Numeri 15:1-41
Daruri suplimentare diferitelor jertfe
Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara în care veți locui, pe care v‑o voi da, și veți aduce Domnului o jertfă mistuită de foc – fie o ardere‑de‑tot, fie o jertfă pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau un dar de bunăvoie sau o jertfă cu ocazia sărbătorilor periodice – ca să faceți din cirezile sau turmele voastre o aromă plăcută Domnului, cel care va aduce Domnului ofranda sa va trebui să aducă și un dar de mâncare dintr‑o zecime de efă4 Aproximativ 2,2 l. de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin4-5 Aproximativ 0,9 l. de untdelemn. Pentru fiecare miel adus ca jertfă sau ca ardere‑de‑tot, să aducă și un sfert de hin de vin ca jertfă de băutură.
Pentru fiecare berbec să aducă și un dar de mâncare din două zecimi de efă6 Aproximativ 4,5 l. de făină aleasă, amestecată cu o treime de hin6-7 Aproximativ 1,2 l. de untdelemn, și o jertfă de băutură dintr‑o treime de hin de vin, de o aromă plăcută Domnului.
Când vor aduce un taur ca jertfă sau ca ardere‑de‑tot pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau ca jertfă de pace8 Vezi nota de la 6:14. în cinstea Domnului, să aducă împreună cu taurul un dar de mâncare din trei zecimi de efă9 Aproximativ 6,5 l. de făină aleasă, amestecată cu o jumătate de hin9-10 Aproximativ 1,8 l. de untdelemn și o jertfă de băutură din jumătate de hin de vin ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. Așa să se facă pentru fiecare bou sau berbec sau pentru fiecare dintre miei sau iezi. Așa să se facă pentru fiecare în parte, oricare ar fi numărul lor.
Așa să facă orice băștinaș care își va aduce jertfa mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. Dacă vreun străin care locuiește cu voi sau care se naște printre voi de‑a lungul generațiilor voastre, va dori să aducă o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului, el va trebui să facă așa cum faceți voi. Să fie o singură hotărâre pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește printre voi, o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre. Și voi și străinul veți fi la fel înaintea Domnului. Să fie aceeași lege și aceeași poruncă atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește cu voi.»“
Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara în care vă duc și când veți mânca din pâinea țării, să aduceți Domnului o contribuție prin ridicare. Din prima parte a aluatului să aduceți o turtă drept contribuție ca dar ridicat. S‑o aduceți așa cum aduceți o contribuție din aria de treierat. De‑a lungul generațiilor voastre, să oferiți Domnului această contribuție din prima parte a aluatului vostru.21 Sau: a făinii voastre.
Jertfe pentru păcatul fără voie
Dacă păcătuiți din greșeală și nu împliniți toate aceste porunci pe care Domnul i le‑a spus lui Moise – tot ce v‑a poruncit Domnul prin Moise, din ziua în care Domnul a dat porunci și până mai târziu, de‑a lungul generațiilor voastre, – dacă deci comunitatea a păcătuit fără voie, fără să‑și dea seama, atunci toată comunitatea să aducă un taur ca ardere‑de‑tot de o aromă plăcută Domnului, împreună cu un dar de mâncare potrivit poruncii și un țap ca jertfă pentru păcat. Preotul să facă ispășire pentru toată comunitatea fiilor lui Israel și ei vor fi iertați, căci au păcătuit fără voie și și‑au adus atât ofranda, adică jertfa mistuită de foc pentru Domnul, cât și jertfa pentru păcat înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l‑au săvârșit fără voie. Toată comunitatea fiilor lui Israel va fi iertată, atât ei, cât și străinii care locuiesc în mijlocul lor, pentru că tot poporul a păcătuit fără voie.
Dacă cineva păcătuiește fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat. Preotul să facă ispășire înaintea Domnului pentru cel care a păcătuit fără voie și după ce va face ispășire pentru el, va fi iertat. Să fie aceeași lege pentru toți aceia care păcătuiesc fără voie, atât pentru băștinașul dintre fiii lui Israel, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul lor.
Însă cel ce păcătuiește cu voie30 Sau: sfidător, obraznic, cu premeditare (lit.: cu o mână ridicată). – indiferent dacă este băștinaș sau străin – Îl hulește pe Domnul. Omul acela va trebui să fie nimicit din mijlocul poporului. Fiindcă a disprețuit Cuvântul Domnului și a încălcat porunca Lui, omul acela să fie nimicit pe deplin. Pedeapsa pentru nelegiuire va fi asupra lui.»“
Pedeapsa pentru călcarea Sabatului
În timp ce fiii lui Israel erau în pustie, au găsit un om adunând vreascuri în ziua de Sabat. Cei care‑l găsiseră adunând vreascuri l‑au adus înaintea lui Moise, a lui Aaron și a întregii comunități. Pentru că încă nu era clar ce trebuie să i se facă, l‑au pus sub pază. Domnul i‑a zis lui Moise: „Omul acela să fie pedepsit cu moartea. Întreaga comunitate să‑l omoare cu pietre în afara taberei.“ Întreaga comunitate l‑a dus în afara taberei și l‑a omorât cu pietre, așa cum Domnul i‑a poruncit lui Moise.
