Iov 25:1-6
Al treilea discurs al lui Bildad
Atunci Bildad din Șuah i‑a zis:
„Stăpânirea și groaza sunt ale Lui!
El face pace în înălțimile Lui.
Cine‑I poate număra oștirile?
Peste cine nu răsare lumina Sa?
Cum poate fi un om drept înaintea lui Dumnezeu?
Cum poate fi curat cel născut din femeie?
Iată, nici chiar luna nu este strălucitoare
și nici chiar stelele nu sunt curate în ochii Lui!
Cu cât mai puțin deci un om – o larvă,
și un fiu al omului – un vierme!?“
Iov 26:1-14
Răspunsul lui Iov
Iov a răspuns și a zis:
„Ce bine l‑ai ajutat tu pe cel fără putere!
Ce bine ai sprijinit tu brațul fără tărie!
Ce sfaturi bune ai dat tu celui lipsit de înțelepciune!
Ce multă înțelegere i‑ai arătat!
Cu4 Sau: Către cine ai rostit aceste cuvinte
și a cui suflare a ieșit din tine?
Umbrele tremură,
de sub ape și de sub locuitorii lor.
Locuința Morților este goală înaintea lui Dumnezeu,
iar Locul Nimicirii6 Ebr.: Abadon nu este acoperit.
El întinde nordul asupra golului
și atârnă pământul pe nimic.
El leagă apele în norii Săi,
iar norii nu se rup de greutatea lor.
El acoperă fața tronului Său,
întinzându‑Și norii peste el.
El a trasat o boltă peste fața apelor,
până la marginea dintre lumină și întuneric.
Stâlpii cerurilor se clatină
și se înspăimântă la mustrarea Sa.
Prin puterea Lui a liniștit marea
și prin priceperea Lui l‑a zdrobit pe Rahab12 Monstru al mării. Rahab este folosit adesea ca nume poetic pentru Egipt (vezi Is. 30:7)..
Suflarea Lui înseninează cerurile,
mâna Lui străpunge șarpele fugar13 Probabil cu referire la Leviatan. Vezi 3:8 și Is. 27:1..
Iată, acestea sunt doar marginile căilor Sale
și cât de slabă este șoapta pe care o auzim despre El.
Dar cine poate înțelege tunetul puterii Sale?“
Iov 27:1-23
Iov și‑a continuat discursul și a zis:
„Viu este Dumnezeu, Care nu‑mi dă dreptate,
Cel Atotputernic, Care mi‑a amărât sufletul,
că atâta vreme cât am suflare,
cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,
buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate
și limba mea nu va spune nimic înșelător.
Departe de mine gândul să vă dau dreptate;
îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!
Îmi voi susține neclintit dreptatea;
inima nu mă va mustra pentru niciuna din zilele mele.
Fie ca dușmanul meu să aibă soarta celui rău
și cel ce se ridică împotriva mea să aibă soarta celui nedrept.
Ce speranță mai are cel lipsit de evlavie
când Dumnezeu îi taie firul vieții,
când Dumnezeu îi ia viața?
Îi va auzi Dumnezeu strigătul
când va veni necazul asupra lui?
Se va desfăta el în Cel Atotputernic?
Va chema el pe Dumnezeu în orice vreme?
Vă voi învăța despre puterea 11 Lit.: mâna.lui Dumnezeu!
Nu voi ascunde ceea ce este cu Cel Atotputernic.
Iată, voi înșivă ați văzut cu toții aceasta.
De ce atunci vorbiți deșertăciune?
Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu
și moștenirea celor groaznici de la Cel Atotputernic.
Dacă i se înmulțesc fiii, ei sunt pentru sabie,
și odraslele lui nu se vor sătura niciodată de pâine.
Pe supraviețuitorii lui îi va îngropa moartea,
iar văduvele lor nu‑i vor plânge.
Deși adună argintul precum adună țărâna,
și hainele precum grămezile de lut,
ceea ce el pregătește, va fi îmbrăcat de cel drept,
iar cel nevinovat va împărți argintul lui.
El își zidește casa ca o molie
și ca o colibă făcută de un străjer.
Când se culcă este bogat, dar nu va mai fi așa;
când își deschide ochii toate s‑au dus.
Spaimele îl cuprind ca un șuvoi;
o vijelie îl smulge în timpul nopții.
Vântul de răsărit îl ia și îl duce,
îl smulge din locul său ca o furtună.
Vuiește asupra lui fără milă
când el fuge grăbit de puterea lui.
Îi bate din palme în derâdere
și‑l alungă din locul lui cu fluierături.
Iov 28:1-28
Cu siguranță, argintul are o mină din care este scos,
iar aurul are un loc unde este curățit.
Fierul este luat din pământ,
și arama este scoasă din minereu.
Omul pune capăt întunericului
și caută până în locurile cele mai adânci
după piatra întunericului și a umbrei morții.
El sapă un puț departe de locuința oamenilor,
în locuri necălcate de piciorul omului;
el stă atârnat și se clatină, departe de oameni.
Pământul din care iese hrana
este răscolit pe dedesubt ca de foc.
