Geneza 7:1-24
Apoi Domnul i‑a zis lui Noe: „Intră în arcă, tu și toată familia ta, căci te‑am văzut drept1 Sau: nevinovat; fără prihană. înaintea Mea în această generație. De asemenea, ia cu tine șapte perechi din toate animalele curate, mascul și femelă, și câte o pereche din animalele necurate, mascul și femelă. Ia câte șapte perechi din păsările cerului, mascul și femelă, ca să le păstrezi vie sămânța pe fața întregului pământ, pentru că, peste șapte zile, voi trimite ploaie pe pământ timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți și voi șterge de pe fața pământului toate viețuitoarele pe care le‑am făcut.“ Noe a făcut totul așa cum i‑a poruncit Domnul.
Noe avea șase sute de ani când au venit apele potopului pe pământ. Noe a intrat în arcă împreună cu fiii săi, cu soția sa și cu soțiile fiilor săi, din cauza apelor potopului. Dintre animalele curate și dintre animalele care nu sunt curate, dintre păsări și orice se târăște pe pământ8, 14, 23 Vezi nota de la 1:24. au intrat în arca lui Noe două câte două, mascul și femelă, așa cum i‑a poruncit Dumnezeu lui Noe. După șapte zile, au venit pe pământ apele potopului. În al șase sutelea an al vieții lui Noe, în luna a doua, în a șaptesprezecea zi a lunii, în ziua aceea, au țâșnit toate izvoarele marelui adânc și s‑au deschis stăvilarele cerului. Ploaia a căzut pe pământ timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți.
Noe, fiii săi, Sem, Ham și Iafet, soția sa, precum și cele trei soții ale fiilor săi au intrat în arcă în aceeași zi, ei și orice vietate, după felul ei, orice vită, după felul ei, orice animal care se târăște pe pământ, după felul lui, și orice pasăre, după felul ei – orice zburătoare, orice înaripată. Au venit la Noe în arcă, două câte două, din orice făptură care are suflare de viață în ea. Cele ce au venit erau mascul și femelă din orice făptură. Ele au intrat în arcă, așa cum i‑a poruncit Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis arca în urma acestuia.
Potopul a ținut patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut și au înălțat arca, iar ea s‑a ridicat cu mult deasupra pământului. Apele s‑au ridicat și au crescut mult pe pământ, iar arca plutea deasupra apelor. Apele s‑au ridicat așa de mult pe pământ, încât toți munții înalți de sub cerul întreg au fost acoperiți. Apele s‑au ridicat deasupra munților cu cincisprezece coți20 Aproximativ 7,5 m. și astfel munții au fost acoperiți. Orice făptură care se mișca pe pământ a pierit: păsări, vite, vietăți, orice animal care mișună pe pământ și orice om. Tot ceea ce avea în nări suflare de duh de viață, din tot ce era pe uscat, a murit. El a șters toate viețuitoarele care erau pe fața pământului, de la om până la vite, târâtoare și păsări ale cerului. Ele au fost șterse de pe pământ. Numai Noe a fost lăsat, precum și cei care erau cu el în arcă. Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.
Geneza 8:1-22
Dumnezeu Și‑a adus aminte1 În sensul că Dumnezeu a acționat pentru a împlini promisiunile menționate în legământul cu Noe. de Noe și de toate vietățile sălbatice și toate vitele care erau cu el în arcă. Dumnezeu a făcut să sufle un vânt peste pământ, iar apele s‑au potolit. Izvoarele adâncului și stăvilarele cerului au fost închise, iar ploaia din cer a fost oprită. Apele au început să se retragă de pe pământ. La sfârșitul celor o sută cincizeci de zile, ele au scăzut, iar în luna a șaptea, în a șaptesprezecea zi a lunii, arca s‑a oprit pe munții Ararat. Apele au continuat să scadă până în luna a zecea, iar în ziua întâi a lunii a zecea, s‑au văzut vârfurile munților.
După patruzeci de zile,6 Din ziua în care vârfurile munților au devenit vizibile (v. 5) până în ziua când Noe a trimis corbul. Noe a deschis fereastra arcei pe care a făcut‑o și a trimis afară un corb, care a ieșit, ducându‑se și întorcându‑se, până când apele de pe pământ au secat. Apoi a trimis un porumbel ca să vadă dacă apele de pe suprafața pământului au scăzut. Dar porumbelul n‑a găsit niciun loc de odihnă pentru talpa piciorului său și s‑a întors la Noe în arcă, deoarece încă mai era apă pe suprafața întregului pământ. Noe și‑a întins mâna, l‑a luat și l‑a adus la el în arcă. A mai așteptat alte șapte zile și a trimis iarăși porumbelul afară din arcă. Porumbelul s‑a întors la el seara și iată că în ciocul lui avea o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a înțeles că apele de pe pământ scăzuseră. A mai așteptat alte șapte zile și a trimis iarăși porumbelul, dar acesta nu s‑a mai întors la el.
