Marcu 16:1-20
Învierea lui Isus
(Mt. 28:1-8; Lc. 24:1-12; In. 20:1-18)
După ce a trecut ziua de Sabat, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme, ca să se ducă să‑L ungă. Și, în prima zi a săptămânii, foarte de dimineață, în timp ce răsărea soarele, au venit la mormânt. Ele își ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?“ Însă când s‑au uitat, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită.
Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într‑o robă albă, șezând în partea dreaptă, și s‑au înspăimântat. Însă el le‑a zis: „Nu vă înspăimântați! Voi Îl căutați pe Isus din Nazaret, Cel Care a fost răstignit. A fost înviat; nu este aici! Iată locul unde‑L puseseră! Dar duceți‑vă și spuneți‑le ucenicilor Lui și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea, așa cum v‑a spus.“
Ele au ieșit și au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de tremur și de uimire. Și n‑au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.8 Unele mss încheie evanghelia cu v. 8. Câteva mss grecești târzii (sec. VII–IX) conțin atât un epilog lung al evangheliei (v. 9-20), cât și un epilog scurt (inclus înaintea epilogului lung): Ele le‑au relatat pe scurt celor din jurul lui Petru tot ce li se poruncise. După aceste lucruri, Isus Însuși a trimis, prin ei, de la răsărit la apus, proclamarea sfântă și nepieritoare a mântuirii veșnice. Amin. O versiune latină veche (sec. al II‑lea) conține numai acest epilog scurt.
Isus li Se arată Mariei Magdalena și ucenicilor
După ce a înviat, în dimineața primei zile a săptămânii, Isus i S‑a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care alungase șapte demoni. Ea s‑a dus și i‑a anunțat pe cei ce fuseseră împreună cu El, care se tânguiau și plângeau. Dar când au auzit ei că trăiește și că fusese văzut de ea, n‑au crezut.
După aceea, în timp ce doi dintre ei se duceau pe jos la câmp, li S‑a arătat sub o altă înfățișare. Ei s‑au dus și i‑au anunțat pe ceilalți, dar nici pe ei nu i‑au crezut.
Mai târziu, li S‑a arătat celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă. El i‑a mustrat pentru necredința și pentru împietrirea inimii lor, fiindcă nu i‑au crezut pe cei care L‑au văzut înviat.
Marea Trimitere și înălțarea lui Isus la cer
(Mt. 28:18-20; Lc. 24:36-53; In. 20:19-23; F.A. 1:7-12)
Apoi le‑a zis: „Duceți‑vă în toată lumea și proclamați Evanghelia la orice făptură! Cel care va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cel care nu va crede va fi condamnat. Semnele care‑i vor însoți pe cei care cred sunt următoarele: în Numele Meu vor alunga demoni, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mâini șerpi, iar dacă vor bea ceva aducător de moarte nu le va face rău deloc; își vor pune mâinile peste cei bolnavi, și aceștia se vor face bine.“
După ce le‑a vorbit, Domnul Isus a fost luat în cer și S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu. Ei s‑au dus și au predicat pretutindeni, iar Domnul lucra împreună cu ei și confirma Cuvântul prin semnele care‑l însoțeau.20 După toate probabilitățile, epilogul lung al evangheliei (v. 9-20) a fost compus în prima jumătate a sec. al II‑lea (el este citat de Irineu și Tatian, care au trăit în acea perioadă). Din punct de vedere stilistic și lexical, acest epilog este diferit de restul evangheliei, fiind, probabil, un rezumat al materialului referitor la aparițiile lui Isus după înviere, bazat în general pe Lc. 24 și In. 20.
Menu
Menu
