Iov 19:1-29
Răspunsul lui Iov
Iov a răspuns și a zis:
„Până când îmi veți chinui sufletul
și mă veți zdrobi cu vorbe?
De zece ori3 Sau: de multe ori. m‑ați batjocorit.
Nu v‑a fost rușine să mă insultați.
Dacă într-adevăr am greșit,
greșeala mea rămâne cu mine peste noapte.
Dacă într-adevăr vă înălțați împotriva mea
și folosiți rușinea mea drept dovadă împotriva mea,
să știți atunci că Dumnezeu a greșit față de mine
și m‑a înconjurat cu lațul Lui.
Iată, strig: «Violență!», dar nu mi se răspunde;
strig după ajutor, dar nu este dreptate.
El mi‑a tăiat calea și nu mai pot trece,
El mi‑a învăluit cărările în întuneric.
M‑a dezbrăcat de gloria mea
și mi‑a smuls coroana de pe cap.
Mă dărâmă de jur împrejur și sunt dus;
îmi smulge speranța ca pe un copac.
Mânia Lui s‑a aprins împotriva mea;
mă consideră unul dintre vrăjmașii Săi.
Oștile Lui pornesc în forță,
au ridicat o rampă de asalt în drumul lor către mine,
și‑au așezat tabăra în jurul cortului meu.
Mi‑a îndepărtat frații de mine,
cunoscuții mei s‑au înstrăinat de mine.
Rudele mele m‑au părăsit,
și prietenii m‑au uitat.
Sunt un străin pentru oaspeții și roabele15 Vezi 31:13. mele;
în ochii lor sunt un necunoscut.
Îmi chem slujitorul, dar el nu‑mi răspunde,
deși caut bunăvoința lui cu gura mea.
Suflarea mea stârnește repulsie soției mele,
și sunt dezgustător pentru fiii mamei mele.17 Lit.: fiii pântecului meu.
Chiar și copiii mă resping;
când mă ridic, ei vorbesc împotriva mea.
Toți prietenii mei apropiați mă disprețuiesc;
cei pe care‑i iubesc s‑au întors împotriva mea.
Mi se lipesc oasele de carne;
n‑am rămas decât cu pielea dinților mei.
Arătați bunăvoință față de mine, prietenii mei, arătați bunăvoință față de mine,
pentru că m‑a lovit mâna lui Dumnezeu!
De ce mă urmăriți ca Dumnezeu
și nu vă mulțumiți cu carnea mea?
O, aș vrea să‑mi fie scrise cuvintele,
să fie scrise pe un sul,
să fie săpate în stâncă pentru totdeauna,
cu o daltă de fier și cu plumb!
Dar eu știu că Răscumpărătorul25 Sau: Apărătorul. meu este viu
și că, la urmă, va sta pe țărână.
Chiar după ce pielea mi‑a fost nimicită,
în trup fiind26 Sau: despărțit de trupul meu., Îl voi vedea pe Dumnezeu.
Îl voi vedea de partea mea,
Îl voi vedea cu ochii mei, și nu‑mi va mai fi un străin27 Sau: Îl voi vedea eu însumi, / ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.!
Mi se mistuie rărunchii înăuntrul meu.25-27 Sau: pe pământ, 26chiar dacă pielea îmi va fi nimicită. / Să‑L văd pe Dumnezeu, în trup fiind, / să‑L văd de partea mea, 27 să‑l văd cu ochii mei, să nu‑mi mai fie un străin. De dorul acesta mă mistui înăuntrul meu.
Veți spune atunci: «De ce îl urmăream?»
Și astfel rădăcina adevărului va fi găsită în mine.
Temeți‑vă de sabie,
căci mânia aduce pedeapsa sabiei,
ca să știți că există o judecată.“
Iov 20:1-29
Al doilea discurs al lui Țofar
Atunci Țofar naamatitul a răspuns și a zis:
„Așadar, gândurile mele mă silesc să‑ți răspund,
pentru că sunt tare frământat.
Am auzit o mustrare care mă umple de rușine,
și duhul meu mă face să răspund prin priceperea mea.
Nu știi că încă din vechime,
de când a fost pus omul4 Sau: Adam. pe pământ,
veselia celui rău este scurtă
și bucuria celui lipsit de evlavie ține pentru o clipă?
Chiar dacă trufia lui se înalță până la cer,
și capul lui atinge norii,
va pieri pentru totdeauna, la fel ca murdăria lui,
iar cei ce l‑au văzut vor întreba: «Unde este?»
Va fugi ca un vis, nu va mai putea fi găsit,
va pieri ca o vedenie de noapte.
Ochiul care l‑a văzut nu‑l va mai vedea;
locul său nu se va mai uita la el niciodată.
Copiii săi vor căuta bunăvoința celui sărac;
mâinile lui vor da înapoi bogăția sa.
Oasele lui, pline cândva de puterea tinereții,
vor ședea cu el în țărână.
Deși răutatea este dulce în gura sa,
și el o ascunde sub limbă,
deși o păstrează pentru el și n‑o lasă
și o ține în cerul gurii,
mâncarea i se va strica în măruntaie;
va fi ca veninul cobrelor în lăuntrul lui.
El va vărsa bogăția pe care a înghițit‑o;
Dumnezeu o va scoate din pântecul lui.
El va suge otrava cobrelor;
limba viperei îl va ucide.
Nu se va mai bucura de pâraie,
de râuri de miere și smântână.
