții
1Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,
2pentru a cunoaște înțelepciunea și îndrumarea,
pentru a înțelege cuvintele cunoașterii,
3pentru a primi îndrumare în ce privește înțelepciunea,
dreptatea, judecata și nepărtinirea,
4pentru a da prudență celui neștiutor4 Sau: celui nesăbuit. Termenul ebraic se referă la o anumită naivitate sau lipsă de experiență.,
iar tânărului – cunoștință și discernământ.
5Să asculte cel înțelept și el își va spori învățătura,
iar cel priceput să primească îndrumări,
6pentru a înțelege un proverb sau o pildă,
cuvintele înțelepților și ghicitorile lor.
7Teama de Domnul este începutul cunoașterii,
dar nebunii7 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană care alege să rămână deficientă din punct de vedere moral. disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea.
Îndemnuri pentru căutarea înțelepciunii
Avertizare împotriva ispitirii
8Ascultă, fiule, îndrumarea tatălui tău
și nu părăsi învățătura mamei tale.
9Căci ele vor fi o cunună plăcută pe capul tău
și un colier în jurul gâtului tău.
10Fiule, dacă niște păcătoși vor să te ademenească
nu accepta.
11Dacă vor spune: „Vino cu noi!
Să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,
să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
12Să‑i înghițim de vii ca Locuința Morților12 Ebr.: Șeol [peste tot în carte].
și întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!
13Vom găsi tot felul de lucruri scumpe
și ne vom umple casele cu pradă.
14Pune partea ta cu noi14 Lit.: Aruncă sorțul tău între noi.
și vom avea un sac împreună!“
15Fiule, să nu mergi pe același drum cu ei,
abate‑ți piciorul de pe cărarea lor,
16căci picioarele lor aleargă spre rău
și se grăbesc să verse sânge.
17În zadar se aruncă lațul
înaintea ochilor tuturor păsărilor!
18Aceștia își pândesc însăși sângele lor,
își întind curse înseși sufletelor lor.
19Astfel sunt căile tuturor celor ce obțin câștig nedrept;
el va lua viața stăpânilor lui.
Chemarea înțelepciunii și consecințele respingerii ei
20Înțelepciunea strigă pe stradă,
își înalță glasul în piețe,
21cheamă de la capătul locurilor aglomerate,
își rostește cuvintele în fața porților cetății:
22„Naivilor, până când veți iubi naivitatea?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
și vor urî nesăbuiții cunoașterea?
23Dacă v‑ați întoarce la mustrarea mea,
aș revărsa duhul meu peste voi
și v‑aș dezvălui cuvintele mele.
24Dar pentru că mă respingeți când vă chem,
iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
25pentru că ignorați toate sfaturile mele
și nu acceptați mustrarea mea,
26de aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră,
îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27când groaza voastră va veni ca o distrugere,
și nenorocirea voastră va veni ca o vijelie,
când necazul și suferința vor veni peste voi.
28Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde;
mă vor căuta, dar nu mă vor găsi.
29Pentru că au urât cunoștința
și n‑au ales teama de Domnul,
30pentru că n‑au acceptat sfatul meu
și au disprețuit toate mustrările mele,
31de aceea se vor hrăni cu rodul căii lor
și se vor sătura cu roada planurilor lor.
32Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi
și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți;
33dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță,
va trăi liniștit, fără să‑l cuprindă groaza de vreun rău.“
