Marcu 13:32-37
Îndemn la veghere
(Mt. 24:36-51; Lc. 21:34-36)
Dar despre ziua sau ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luați seama! Fiți treji și rugați‑vă! Căci nu știți când va sosi vremea.
Este ca atunci când un om, plecat într‑o călătorie, își lasă casa, le dă sclavilor săi autoritate, fiecăruia slujba lui, și îi poruncește portarului să vegheze.
Vegheați deci, pentru că nu știți când vine stăpânul casei – sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșului, sau dimineața35 Toate cele patru străji ale nopții, împrumutate de la romani (6:00–9:00 PM; 9:00–12:00 PM; 12:00–3:00 AM; 3:00–6:00 AM). – și nu cumva ca, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind! Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheați!
Marcu 14:1-16
Uneltire împotriva lui Isus
(Mt. 26:2-5; Lc. 22:1-2; In. 11:45-53)
Peste două zile era Paștele și Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să pună mâna pe Isus prin viclenie și să‑L omoare. Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“
Ungerea lui Isus la Betania
(Mt. 26:6-13; Lc. 7:37-38; In. 12:1-8)
În timp ce El Se afla în Betania, șezând la masă în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru și a turnat parfumul pe capul Lui.
Dar unii, indignați, își ziceau între ei: „Pentru ce s‑a făcut risipa aceasta de parfum? Căci parfumul acesta s‑ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari5 Plata obișnuită pentru mai mult de un an (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:37), luând în calcul Sabatele și sărbătorile, când nu se lucra., iar banii să fi fost dați săracilor.“ Și o mustrau pe femeie.
Însă Isus a zis: „Lăsați‑o! De ce o necăjiți? Ea a făcut o faptă bună față de Mine! Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și puteți să le faceți bine oricând vreți, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. Ea a făcut ce a putut: Mi‑a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru înmormântare. Adevărat vă spun că oriunde va fi proclamată Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei.“
Trădarea lui Iuda
(Mt. 26:14-16; Lc. 22:3-6)
Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s‑a dus la conducătorii preoților ca să‑L dea pe mâna lor. Când au auzit ei lucrul acesta, s‑au bucurat și i‑au promis că‑i vor da argint11 Vezi Mt. 26:15 și nota aferentă.. Și el căuta cum să‑L dea pe mâna lor la momentul potrivit.
Masa pascală
(Mt. 26:17-19; Lc. 22:7-13)
În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfește mielul de Paște,12 Vezi Lev. 23:5-6. Masa pascală era luată în seara zilei de 14 Nisan, iar prima zi a Sărbătorii Azimelor începea în mod normal în data de 15 Nisan. Prin Sărbătoarea Azimelor, aici se face referire la ambele sărbători (vezi Eze. 45:21). ucenicii Lui L‑au întrebat:
– Unde vrei să ne ducem să‑Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște?
El i‑a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate și le‑a zis:
– Duceți‑vă în cetate și acolo vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmați‑l, și acolo unde va intra el, spuneți stăpânului casei astfel: „Învățătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“ El vă va arăta sus o cameră mare și gata aranjată. Acolo să faceți pregătirile pentru noi!
Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele.
