Matei 14:1-21
Ioan Botezătorul decapitat
(Mc. 6:14-29; Lc. 3:19-20; 9:7-9)
În vremea aceea, tetrarhul Irod1 Irod Antipa (care a domnit între anii 4 î.Cr.–39 d.Cr.), unul dintre fiii lui Irod cel Mare. Tetrarhul domnea peste a patra parte a unei regiuni, fiind inferior unui rege și stăpânind doar cu aprobarea romanilor (vezi Flavius Josephus, Antichități, XVII.11.4). a auzit despre faima lui Isus și le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!“
Căci Irod, după ce a pus mâna pe Ioan, l-a legat și l-a pus în închisoare din cauza Irodiadei3 Nepoată a lui Irod cel Mare, căsătorită mai întâi cu Filip, fratele vitreg al lui Irod Antipa (a nu se confunda cu tetrarhul Filip; vezi Lc. 3:1). Vezi Flavius Josephus, Antichități, XVIII.5.4., soția lui Filip, fratele său, deoarece Ioan îi zicea: „Nu-ți este permis s-o ai de soție!“4 Cf. Lev. 18:16; 20:21. Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet.
Însă, la sărbătorirea zilei de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea invitaților și i-a plăcut lui Irod, așa că el i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere. Îndemnată de mama ei, ea i-a zis: „Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!“ Regele s-a întristat, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, a poruncit să-i fie dat capul și a trimis un călău să-l decapiteze pe Ioan în închisoare. Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar aceasta i l-a dus mamei sale. Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul și l-au înmormântat. Apoi s-au dus și L-au anunțat pe Isus.
Isus hrănește peste cinci mii de oameni
(Mc. 6:32-44; Lc. 9:10-17; In. 6:1-13)
Când a auzit aceasta, Isus S-a retras de acolo într-o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar mulțimile, auzind lucrul acesta, L-au urmat pe jos din cetățile lor. Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni; I s-a făcut milă de ei și i-a vindecat pe cei bolnavi.
Când s-a făcut seară, ucenicii Lui s-au apropiat, zicând:
– Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie15 Lit.: ora deja a trecut, cel mai probabil o expresie idiomatică al cărei sens principal poate fi: este deja târziu. Alte două posibile sensuri în acest context sunt: (1) ora obișnuită la care se ia cina a trecut deja și (2) ora este deja prea înaintată pentru a continua să le dai învățături oamenilor.. Lasă mulțimile să se ducă prin sate ca să-și cumpere mâncare.
Însă Isus le-a zis:
– Nu au nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce!
Ei I-au răspuns:
– N-avem aici decât cinci pâini și doi pești.
El le-a zis:
– Aduceți-le aici, la Mine.
După ce a poruncit ca mulțimile să fie așezate19 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată. Vezi nota de la 8:11. pe iarbă, în grupuri, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulțimilor. Ei au mâncat cu toții și s-au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimiturile rămase. Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii.
Menu
Menu
