Luca 16:19-31
Bogatul și Lazăr
Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură și in subțire și se bucura de lux în fiecare zi. La poarta lui zăcea cineva sărac, pe nume Lazăr, care era plin de bube și care tânjea să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Până și câinii veneau și‑i lingeau bubele.
Săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam22-23 Lit.: a fost purtat de îngeri spre pieptul lui Avraam. Imaginea poate sugera un banchet, masa din Împărăția lui Dumnezeu (vezi 13:28-29), deoarece, în vremea aceea, oamenii petreceau împreună mult timp la mesele festive, sprijinându‑se uneori unul de altul (vezi In. 13:23). Probabil în contrast cu masa bogatului (v. 21).. A murit apoi și bogatul și a fost înmormântat. În Locuința Morților23 Gr.: Hades, unde se afla în chinuri, și‑a ridicat ochii și l‑a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul acestuia. Atunci el, strigând, a zis: „Tată Avraam, ai milă de mine și trimite‑l pe Lazăr să‑și umezească vârful degetului în apă și să‑mi răcorească limba, căci sunt atât de chinuit în flacăra aceasta!“
Însă Avraam a zis: „Copile, amintește‑ți că, în viața ta, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le‑a primit pe cele rele, așa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi și voi a fost așezată o prăpastie mare, astfel încât cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, și nici cei de acolo să nu poată trece la noi.“
El a zis: „Atunci, te rog, tată Avraam, să‑l trimiți în casa tatălui meu, – căci am cinci frați –, ca să‑i avertizeze, așa încât să nu vină și ei în locul acesta de chin!“
Însă Avraam a zis: „Îi au pe Moise și pe Profeți29 Adică Vechiul Testament, care era împărțit în trei secțiuni: Legea (Moise), Profeții și Scrierile.. Să asculte de ei!“
Dar el a zis: „Nu, tată Avraam, ci dacă se duce la ei cineva dintre cei morți, atunci se vor pocăi!“
Însă Avraam i‑a zis: „Dacă nu ascultă de Moise și de Profeți, nu vor fi convinși nici dacă învie cineva dintre cei morți!“
Luca 17:1-10
Despre păcat, credință și datorie
(Mt. 18:6-7, 15, 21-22; Mc. 9:42)
Le‑a zis apoi ucenicilor Săi:
– Este imposibil să nu vină prilejuri de poticnire1 Termenul grecesc skandalon (la plural: skandala) se referă strict la bățul care declanșează o capcană, însă el cuprinde în aria sa semantică mai multe sensuri: ceea ce împinge o persoană să păcătuiască; prilej de cădere; cauză de poticnire., dar vai de acela prin care vin! Ar fi mai bine pentru el dacă i s‑ar atârna de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să‑l facă să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți! Fiți atenți la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră‑l, iar dacă se pocăiește, iartă‑l! Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori se întoarce la tine și zice: „Mă pocăiesc!“, tu să‑l ierți!
Apostolii I‑au zis Domnului:
– Mărește‑ne credința!
Domnul le‑a răspuns:
– Dacă ați avea credință ca un bob de muștar6 Sămânța de muștar este folosită ca metaforă a micimii și a lucrului neînsemnat atât în evanghelii (Matei, Marcu și Luca), cât și în scrierile rabinice. În cazul de față, accentul nu cade pe mărimea credinței, ci pe prezența ei și pe capacitatea ei de a lucra., ați zice acestui dud: „Dezrădăcinează‑te și sădește‑te în mare!“, iar el v‑ar asculta.
Cine dintre voi, dacă are un sclav care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino imediat și așază‑te să mănânci!“?! Nu‑i va zice mai degrabă: „Pregătește‑mi să mănânc și încinge‑te să‑mi slujești câtă vreme mănânc și beau eu, iar după aceea vei mânca și vei bea și tu!“?! Va avea el cumva recunoștință față de sclav pentru că acesta a făcut ce i s‑a poruncit? Nu cred. Tot așa și voi: când faceți tot ceea ce vi s‑a poruncit, să ziceți: „Suntem niște sclavi netrebnici. Am făcut ceea ce eram datori să facem.“
