Proverbe 7:6-20
De la fereastra casei mele
priveam printre zăbrele.
Am văzut printre cei naivi,
am remarcat printre tineri un băiat fără minte,
trecând pe strada din apropierea colțului ei.
El a pășit pe calea spre casa ei,
seara, în amurgul zilei,
în miezul nopții și al întunericului.
Și iată că l‑a întâlnit o femeie
îmbrăcată ca o prostituată și cu inima șireată.
Era gălăgioasă și răzvrătită;
picioarele nu‑i stăteau acasă:
când pe străzi, când în piețe,
stând la pândă la orice colț.
Ea l‑a apucat și l‑a sărutat
și, cu o față neobrăzată, i‑a zis:
„Am acasă jertfe de pace14 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri.;
astăzi mi‑am împlinit jurămintele.
De aceea am ieșit să te întâlnesc,
să te caut cu ardoare; și te‑am găsit!
Mi‑am împodobit patul cu așternuturi,
cu pânzeturi colorate din fir de Egipt;
mi‑am înmiresmat patul
cu smirnă, aloe și scorțișoară.
Vino să ne îmbătăm de dragoste până dimineață,
să ne desfătăm în dragoste!
Căci soțul nu este în casa lui;
a plecat într‑o călătorie lungă.
A luat cu el punga cu argint
și nu va veni în casa lui decât la lună plină.“
Menu
Menu
