1“Asase so som nyɛ den mma onipa ana?
Ne nkwanna nte sɛ ɔpaani de?
2Sɛnea akoa ani gyina anwummere sunsuma,
anaasɛ ɔpaani ho pere no nʼakatua ho no,
3saa ara na wɔatwa asram hunu ato me hɔ,
ne anadwo a ɔhaw wɔ mu ama me.
4Sɛ meda a, midwen bisa se, ‘Bere bɛn na ade bɛkye?’
Nanso anadwo twa mu nkakrankakra, na mepere kosi ahemadakye.
5Asunson ne aporɔporɔw afura me nipadua,
me were atetew na ɛrefi nsu.
6“Me nna kɔ ntɛm sen ɔnwemfo akurokurowa,
na ɛkɔ awiei a anidaso biara nni mu.
7Ao, Onyankopɔn, kae sɛ me nkwanna te sɛ ɔhome;
na mʼani renhu anigye bio da.
8Ani a ehu me mprempren no renhu me bio;
mobɛhwehwɛ me, nanso na minni hɔ bio.
9Sɛnea omununkum yera na etu kɔ,
saa ara na nea ɔkɔ ɔda mu no nsan mma bio.
10Ɔrensan mma ne fi da biara da bio;
nʼatenae renkae no bio.
11“Ɛno nti meremmua mʼano;
mifi me honhom ahoyeraw mu akasa,
mefi me kra ɔyaw mu anwiinwii.
12So meyɛ ɛpo anaa aboa kɛse a ɔwɔ bun mu,
na mode me ahyɛ ɔwɛmfo nsa yi?
13Sɛ midwen sɛ minya awerɛkyekye wɔ me mpa so,
na mʼakongua adwudwo mʼanwiinwii ano a,
14ɛno mpo na wode adaeso yi me hu
na wode anisoadehu hunahuna me,
15ɛno nti mepɛ ɔsɛn ne owu,
sen me nipadua yi.
16Mimmu me nkwa; mentena ase afebɔɔ.
Munnyaa me; na me nna nka hwee.
17“Ɔdesani ne hena a ne ho hia wo sɛɛ,
na wʼani ku ne ho,
18na wohwehwɛ ne mu anɔpa biara
na wosɔ no hwɛ bere biara?
19Worennyi wʼani mfi me so da,
anaasɛ worennyaa me bere tiaa bi mpo ana?
20Sɛ mayɛ bɔne a, dɛn na mayɛ wo,
Ao adesamma so wɛmfo?
Adɛn nti na watu wʼani asi me so?
Mayɛ adesoa ama wo ana?
21Adɛn nti na wonkata me mmarato so
na womfa me bɔne nkyɛ me?
Ɛrenkyɛ biara, mɛda mfutuma mu.
Wobɛhwehwɛ me nanso na minni hɔ bio.”
1Oare nu are omul o viață plină de trudă1 Vezi Is. 40:2. Termenul ebraic se poate referi și la greutatea serviciului militar. pe pământ?
Oare nu sunt zilele lui ca ale unui zilier1 Sau: mercenar.?
2Ca un rob care tânjește după umbră
sau ca un zilier care își așteaptă plata,
3așa am avut și eu parte de luni de deșertăciune
și nopți de necaz mi s‑au dat.
4Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?»
Dar noaptea e așa de lungă și mă frământ până în zori.
5Carnea îmi este acoperită de viermi și de coji pământii;
pielea îmi crapă și supurează.
6Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului
și se sfârșesc fără speranță.
7Adu‑Ți aminte, Dumnezeule, că viața mi‑e doar o suflare!
Ochii mei nu vor mai vedea binele.
8Ochiul care mă privește nu mă va mai vedea;
ochii Tăi vor fi asupra mea, dar eu nu voi mai fi.
9Ca norul care se risipește și trece,
tot așa cel ce se coboară în Locuința Morților9 Ebr.: Șeol [peste tot în carte]. nu se va mai ridica.
10Nu se va mai întoarce la casa lui
și nu‑și va mai cunoaște locul.
11De aceea eu nu voi tăcea,
ci, în necazul duhului meu, voi vorbi,
în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!
12Sunt eu Marea sau un monstru al mării,
de ai pus o strajă în jurul meu?
13Când zic: «Patul meu mă va mângâia
și așternutul îmi va alina plângerea!»,
14atunci Tu mă înspăimânți cu vise
și mă îngrozești cu vedenii.
15Așa că aș alege mai bine sugrumarea,
mai bine moartea, decât aceste oase.
16Le disprețuiesc…! Nu voi trăi în veci!
Lasă‑mă, căci doar o suflare îmi sunt zilele!
17Ce este omul, ca să‑l apreciezi
și să‑ți îndrepți inima spre el,
18să‑l cercetezi în fiecare dimineață
și să‑l încerci în orice clipă?
19Nu vei înceta oare să te mai uiți la mine
și să mă lași astfel singur, măcar până‑mi înghit saliva?
20Dacă am păcătuit, ce Ți‑am făcut Ție,
Veghetor al oamenilor?
De ce m‑ai luat drept țintă?
Am devenit o povară pentru Tine?
21De ce nu‑mi ierți fărădelegea
și nu‑mi dai la o parte nelegiuirea?
Căci acum mă voi culca în țărână,
mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“
