1Awurade, kae nea aba yɛn so;
hwɛ, na hu yɛn animguase.
2Wɔadan yɛn agyapade ama ahɔho,
wɔde yɛn afi ama ananafo.
3Yɛayɛ nyisaa na yenni agyanom,
yɛn nanom yɛ akunafo.
4Ɛsɛ sɛ yɛtɔ nsu a yɛnom;
yebenya nnyina a, gye sɛ yɛtɔ.
5Wɔn a wɔtaa yɛn no abɛn yɛn pɛɛ;
Yɛabrɛ na yennya ahomegye.
6Yɛde yɛn ho maa Misraim ne Asiria
sɛnea yebenya aduan a ɛbɛso yɛn.
7Yɛn agyanom yɛɛ bɔne, na wonni hɔ bio,
na yɛn na wɔn asotwe abɛda yɛn so.
8Nkoa di yɛn so,
na obiara nni hɔ a obegye yɛn afi wɔn nsam.
9Yɛde yɛn nkwa bɔ afɔre de pɛ yɛn anoduan,
afoa a ɛwɔ sare so no nti.
10Yɛn honam adɔ sɛ fononoo.
Ɔkɔm ama atiridii abɔ yɛn.
11Wɔato mmea mmonnaa wɔ Sion,
ne mmabun a wɔwɔ Yuda nkurow so.
12Wɔkyekyere mmapɔmma nsa na wɔasɛn wɔn;
wɔmmfa nidi mma mpanyimfo.
13Mmerante yɛ adwumaden wɔ awiyammo so;
na mmerantewa nan toto wɔ nnyina duruduru ase.
14Mpanyimfo ntena kuropɔn apon ano bio;
mmerante agyae wɔn nnwonto.
15Ahosɛpɛw afi yɛn koma mu;
yɛn asaw adan agyaadwotwa.
16Ahenkyɛw afi yɛn ti so.
Yɛn ara, yennue sɛ yɛayɛ bɔne!
17Eyi nti yɛn koma atɔ beraw,
eyinom nti yɛn ani so ayɛ kusuu
18wɔ Sion bepɔw a ada mpan
na sakraman nenam so no nti.
19Wo, Awurade, di hene afebɔɔ;
wʼahengua fi awo ntoatoaso kosi awo ntoatoaso.
20Adɛn nti na wo werɛ fi yɛn daa yi?
Adɛn nti na wagyaw yɛn, mmere tenten mu yi?
21Ka yɛn bata wo ho bio, Awurade, na yɛatumi asan aba wo nkyɛn;
yɛ yɛn nna foforo sɛ tete no
22gye sɛ woapo yɛn koraa
anaasɛ wo bo afuw yɛn mmoroso.
Rugăciunea poporului
1Adu‑Ți aminte, Doamne, de ce ni s‑a întâmplat!
Uită‑Te și vezi disprețul nostru!
2Moștenirea noastră s‑a dus la necunoscuți,
iar casele noastre – la străini.
3Am ajuns orfani de tată,
iar mamele noastre sunt ca niște văduve.
4Apa noastră o bem pe bani,
iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.
5Prigonitorii noștri sunt pe urmele noastre.
Suntem obosiți, dar nu suntem lăsați să ne odihnim.
6Am dat mâna cu Egiptul și cu Asiria,
ca să ne săturăm cu pâine.
7Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt,
iar noi purtăm pedeapsa pentru nelegiuirea lor.
8Robii stăpânesc peste noi
și nimeni nu ne eliberează din mâna lor.
9Ne câștigăm pâinea riscându‑ne viața
din cauza sabiei din pustie.
10Ne arde pielea ca un cuptor
de febra pricinuită de foame.
11Au necinstit pe femei în Sion,
pe fecioare – în cetățile lui Iuda.
12Prinții au fost spânzurați de mâinile lor,
iar bătrânilor nu li s‑a dat cinste.
13Tinerii trudesc la piatra de moară,
iar copiii cad sub poverile de lemne.
14Bătrânii nu mai vin la poarta cetății,
iar tinerii au încetat să mai cânte.
15A încetat bucuria inimii noastre,
iar dansul nostru s‑a prefăcut în bocet.
16A căzut coroana de pe capul nostru.
Vai de noi, căci am păcătuit!
17Iată de ce ne leșină inima,
iată de ce ni s‑au întunecat ochii:
18muntele Sion a ajuns pustiit
și pe el se plimbă șacalii.18 Sau: vulpile.
19Doamne, Tu împărățești veșnic.
Tronul Tău dăinuie din generație în generație.
20De ce să ne uiți pentru totdeauna?
De ce să ne părăsești pentru atât de multe zile?20 Sau: De ce ne‑ai uitat pentru totdeauna? / De ce ne‑ai părăsit atât de multe zile?
21Întoarce‑ne la Tine, Doamne, ca astfel să ne întoarcem!
Dă‑ne iarăși zile ca cele din trecut!
22Să ne fi respins Tu oare de tot
și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?!
