Psalmii 69:1-12
Psalmul 69
Pentru dirijor. De cântat ca și „Crinii“. Al lui David.
Izbăvește‑mă, Dumnezeule,
căci mi‑au ajuns apele până la gât.
Mă afund în mlaștina cea adâncă,
nu mai găsesc loc tare.
Intru în adâncurile apelor
și se revarsă peste mine șuvoiul.
Am obosit strigând,
mi s‑a uscat gâtul.
Mi se topesc ochii
așteptându‑L pe Dumnezeul meu.
Cei ce mă urăsc fără motiv
sunt mai numeroși decât perii capului meu.
Mulți sunt cei ce vor să mă piardă,
dușmani ai mei fără temei.
Trebuie să dau înapoi ce n‑am furat.4 Sau, sub forma unei zicale: Trebuie dat înapoi / ceea ce nu am furat?
Dumnezeule, Tu‑mi cunoști nebunia,
și greșelile mele nu‑Ți sunt ascunse.
Să nu se rușineze din cauza mea cei ce nădăjduiesc în Tine,
Doamne, Stăpânul Oștirilor.
Să nu roșească din cauza mea cei ce Te caută,
Dumnezeul lui Israel.
Căci din cauza Ta port eu disprețul,
și rușinea mi‑a acoperit fața.
Am ajuns un străin pentru frații mei
și un necunoscut pentru fiii mamei mele.
Căci zelul pentru Casa Ta m‑a mistuit
și insultele celor ce Te insultă au căzut asupra mea.
Plâng în timp ce postesc,
și ei mă disprețuiesc.
Când fac din sacul de jale îmbrăcămintea mea,
devin pentru ei un proverb.
Cei ce stau la poartă vorbesc despre mine;
am ajuns în cântecele celor ce beau băutură tare.
Menu
Menu
