Zaharia 1:1-21
Chemare la pocăință
În luna a opta, în al doilea an1 Octombrie-noiembrie 520 î.Cr.; Zaharia a fost contemporan cu Hagai (vezi nota de la Hag. 1:1). al lui Darius, Cuvântul Domnului i‑a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:
„Domnul S‑a mâniat foarte tare pe părinții voștri. Spune‑le deci: «Așa vorbește Domnul Oștirilor3 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte].: întoarceți‑vă la Mine, zice Domnul Oștirilor, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul Oștirilor. Nu fiți ca părinții voștri, cărora profeții cei dintâi le proclamau, zicând: ‘Așa vorbește Domnul Oștirilor: întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele.’ Ei însă n‑au ascultat și nici măcar n‑au luat aminte la Mine, zice Domnul. Unde sunt acum părinții voștri? Cât despre profeți, trăiesc ei oare pe vecie? Totuși, cuvintele și hotărârile pe care le poruncisem robilor Mei, profeții, nu i‑au atins ele pe părinții voștri?
Atunci ei s‑au întors și au zis: ‘Domnul Oștirilor ne‑a făcut așa cum hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre.’»“
Prima viziune: omul dintre mirți
În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, luna Șebat7 15 februarie 519 î.Cr., în cel de‑al doilea an al lui Darius, Cuvântul Domnului i‑a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:
M‑am uitat în timpul nopții și iată că un bărbat era călare pe un cal roșu. El stătea între mirții din vale, iar în urma lui erau cai roșii, bruni și albi.
Eu am întrebat:
– Ce sunt aceștia, stăpâne?
Îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis:
– Îți voi arăta ce sunt aceștia.
Bărbatul care stătea între mirți a răspuns și a zis:
– Aceștia sunt cei pe care i‑a trimis Domnul ca să cutreiere pământul.
Ei I‑au răspuns Îngerului11 Sau: îngerului [peste tot în carte]. Domnului, Care stătea între mirți, și I‑au zis: „Am cutreierat pământul și iată că tot pământul este așezat și liniștit.“
Îngerul Domnului a întrebat, zicând:
– Doamne al Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care ai fost mânios în acești șaptezeci de ani12 Vezi Ier. 25:11-12.?
Apoi Domnul i‑a răspuns cu vorbe bune îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe de mângâiere.
Îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis:
– Vestește și spune: „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim, am o mare gelozie pentru Sion, dar sunt plin de mânie împotriva neamurilor care trăiesc fără grijă, căci Eu Mă supărasem numai puțin însă ele au mărit nenorocirea.»
De aceea, așa vorbește Domnul: «Mă întorc cu milă spre Ierusalim: Casa Mea de acolo va fi rezidită, zice Domnul Oștirilor, iar frânghia de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim.»“
Vestește mai departe și spune: „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Cetățile Mele se vor revărsa din nou de belșug. Domnul va mângâia iarăși Sionul și va alege din nou Ierusalimul.»“
A doua viziune: cele patru coarne și cei patru meșteșugari
Atunci mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat, și iată că erau patru coarne18 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17) [peste tot în capitol]..
L‑am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine:
– Ce sunt acestea?
El mi‑a răspuns:
– Acestea sunt coarnele care au împrăștiat Iuda, Israelul și Ierusalimul.
Domnul mi‑a arătat patru meșteșugari.
Eu am întrebat:
– Ce vin să facă aceștia?
El mi‑a răspuns:
– Acelea sunt coarnele care l‑au împrăștiat pe Iuda, astfel încât niciun om nu și‑a mai ridicat capul. Dar acești meșteșugari au venit să le înspăimânte și să taie coarnele neamurilor care și‑au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda ca s‑o împrăștie.
Zaharia 2:1-13
A treia viziune: omul cu funia de măsurat
Apoi mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat și iată că era un om care avea în mână o funie de măsurat.
L‑am întrebat:
– Unde te duci?
El mi‑a răspuns:
– Să măsor Ierusalimul, ca să văd ce lățime și ce lungime are.
Atunci îngerul care vorbea cu mine s‑a îndepărtat, iar un alt înger a venit să‑l întâlnească. Acesta i‑a zis: „Aleargă și vorbește‑i tânărului acestuia, zicând: «Ierusalimul va fi locuit ca o cetate fără ziduri, din cauza mulțimii oamenilor și a animalelor din mijlocul lui. Eu Însumi voi fi un zid de foc împrejurul lui, zice Domnul, și voi fi slava din mijlocul lui.
Vai! Vai! Fugiți din țara din nord, zice Domnul. Căci v‑am împrăștiat ca pe cele patru vânturi ale cerului, zice Domnul. Vai, Sioane, scapă tu, care locuiești la fiica Babilonului! Căci așa vorbește Domnul Oștirilor: după slavă M‑a trimis El la neamurile care v‑au prădat; căci cel ce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor8 Lit.: deschizătura/pupila ochiului. Mei8 Pentru a rezolva dilema versetului (Domnul Oștirilor Se trimite pe Sine Însuși la neamuri), scribii din antichitate au modificat versiunea originală, folosind sufixul pronominal la pers. a III‑a singular (el), în loc de pers. I singular (eu). O astfel de modificare a fost numită tiqqun soferim (corectură a scribilor). NTR urmează versiunea considerată originală, făcând abstracție de corectura scribilor.! Prin urmare, iată, Îmi ridic mâna împotriva lor și vor deveni pradă pentru înșiși robii lor! Și veți ști astfel că Domnul Oștirilor M‑a trimis!
