1Hiob toaa nʼasɛm so se,
2“Sɛ Onyankopɔn te ase yi, nea wammu me atɛntrenee no,
Otumfo a wama madi me kra mu awerɛhow,
3mmere dodow a nkwa wɔ me mu,
na Onyankopɔn home wɔ me mu yi,
4mʼano renka amumɔyɛsɛm,
na me tɛkrɛma rentwa nkontompo.
5Merennye nto mu da sɛ nea woka no yɛ nokware;
merenka me mudi nhyɛ, kosi sɛ mewu.
6Mekura me trenee mu, merennyaa mu;
sɛ mete ase yi, me tiboa remmu me fɔ.
7“Ma mʼatamfo nyɛ sɛ amumɔyɛfo,
na wɔn a wokyi me nyɛ sɛ atorofo.
8Anidaso bɛn na wɔn a wonni nyamesu no wɔ wɔ wɔn wu akyi,
bere a Onyankopɔn agye wɔn nkwa afi wɔn nsam no?
9So Onyankopɔn tie wɔn sufrɛ
bere a amanehunu aba wɔn so no ana?
10So wɔn ani begye wɔ Otumfo no mu?
Wobesu afrɛ Onyankopɔn bere biara ana?
11“Mɛma mo Onyankopɔn tumi ho nkyerɛkyerɛ;
meremfa Otumfo no akwan nhintaw.
12Mo ankasa moahu eyinom nyinaa.
Afei nsɛnhunu yi ase ne dɛn?
13“Eyi ne nea Onyankopɔn ahyɛ ato hɔ ama omumɔyɛfo,
agyapade a otirimɔdenfo nya fi Otumfo no nkyɛn:
14Sɛ ɔwɔ mma dodow dɛn ara, wɔn nkrabea ne afoa;
na nʼasefo rennidi mmee da.
15Ɔyaredɔm besie wɔn a wɔbɛka wɔ nʼakyi,
na wɔn akunafo rensu wɔn.
16Ɛwɔ mu sɛ ɔhɔre dwetɛ te sɛ mfutuma
na ɔboa ntama ano sɛ dɔte,
17nea ɔpɛ gu hɔ no, atreneefo na wobefura
na pɛpɛyɛfo no nso akyekyɛ dwetɛ no.
18Ofi a osi no te sɛ ananse abubummaba,
ɛte sɛ pata bi a ɔwɛmfo abɔ.
19Ɔda hɔ te sɛ ɔdefo, nanso ɔrenna saa bio;
ɔbɛtew nʼani no na ne nyinaa atu ayera.
20Ahunahuna ba ne so sɛ nsuyiri;
ahum hwim no kɔ anadwo.
21Apuei mframa soa no kɔ, na onni hɔ bio;
ɛtwe no fi ne tenabea.
22Ɛbɔ no a ahummɔbɔ nni mu
bere a ɔreguan afi ne tumi ase.
23Ɔde fɛw bɔ ne nsam
na ɔpam no fi ne tenabea.”
1Iov și‑a continuat discursul și a zis:
2„Viu este Dumnezeu, Care nu‑mi dă dreptate,
Cel Atotputernic, Care mi‑a amărât sufletul,
3că atâta vreme cât am suflare,
cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,
4buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate
și limba mea nu va spune nimic înșelător.
5Departe de mine gândul să vă dau dreptate;
îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!
6Îmi voi susține neclintit dreptatea;
inima nu mă va mustra pentru niciuna din zilele mele.
7Fie ca dușmanul meu să aibă soarta celui rău
și cel ce se ridică împotriva mea să aibă soarta celui nedrept.
8Ce speranță mai are cel lipsit de evlavie
când Dumnezeu îi taie firul vieții,
când Dumnezeu îi ia viața?
9Îi va auzi Dumnezeu strigătul
când va veni necazul asupra lui?
10Se va desfăta el în Cel Atotputernic?
Va chema el pe Dumnezeu în orice vreme?
11Vă voi învăța despre puterea 11 Lit.: mâna.lui Dumnezeu!
Nu voi ascunde ceea ce este cu Cel Atotputernic.
12Iată, voi înșivă ați văzut cu toții aceasta.
De ce atunci vorbiți deșertăciune?
13Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu
și moștenirea celor groaznici de la Cel Atotputernic.
14Dacă i se înmulțesc fiii, ei sunt pentru sabie,
și odraslele lui nu se vor sătura niciodată de pâine.
15Pe supraviețuitorii lui îi va îngropa moartea,
iar văduvele lor nu‑i vor plânge.
16Deși adună argintul precum adună țărâna,
și hainele precum grămezile de lut,
17ceea ce el pregătește, va fi îmbrăcat de cel drept,
iar cel nevinovat va împărți argintul lui.
18El își zidește casa ca o molie
și ca o colibă făcută de un străjer.
19Când se culcă este bogat, dar nu va mai fi așa;
când își deschide ochii toate s‑au dus.
20Spaimele îl cuprind ca un șuvoi;
o vijelie îl smulge în timpul nopții.
21Vântul de răsărit îl ia și îl duce,
îl smulge din locul său ca o furtună.
22Vuiește asupra lui fără milă
când el fuge grăbit de puterea lui.
23Îi bate din palme în derâdere
și‑l alungă din locul lui cu fluierături.
