Iosua 5:13-15
Căpetenia oștirii Domnului
În timp ce era lângă Ierihon, Iosua și‑a ridicat ochii și s‑a uitat. Și iată că un Bărbat stătea înaintea lui, ținând în mână sabia scoasă din teacă.
Iosua s‑a dus spre El și L‑a întrebat:
– Ești dintre ai noștri sau dintre vrăjmașii noștri?
El a răspuns:
– Nu, ci Eu sunt Căpetenia oștirii Domnului. Acum am venit!
Iosua s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea Lui, I s‑a închinat și L‑a întrebat:
– Ce spune Stăpânul meu robului Său?
Căpetenia oștirii Domnului i‑a răspuns lui Iosua:
– Dă‑ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.
Și Iosua a făcut întocmai.
Iosua 6:1-27
Cucerirea Ierihonului
Ierihonul era închis și fortificat din cauza fiilor lui Israel. Nimeni nu ieșea din el și nimeni nu intra în el.
Domnul i‑a zis lui Iosua: „Iată că dau în mâna ta Ierihonul cu regele și bărbații viteji. Toți oamenii pregătiți de război să înconjoare cetatea, ocolind‑o o singură dată. Așa să faceți timp de șase zile. Șapte preoți să ducă înaintea Chivotului șapte trâmbițe din corn de berbec4 Ebr.: șofar hayyobel. Șofarul era un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război [peste tot în capitol].. În ziua a șaptea să înconjurați cetatea de șapte ori, iar preoții să sune din trâmbițe. Când se va suna din trâmbița din corn de berbec5 Lit.: din cornul de berbec (ebr.: qeren hayyobel), de fapt, materialul din care era confecționat cornul ca instrument (șofar), după ce, în prealabil, era înmuiat în apă caldă, îndoit și aplatizat., când veți auzi sunetul trâmbiței, tot poporul să scoată strigăte puternice. Atunci zidul cetății va cădea și poporul se va sui, fiecare om drept înainte!“
Iosua, fiul lui Nun, a chemat preoții și le‑a zis: „Luați Chivotul Legământului, iar cei șapte preoți să poarte cornurile de berbec înaintea Chivotului Domnului.“ Apoi a zis poporului: „Porniți și înconjurați cetatea, iar oamenii înarmați să pornească înaintea Chivotului Domnului.“
După ce Iosua a vorbit poporului, cei șapte preoți care purtau cele șapte trâmbițe din corn de berbec înaintea Domnului au trecut în față, sunând din trâmbițe, iar Chivotul Legământului Domnului venea în urma lor. Oamenii înarmați au trecut în fața preoților care sunau din trâmbițe, iar ariergarda urma Chivotul. În timp ce mergeau, preoții sunau din trâmbițe. Iosua a poruncit poporului, zicând: „Să nu strigați, să nu vi se audă vocile și să nu vă iasă niciun cuvânt din gură, până în ziua când vă voi spune: «Strigați!» Atunci să strigați.“
Chivotul Domnului a înconjurat cetatea, ocolind‑o doar o singură dată. Apoi au intrat în tabără și au înnoptat acolo.
A doua zi Iosua s‑a trezit dis‑de‑dimineață. Preoții au luat Chivotul Domnului, iar cei șapte preoți care purtau cele șapte trâmbițe din corn de berbec înaintea Chivotului Domnului mergeau sunând din trâmbițe. Oamenii înarmați mergeau înaintea lor, iar ariergarda mergea în urma Chivotului Domnului. În timp ce mergeau, se suna din trâmbițe. Au mai înconjurat o dată cetatea și în cea de‑a doua zi, după care s‑au reîntors în tabără. Așa au făcut timp de șase zile.