Strigă de bucurie și veselește‑te, fiică a Sionului, căci iată că Eu vin și voi locui în mijlocul tău, zice Domnul. Multe neamuri se vor alătura Domnului, în ziua aceea, și vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău și astfel vei ști că Domnul Oștirilor M‑a trimis la tine. Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moștenire din ținutul sfânt, și va alege iarăși Ierusalimul! Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S‑a ridicat din Locuința Lui cea sfântă!»“
Zaharia 3:1-10
A patra viziune: Iosua și Satan înaintea Domnului
Apoi mi i‑a arătat pe marele preot Iosua, stând în fața Îngerului Domnului, și pe Satan1 Satan înseamnă vrăjmaș, acuzator. stând la dreapta lui, ca să‑l acuze.
Domnul i‑a zis lui Satan: „Domnul să te mustre, Satan! Domnul, Cel Care a ales Ierusalimul, să te mustre! Nu este acesta un tăciune smuls din foc?“
Iosua însă era îmbrăcat în haine murdare și stătea în fața Îngerului.
Atunci Îngerul le‑a zis celor ce stăteau înaintea Lui: „Îndepărtați hainele murdare de pe el!“
Apoi i‑a zis lui Iosua: „Privește! Am îndepărtat de la tine nelegiuirea și te voi îmbrăca în haine de sărbătoare!“
Atunci eu am zis: „Să i se pună pe cap o mitră curată!“ I‑au pus o mitră curată pe cap și l‑au îmbrăcat, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo.
Îngerul Domnului i‑a făcut lui Iosua următoarea mărturisire: „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Dacă vei umbla pe căile Mele și dacă vei păzi îndatoririle Mele, atunci vei judeca în Casa Mea, vei supraveghea curțile Mele și îți voi da drept printre cei ce stau aici.
Ascultă deci, mare preot Iosua, atât tu, cât și confrații tăi, care stau înaintea ta, căci acești oameni sunt un semn. Iată, Îl voi aduce pe Robul Meu, Vlăstarul. Iată piatra pe care am pus‑o înaintea lui Iosua! Acea piatră are șapte ochi.9 Sau: fațete. Voi ciopli pe ea o inscripție, zice Domnul Oștirilor, și voi îndepărta nelegiuirea acestei țări într‑o singură zi.
În ziua aceea, zice Domnul Oștirilor, fiecare își va chema prietenul sub vița și sub smochinul său!»“
Zaharia 4:1-14
A cincea viziune: sfeșnicul de aur și cei doi măslini
Îngerul care vorbea cu mine s‑a întors și m‑a trezit așa cum este deșteptat un om din somnul lui.
Apoi m‑a întrebat:
– Ce vezi?
Eu i‑am răspuns:
– Mă uit și iată că este un sfeșnic, tot din aur, cu o cupă în vârful lui și cu șapte candele pe el, precum și șapte tuburi pentru cele șapte candele care se află în vârf. Lângă el sunt doi măslini: unul în partea dreaptă a cupei, iar celălalt în partea stângă a ei.
L‑am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine:
– Ce sunt acestea, stăpâne?
Îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis:
– Nu știi ce sunt acestea?
Eu am răspuns:
– Nu, stăpâne.
Atunci el mi‑a zis:
– Acesta este Cuvântul Domnului către Zerub-Babel: „Nu prin putere și nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul Oștirilor.
Ce7 Sau: Cine. ești tu, munte măreț? Înaintea lui Zerub-Babel vei deveni un loc neted! El va așeza piatra cea din vârf în vuietul strigătelor de: «Har! Har pentru ea!»“
Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: „Mâinile lui Zerub-Babel au pus temelia acestei Case și tot mâinile lui o vor termina! Și vei ști astfel că Domnul Oștirilor M‑a trimis la voi. Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?! Ei se vor bucura când vor vedea firul cu plumb10 Sau: piatra aleasă, cu referire la piatra din vârf din v. 7. în mâna lui Zerub-Babel. Aceștia șapte sunt ochii Domnului care străbat întreg pământul.“
Atunci l‑am întrebat:
– Ce sunt acești doi măslini din partea dreaptă a sfeșnicului și din partea stângă a lui?
L‑am întrebat a doua oară:
– Ce sunt aceste două ramuri de măslin dintre cele două tuburi de aur, care fac să curgă uleiul auriu?
El mi‑a zis:
– Nu știi ce sunt?
Eu am răspuns:
– Nu, stăpâne.
Atunci el mi‑a zis:
– Aceștia sunt cei doi unși14 Lit.: cei doi fii ai uleiului, cu referire la marele preot Iosua și la Zerub-Babel, ultimul fiind din spița regală a lui David. care stau lângă Stăpânul întregului pământ.