Ciucurii de la veșminte
Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le să‑și facă ciucuri la colțurile hainelor, de‑a lungul generațiilor lor, și să pună un șnur albastru pe ciucurele de la fiecare colț. Când veți avea ciucurii aceștia, să vă uitați la ei și să vă aduceți aminte de toate poruncile Domnului ca să le puteți împlini. Și astfel nu veți mai umbla după poftele inimilor voastre și ale ochilor voștri, după care v‑ați luat ca să curviți. Așa vă veți aduce aminte să împliniți toate poruncile Mele și veți fi sfinți pentru Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v‑am scos din țara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Numeri 16:1-35
Rebeliunea lui Korah, Datan și Abiram
Korah, fiul lui Ițhar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, împreună cu Datan și Abiram, fiii lui Eliab, și On, fiul lui Pelet – urmași ai lui Ruben – au luat1 Sau: au îndrăznit să ia. două sute cincizeci de bărbați dintre fiii lui Israel, conducători ai comunității, dintre cei chemați la sfatul adunării, bărbați cu renume, și s‑au ridicat împotriva lui Moise. S‑au adunat împotriva lui Moise și a lui Aaron și le‑au zis:
– Ați mers prea departe! Toată comunitatea este sfântă, fiecare om din adunare, și Domnul este în mijlocul ei. Deci de ce vă ridicați pe voi înșivă deasupra comunității Domnului?
Când a auzit Moise, s‑a aruncat cu fața la pământ.
Apoi i‑a zis lui Korah și comunității lui:
– Dimineață Domnul va face cunoscut cine este al Său, cine este sfânt și cine are voie să se apropie de El. Cel pe care El l‑a ales, acela se va apropia de El. Faceți lucrul acesta: luați fărașe pentru cărbuni, atât tu, Korah, cât și comunitatea ta, și mâine puneți în ele foc și tămâie înaintea Domnului. Omul pe care Domnul îl alege va fi cel sfânt. Voi, leviții, ați mers prea departe!
Apoi Moise i‑a zis lui Korah:
– Ascultați, vă rog, fii ai lui Levi! Este prea puțin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v‑a separat de comunitatea lui Israel, aducându‑vă aproape de El ca să îndepliniți slujba de la Tabernaculul Domnului, să stați înaintea comunității și s‑o slujiți? El te‑a adus aproape de El, atât pe tine, cât și pe toți frații tăi, fiii lui Levi, iar acum vreți și preoția? De aceea, să știi că tu și toată comunitatea ta, v‑ați adunat împotriva Domnului. Căci cine este Aaron, ca să cârtiți împotriva lui?
Moise a trimis după Datan și Abiram, fiii lui Eliab, dar ei au zis:
– Nu ne vom sui. Este prea puțin că ne‑ai scos dintr‑o țară în care curge lapte și miere ca să ne omori în pustie, încât vrei să și domnești peste noi? Mai mult, nu ne‑ai dus într‑o țară în care curge lapte și miere, nici nu ne‑ai dat ca moștenire ogoare și vii. Crezi că le poți scoate ochii acestor oameni? Nu ne vom sui.
Moise s‑a mâniat foarte tare și I‑a zis Domnului: „Nu Te uita la jertfa lor! Nu le‑am luat nici măcar un măgar și nu le‑am făcut niciun rău niciunuia dintre ei.“
După aceea, Moise i‑a zis lui Korah:
– Tu și toată comunitatea ta să vă înfățișați mâine înaintea Domnului – tu, ei și Aaron. Fiecare să‑și ia fărașul pentru cărbuni, să pună tămâie în el și să‑și pună fărașul înaintea Domnului: vor fi două sute cincizeci de fărașe pentru cărbuni. Atât tu, cât și Aaron să veniți fiecare cu fărașul lui.
Și‑au luat fiecare fărașele pentru cărbuni, au pus foc și tămâie în ele și au stat la intrarea în Cortul Întâlnirii împreună cu Moise și Aaron. Korah a strâns întreaga comunitate împotriva lor la intrarea în Cortul Întâlnirii. Atunci slava Domnului s‑a arătat întregii comunități.
Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând:
– Separați‑vă de această comunitate, ca să‑i pot mistui într‑o clipă.
Ei s‑au aruncat cu fața la pământ și au zis:
– O Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, dacă va păcătui un singur om, Te vei mânia pe toată comunitatea?
Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând:
– Vorbește‑i comunității, zicând: „Îndepărtați‑vă de locuințele lui Korah, Datan și Abiram.“
Moise s‑a ridicat și s‑a dus la Datan și Abiram, iar bătrânii lui Israel au mers după el. El a vorbit comunității, zicând: „Vă rog, îndepărtați‑vă de corturile acestor oameni răi și nu atingeți nimic din ce este al lor, ca nu cumva să fiți spulberați din cauza tuturor păcatelor lor.“ Ei s‑au îndepărtat de corturile lui Korah, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit și au stat fiecare la intrarea cortului său împreună cu soțiile, fiii și copilașii lor.
Moise le‑a zis: „Prin aceasta veți cunoaște că Domnul m‑a trimis să fac toate aceste lucrări, căci nu le‑am făcut din mintea28 Lit.: inima. mea. Dacă aceștia vor muri cum moare orice om sau dacă vor fi pedepsiți cum este pedepsit orice om, înseamnă că nu Domnul m‑a trimis. Dar dacă Domnul înfăptuiește ceva cu totul nou, iar pământul își deschide gura și‑i înghite cu tot ceea ce au și se coboară de vii în Locuința Morților30 Ebr.: Șeol [peste tot în carte]., atunci să știți că oamenii aceștia L‑au disprețuit pe Domnul.“
Imediat ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, pământul de sub ei s‑a despicat. Pământul și‑a deschis gura și i‑a înghițit atât pe ei și casele lor, cât și pe toți oamenii lui Korah cu toate bunurile lor. Și astfel ei, cu tot ce era al lor, au coborât de vii în Locuința Morților. Pământul s‑a închis peste ei și au pierit din mijlocul adunării. Tot Israelul, care era în jurul lor, a fugit la strigătul acestora pentru că ziceau: „Să nu cumva să ne înghită pământul!“ Și a ieșit un foc de la Domnul și i‑a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbați care au adus tămâie.