În ziua a șaptea s‑au trezit dis‑de‑dimineață și au înconjurat cetatea în același fel, dar de șapte ori. Doar în ziua aceasta au înconjurat cetatea de șapte ori. A șaptea oară, în timp ce preoții sunau din trâmbițe, Iosua a poruncit poporului: „Strigați, fiindcă Domnul v‑a dat cetatea! Cetatea cu tot ce‑i în ea să fie dată Domnului spre nimicire17-18, 21 Vezi nota de la 2:10.. Să rămână în viață doar prostituata Rahab și toți cei ce sunt în casă cu ea, fiindcă a ascuns mesagerii trimiși de noi. Însă aveți grijă să nu luați nimic din ceea ce trebuie dat spre nimicire, pentru ca să nu fiți și voi dați spre nimicire sau să puneți tabăra lui Israel în pericol de nimicire și s‑o tulburați. Tot argintul și aurul, precum și toate obiectele din bronz și din fier sunt închinate Domnului și vor intra în vistieria Domnului.“
Poporul a scos un strigăt și apoi s‑a sunat din trâmbițe. Când poporul a auzit sunetul de trâmbiță, a scos un strigăt puternic de război și zidul s‑a prăbușit. Poporul s‑a suit în cetate, fiecare om în dreptul său și a capturat cetatea. Au dat spre nimicire, trecând prin ascuțișul sabiei, tot ce se afla în cetate: bărbat și femeie, tânăr și bătrân, boi, oi și măgari.
Iosua le‑a poruncit cercetașilor: „Intrați în casa acelei prostituate și scoateți‑o afară împreună cu tot ceea ce‑i aparține, după cum i‑ați jurat!“ Tinerii cercetași au intrat și au scos‑o afară pe Rahab, pe tatăl ei, pe mama ei și pe frații ei și pe toți ceilalți ai ei. Ei au scos afară întregul ei clan și i‑au așezat în afara taberei lui Israel.
Au ars cetatea împreună cu tot ce era în ea, nu însă și argintul, aurul și obiectele din bronz și din fier, care au fost puse în vistieria Casei Domnului. Iosua i‑a lăsat în viață pe prostituata Rahab, familia tatălui ei și pe toți cei ai ei. Și astfel, ea a locuit în mijlocul lui Israel până în ziua aceasta, deoarece a ascuns mesagerii trimiși de Iosua să cerceteze Ierihonul.
Cu acel prilej Iosua a rostit următorul blestem: „Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va ridica și va reconstrui cetatea aceasta a Ierihonului.
Cu prețul întâiului său născut
să‑i pună temelia
și cu prețul celui mai tânăr
să‑i așeze porțile.“
Domnul a fost cu Iosua și faima lui s‑a răspândit în toată țara.
Iosua 7:1-26
Păcatul lui Acan și înfrângerea de la Ai
Fiii lui Israel însă au fost necredincioși cu privire la ceea ce trebuia dat spre nimicire1, 11-13, 15 Vezi nota de la 2:10.. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi1, 18 LXX și 1 Cron. 2:6: Zimri., fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda, a luat din ceea ce trebuia dat spre nimicire și, prin urmare, Domnul S‑a aprins de mânie împotriva fiilor lui Israel.
Iosua a trimis câțiva bărbați din Ierihon la Ai, care era lângă Bet‑Aven, la răsărit de Betel, zicându‑le:
– Suiți‑vă și cercetați țara!
Bărbații s‑au suit și au cercetat Aiul.
Când s‑au întors la Iosua, i‑au zis:
– Să nu se suie tot poporul. Să se suie două sau trei mii de oameni ca să atace Aiul. Să nu obosești tot poporul, căci sunt puțini oameni acolo.
Aproape trei mii de bărbați din popor s‑au suit acolo, dar au luat‑o la fugă dinaintea bărbaților din Ai. Aceștia le‑au lovit treizeci și șase de oameni și i‑au urmărit din fața porții până la carierele de piatră5 Sau: până la Șebarim., omorându‑i în vale. Inima poporului s‑a înmuiat și s‑a făcut ca apa.
Iosua și‑a sfâșiat hainele și s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea Chivotului Domnului, unde a stat astfel până seara, împreună cu bătrânii lui Israel6 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); [peste tot în carte]., având cu toții capetele presărate cu țărână.