Pietrele lui sunt locul safirului6 Sau: lapis lazuli.
și în el se află pulberea de aur.
Nicio pasăre de pradă nu știe acea cărare ascunsă,
nici ochiul șoimului n‑a văzut‑o.
Nici fiarele cele mai mândre n‑au călcat pe ea,
leul n‑a trecut niciodată pe acolo.
Omul își pune mâna pe stânca de cremene
și răstoarnă munții din rădăcini.
El sapă șanțuri în stâncă,
și ochii lui îi văd toate bogățiile.
El stăvilește izvoarele râurilor
și aduce la lumină lucruri ascunse.
Dar unde poate fi găsită înțelepciunea?
Unde locuiește priceperea?
Omul nu‑i cunoaște locuința13 Sau: valoarea.;
ea nu poate fi găsită pe pământul celor vii.
Adâncul zice: «Nu este în mine!»,
iar marea zice: «Nu este la mine!»
Ea nu se dă în schimbul aurului ales,
nici prețul ei nu poate fi cântărit în argint.
Ea nu poate fi cumpărată cu aur de Ofir
și nici cu onix prețios sau cu safir.
Aurul și cristalul nu se pot compara cu ea,
și nu poate fi schimbată pe bijuterii de aur pur.
Coralii și cristalul nu merită a fi amintite;
prețul înțelepciunii este mai mare decât al rubinelor.
Topazul de Cuș19 Regiunea Nilului Superior; Etiopia și teritoriile învecinate. nu se poate compara cu ea;
ea nu poate fi cumpărată cu aur curat.
De unde vine atunci înțelepciunea?
Unde este locul priceperii?
Ea a fost tăinuită de ochii a orice este viu
și a fost ascunsă de păsările cerului.
Locul Nimicirii22 Ebr.: Abadon și Moartea zic:
«Am auzit doar vorbindu‑se despre ea.»
Dumnezeu înțelege calea către ea
și El îi cunoaște locul,
pentru că El Se uită până la marginile pământului,
vede tot ce se întâmplă sub ceruri.
Când i‑a stabilit vântului greutatea
și a măsurat mărimea apelor,
când a stabilit o hotărâre pentru ploaie
și o cărare pentru lumina trăsnetelor,
atunci S‑a uitat la înțelepciune și a vestit‑o;
a așezat‑o și a încercat‑o.
Apoi i‑a zis omului:
«Iată, teama de Stăpânul, aceasta este înțelepciune,
și depărtarea de rău este pricepere.»“
Iov 29:1-25
Iov și‑a continuat discursul și a zis:
„Ce n‑aș da să fiu ca în lunile din trecut,
ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
când candela Lui strălucea peste capul meu,
și, prin lumina Lui, umblam în întuneric,
ca atunci când eram în zilele rodniciei mele,
când sfatul lui Dumnezeu era peste cortul meu,
când Cel Atotputernic era încă cu mine,
când copiii mei erau în jurul meu,
când mi se scăldau pașii în smântână,
iar stânca turna lângă mine pâraie de ulei.
Când ieșeam la poarta cetății,
când îmi pregăteam scaunul în piață,
cei tineri mă vedeau și se trăgeau înapoi,
iar cei în vârstă se ridicau și rămâneau în picioare,
conducătorii se opreau din vorbit
și‑și puneau mâna la gură,
glasul conducătorilor amuțea
și li se lipea limba de cerul gurii.
Oricine mă auzea mă numea fericit,
și oricine mă vedea era de partea mea,
pentru că scăpam pe săracul care striga după ajutor
și pe orfanul care nu avea sprijin.
Omul care murea mă binecuvânta;
făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
Îmbrăcam dreptatea ca pe o haină,
judecata dreaptă îmi era robă și turban;
eram ochi pentru cel orb
și picior pentru cel olog;
eram tată pentru cel nevoiaș
și cercetam cauza celui străin.
Zdrobeam colții celui nedrept
și smulgeam prada din dinții lui.
Îmi ziceam: «Voi muri în cuibul meu,
și zilele mele vor fi multe ca nisipul.
Rădăcina mea va ajunge la apă,
și roua va înnopta pe ramurile mele.
Gloria20 Cu referire la suflet, cea mai nobilă parte a ființei umane. mea va fi mereu proaspătă alături de mine
și arcul meu va fi mereu nou în mâna mea.»
Toți mă ascultau și așteptau,
tăceau așteptând sfatul meu.
După ce vorbeam eu, nu mai vorbea nimeni,
și cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.
Ei mă așteptau ca pe ploaie,
își deschideau gura ca după o ploaie târzie23 Sau: ploaie primăvăratică, sezonul ploios începând în octombrie și sfârșindu‑se în aprilie..
Când le zâmbeam, nu le venea să creadă,
și nu făceau să pălească seninătatea feței mele.24 Sensul versetului este nesigur.
Le alegeam calea și locuiam ca un conducător,
sălășluiam ca un rege în mijlocul cetelor sale,
eram ca unul care îi mângâie pe cei ce bocesc.