El va da înapoi câștigul său și nu îl va înghiți.
Nu se va bucura de câștigul negoțului său,
pentru că l‑a asuprit și l‑a lăsat lipsit pe cel sărac
și a luat cu forța case pe care nu le‑a zidit.
Pentru că n‑a cunoscut odihna în pântecul lui,
nu va salva nimic din ceea ce‑și dorește.
N‑a mai rămas nimic după ce a mâncat;
de aceea bunăstarea lui nu va dura.
În mijlocul belșugului va fi în necaz;
toată puterea nenorocirii se va năpusti asupra lui.
Când își va fi umplut pântecul,
Dumnezeu Își va trimite mânia împotriva lui
și îl va atinge cu o ploaie de lovituri.
Deși fuge de o armă de fier,
o săgeată de bronz îl va străpunge.
El și‑o va smulge din spate;
va străluci când va ieși din fierea lui.
Groaza îl va cuprinde.
Întunericul deplin e pregătit pentru bogățiile lui.
Un foc neaprins de nimeni le va mistui
și va distruge ce a rămas în cortul lui.
Cerurile îi vor da la iveală nelegiuirea
și pământul se va ridica împotriva lui.
Câștigul casei sale se va pierde,
va fi dus de ape28 Sau: Un potop va îndepărta casa lui / un torent venit. în ziua mâniei lui Dumnezeu.
Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu
și moștenirea pe care i‑o hotărăște Dumnezeu.“
Iov 21:1-34
Răspunsul lui Iov
Iov a răspuns și a zis:
„Ascultați cu atenție cuvintele mele!
Aceasta este mângâierea pe care v‑o cer.
Lăsați‑mă să vorbesc,
iar atunci când voi termina, vă puteți bate joc.
Este plângerea mea adresată unui om?
Și de ce n‑ar fi duhul meu nerăbdător?
Priviți‑mă, mirați‑vă
și puneți‑vă mâna la gură!
Când mă gândesc la acestea mă îngrozesc
și un tremur îmi cuprinde trupul.
De ce trăiesc cei răi,
de ce ajung la bătrânețe și se întăresc în putere?
Sămânța lor este statornicită în prezența lor, împreună cu ei,
iar odraslele lor rămân înaintea ochilor lor.
Casele lor sunt ferite de groază,
și nicio nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.
Taurii lor10 Lit.: Taurul lui. prăsesc și nu dau greș;
vacile lor fată și nu leapădă.
Ei își trimit copilașii să alerge ca o turmă
și copiii lor zburdă pe lângă ei.
Cântă la tamburină și liră
și se bucură la sunetul fluierului.
Își trăiesc zilele în bunăstare
și se coboară în Locuința Morților în pace13 Termenul ebraic tradus aici cu pace poate fi tradus și cu: într‑o clipă..
Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
Nu vrem să cunoaștem căile Tale.
Cine este Cel Atotputernic ca să‑I slujim?
Ce câștigăm dacă ne rugăm Lui?»
Iată, bunăstarea lor nu este în mâna lor.16 Sau: Totuși, nu sunt stăpâni pe fericirea lor.
Sfatul celor răi este departe de mine.
De câte ori li se stinge candela celor răi
și vine nenorocirea peste cei ca ei?
Le dă Dumnezeu dureri în mânia Lui?
Sunt ei ca paiul înaintea vântului
și ca pleava luată de vijelie?17-18 Sau: De câte ori nu li se stinge candela celor răi! / De câte ori nu vine nenorocirea peste ei! / De câte ori nu le dă Dumnezeu dureri, în mânia Sa! 18 Ei sunt ca paiul înaintea vântului / și ca pleava luată de vijelie.
Voi ziceți: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!»
Însă el, cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să‑și dea seama!
Ochii lui să vadă nimicirea lui,
și el să bea din mânia Celui Atotputernic.
Ce plăcere va avea de familia pe care o lasă în urmă,
când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?
Îl va învăța cineva pe Dumnezeu cunoștința,
pe El, Cel Care judecă pe cei înălțați?
Un om moare în plină putere,
în deplină siguranță și fără greutăți,
cu trupul24 Sensul termenului este nesigur. plin de grăsime
și cu măduva mustind în oasele lui.
Iar un altul moare cu amărăciune în suflet,
fără să fi gustat niciodată binele.
Totuși, amândoi stau în țărână
și viermii îi acoperă.
Iată, eu știu gândurile voastre,
planurile prin care vreți să‑mi faceți rău.
Voi ziceți: «Unde este casa nobilului?
Unde este cortul locuinței celor răi?»
Nu i‑ați întrebat pe cei ce călătoresc
și n‑ați luat voi aminte la mărturia lor,
potrivit căreia cel rău este cruțat în ziua nenorocirii
și scăpat în ziua mâniei?
Cine îl mustră în față pentru calea lui?
Cine îl răsplătește pentru ce a făcut?
Când este dus în groapă,
i se pune o strajă la mormânt.
Bulgării de pământ din vale îi sunt dulci;
toți oamenii merg după el,
iar și cei ce merg înaintea lui sunt fără număr.33 Sau: toți oamenii îi vor urma, / iar și cei ce au mers înaintea lui sunt fără număr. Varianta din text se poate referi la un cortegiu funerar, pe când cea de la nota de subsol se poate referi la realitatea universală a morții.
Deci cum mă veți mângâia voi cu vorbe deșarte?
Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât minciună?“