În anul șase sute unu13 Cu referire la anul 601 al vieții lui Noe., în prima lună, în ziua întâi a lunii, apele secaseră de pe pământ. Noe a dat la o parte învelitoarea arcei, s‑a uitat și iată că suprafața pământului era uscată. În a douăzeci și șaptea zi a lunii a doua, pământul era uscat.
Atunci Dumnezeu i‑a vorbit lui Noe, zicând: „Ieși din arcă, tu, împreună cu soția ta, cu fiii tăi și cu soțiile acestora. Scoate afară toate vietățile, de orice fel, care sunt cu tine – păsări, animale17 Aici cu sensul de vite și animale sălbatice. și orice animal care se târăște pe pământ17, 19 Vezi nota de la 1:24. – pentru ca ele să se răspândească pe pământ, să fie roditoare și să se înmulțească.“
Astfel, Noe a ieșit din arcă împreună cu fiii săi, cu soția sa și cu soțiile fiilor săi. De asemenea, orice vietate, orice târâtoare și orice pasăre, tot ce mișună pe pământ, potrivit familiilor lor, au ieșit și ele din arcă.
Atunci Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate animalele curate și din toate păsările curate și le‑a adus ca ardere‑de‑tot pe altar. Domnul a simțit aroma plăcută și a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului, căci21 Sau: chiar dacă. înclinația inimii lui este rea din tinerețe, și nici nu voi mai distruge toate viețuitoarele, așa cum am făcut‑o.
Atât timp cât va fi pământul, nu vor înceta
semănatul și seceratul,
frigul și căldura,
vara și iarna,
ziua și noaptea.“
Geneza 9:1-17
Legământul lui Dumnezeu cu Noe
Dumnezeu i‑a binecuvântat pe Noe și pe fiii săi și le‑a zis: „Fiți roditori, înmulțiți‑vă și umpleți pământul! Teama și spaima de voi va fi peste orice vietate de pe pământ, peste orice pasăre a cerului, peste orice se târăște pe pământ și peste toți peștii mării. Ele v‑au fost date în mâinile voastre. Tot ce se mișcă și are viață vă va fi hrană. Așa cum v‑am dat plantele verzi, acum vă dau totul. Numai să nu mâncați carne cu viața ei, adică sângele ei.4 Vezi Lev. 17:14. Căci, cu siguranță, voi cere înapoi sângele vieții voastre. Îl voi cere de la orice vietate. Și voi cere viața omului din mâna omului, din mâna fiecărui frate al său.
Celui ce varsă sângele omului,
de om sângele‑i va fi vărsat;
căci după chipul lui Dumnezeu
l‑a făcut El pe om.
Iar voi, fiți roditori și înmulțiți‑vă. Răspândiți‑vă pe pământ și înmulțiți‑vă pe el.“1-7 Vezi 1:28-30.
Apoi Dumnezeu le‑a vorbit lui Noe și fiilor lui, care erau cu el, zicând: „Iată, Eu închei legământul Meu cu voi, cu sămânța9 Vezi nota de la 3:15. voastră după voi și cu orice ființă vie care este cu voi – păsări, vite și orice vietate a pământului care este cu voi, toate cele care au ieșit din arcă – cu orice vietate a pământului. Închei legământul Meu cu voi: nu va mai fi nimicită orice făptură de apele unui potop și nu va mai fi un potop ca să distrugă pământul.“
Dumnezeu a zis: „Acesta este semnul legământului pe care‑l fac între Mine și voi și orice ființă vie care este cu voi, de‑a lungul generațiilor viitoare: voi pune în nori curcubeul Meu, și el va fi semnul legământului dintre Mine și pământ. Când voi aduce nori peste pământ, iar curcubeul se va vedea în nori, Îmi voi aminti de legământul Meu cu voi și cu orice ființă vie, de orice trup. Și apele nu vor mai deveni potop, ca să distrugă orice făptură. Când curcubeul va fi în nori, îl voi vedea și Îmi voi aminti de legământul veșnic dintre Dumnezeu și orice ființă vie, de orice trup, care este pe pământ.“ Dumnezeu i‑a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l‑am încheiat între Mine și orice făptură care este pe pământ.“