Iosua a zis:
– Ah, Stăpâne Doamne, de ce a trebuit să‑l faci pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriților și să fim distruși? N‑ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului? Ah, Stăpâne, ce voi spune după ce Israel a întors ceafa înaintea dușmanilor săi? Canaaniții și toți locuitorii țării vor afla despre aceasta, ne vor înconjura și ne vor șterge numele de pe pământ. Ce vei face Tu atunci pentru Numele Tău cel mare?
Domnul i‑a răspuns:
– Ridică‑te! De ce ești căzut cu fața la pământ? Israel a păcătuit, încălcând legământul pe care i l‑am poruncit. Și‑au însușit din lucrurile date spre nimicire, au furat, au mințit și le‑au pus alături de bunurile lor. Fiii lui Israel nu pot rezista în fața dușmanilor lor. Ei întorc ceafa înaintea dușmanilor lor fiindcă au fost dați spre nimicire. Eu nu voi mai fi cu voi decât dacă distrugeți din mijlocul vostru ceea ce trebuie dat spre nimicire.
Ridică‑te, sfințește poporul și spune‑le: „Sfințiți‑vă13 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). pentru ziua de mâine, fiindcă Domnul, Dumnezeul lui Israel, a descoperit în mijlocul vostru lucruri care trebuiau date spre nimicire. Nu veți putea ține piept dușmanilor voștri, până când nu veți îndepărta din mijlocul vostru lucrurile date spre nimicire.
Să vă apropiați dimineață, potrivit semințiilor voastre. Seminția care va fi arătată de Domnul, să se apropie potrivit clanurilor. Clanul care va fi arătat de Domnul, să se apropie potrivit familiilor. Familia care va fi arătată de Domnul, să se apropie potrivit bărbaților. Cel ce va fi arătat lângă lucrurile date spre nimicire, să fie ars în foc, împreună cu tot ceea ce‑i aparține, pentru că a încălcat legământul Domnului și a săvârșit o spurcăciune în Israel.“
Iosua s‑a sculat dis‑de‑dimineață, l‑a adus pe Israel aproape, potrivit semințiilor lui, și a fost arătată seminția lui Iuda. A adus aproape clanurile lui Iuda și a fost arătat clanul zerahiților. A adus aproape clanul zerahiților, potrivit familiilor, și a fost arătat Zabdi. A adus aproape familia acestuia, potrivit bărbaților, și a fost arătat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda.
Iosua i‑a zis lui Acan:
– Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeul lui Israel19 O provocare solemnă la a spune adevărul. și laudă‑L! Te rog, mărturisește‑mi ce ai făcut și nu‑mi ascunde nimic!
Acan i‑a răspuns lui Iosua:
– Într-adevăr, eu am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul lui Israel, și iată ce am făcut: am văzut în prada de război o manta frumoasă din Șinar21 Babilonia., două sute de șecheli21 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice; existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr); greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone; aproximativ 2,4 kg. de argint și un obiect de aur în greutate de cincizeci de șecheli21 Aproximativ 0,6 kg.. Le‑am poftit și le‑am luat. Iată, sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, iar argintul este sub ele.
Iosua a trimis niște mesageri, și ei au alergat spre cort. Și iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui, argintul fiind sub ele. Le‑au luat de acolo și le‑au adus la Iosua și la toți fiii lui Israel, înfățișându‑le înaintea Domnului.
Atunci Iosua și tot Israelul l‑au luat pe Acan, fiul lui Zerah, au luat argintul, mantaua, obiectul de aur, pe fiii și pe fiicele lui, vitele, măgarii și oile lui, cortul și tot ce‑i aparținea lui și i‑au dus în valea Acor. Iosua i‑a zis: „De ce ne‑ai tulburat astfel? Și pe tine te va tulbura Domnul în această zi!“
Și tot Israelul l‑a omorât cu pietre. Apoi i‑au ars în foc și i‑au acoperit cu pietre, ridicând peste ei un morman mare de pietre, care a rămas acolo până în ziua aceasta. Atunci Domnul S‑a întors din mânia Lui aprigă.
De aceea, locul acela a purtat numele Valea Acor26 Acor înseamnă Tulburare, dar este și un joc de cuvinte între Acar, un alt nume al lui Acan (1 Cron. 2:7), și Acor. până în ziua aceasta.
