Geneza 38:1-30
Iuda și Tamar
În vremea aceea, Iuda a plecat de la frații săi și s‑a stabilit lângă un adulamit pe nume Hira. Iuda a văzut‑o acolo pe fiica unui canaanit, al cărui nume era Șua, a luat‑o de soție și a intrat la ea2, 18 Vezi nota de la 16:2.. Ea a rămas însărcinată și a născut un fiu căruia Iuda i‑a pus numele Er. A rămas din nou însărcinată și a mai născut un fiu. Și ea i‑a pus numele Onan. A născut iarăși un alt fiu și ea i‑a pus numele Șela. Iuda era la Chezib când l‑a născut ea.
Iuda i‑a luat o soție lui Er, întâiul său născut; numele ei era Tamar. Dar Er, întâiul născut al lui Iuda, era rău în ochii Domnului, astfel că Domnul l‑a omorât. Atunci Iuda i‑a zis lui Onan: „Intră la soția fratelui tău și împlinește‑ți față de ea datoria de cumnat8 Vezi Deut. 25:5-10, obicei cunoscut drept „legea leviratului“ (lat.: levir înseamnă cumnat).: ridică‑i o sămânță fratelui tău.“ Dar pentru că știa că sămânța nu va fi a lui, Onan o vărsa9 Sensul verbului ebraic este a distruge, a ruina. pe pământ ori de câte ori intra la soția fratelui său, ca să nu‑i dea o sămânță fratelui său. Ceea ce făcea el era rău în ochii Domnului, așa că Domnul l‑a omorât și pe el. Atunci Iuda i‑a zis nurorii sale, Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește fiul meu Șela.“ Căci își spunea: „Să nu cumva să moară și acesta, ca frații săi.“ Astfel, Tamar s‑a întors în casa tatălui ei.
Au trecut multe zile, și soția lui Iuda, fiica lui Șua, a murit. După ce a fost mângâiat, Iuda s‑a suit la Timna împreună cu prietenul său, adulamitul Hira, la cei care‑i tundeau oile. Tamarei i s‑a spus: „Iată că socrul tău se suie la Timna, ca să‑și tundă oile.“ Atunci ea și‑a schimbat hainele de văduvă și s‑a acoperit cu un văl. S‑a înfășurat și s‑a așezat la intrarea în Enayim, care se află în drum spre Timna, fiindcă văzuse că, deși Șela crescuse, ea nu‑i fusese dată de soție.
Când Iuda a văzut‑o, a crezut că este o prostituată, pentru că avea fața acoperită. El s‑a îndreptat spre ea, de‑a lungul drumului, și i‑a zis:
– Lasă‑mă, te rog, să intru la tine!
Căci nu știa că este nora sa.
Ea a întrebat:
– Ce‑mi vei da, dacă intri la mine?
El a răspuns:
– Îți voi trimite un ied din turmă.
Ea a zis:
– Doar dacă îmi dai o garanție până îl vei trimite.
El a întrebat:
– Ce garanție să‑ți dau?
Atunci ea a zis:
– Sigiliul18 Sigiliul era cilindric sau plat, fiind prins de un șnur și purtat la gât. Era folosit la parafarea documentelor din lut și purtând cu sine identitatea posesorului. tău, șnurul tău și toiagul din mâna ta.
El i le‑a dat și a intrat la ea, iar ea a rămas însărcinată prin el. După aceea ea s‑a ridicat și a plecat. Apoi și‑a dat jos vălul și s‑a schimbat în hainele ei de văduvă.
Când Iuda a trimis iedul prin prietenul său adulamit, ca să ia garanția de la femeie, acesta n‑a mai găsit‑o.
El i‑a întrebat pe oamenii din acel loc, zicând:
– Unde este hierodula21 Prostituată sacră. Termenul ebraic diferă de cel din v. 15, Hira încercând probabil să acopere faptul că Iuda s‑a culcat cu o prostituată obișnuită. Prostituatele de la temple erau respectate, pe când cele obișnuite erau tratate cu dispreț. care stătea lângă drum, la Enayim?
Ei au răspuns:
– N‑a fost aici nicio hierodulă.
El s‑a întors la Iuda și a zis:
– N‑am găsit‑o. Mai mult, oamenii din acel loc au zis: „N‑a fost nicio hierodulă aici.“
Iuda a răspuns:
– Să păstreze pentru ea ce a luat. Altfel, ne vom face de râs. Iată, eu am trimis acest ied, dar n‑ai mai găsit‑o.
Cam după trei luni, lui Iuda i s‑a spus:
– Tamar, nora ta, s‑a prostituat și iată că a rămas și însărcinată în urma curviilor ei.
Iuda a zis:
– Scoateți‑o afară ca să fie arsă.
În timp ce era scoasă afară, ea i‑a trimis vorbă socrului ei, zicând: „Bărbatul ale căruia sunt aceste lucruri m‑a lăsat însărcinată. Recunoaște, te rog, ale cui sunt sigiliul, șnurul și toiagul.“ Iuda le‑a recunoscut și a zis: „Ea este mai puțin vinovată decât mine, pentru că nu am dat‑o de soție fiului meu Șela.“ Și nu s‑a mai culcat niciodată cu ea26 Lit.: n‑a mai cunoscut‑o, un eufemism ebraic cu sensul de: a avea relații sexuale..
Când i‑a venit vremea să nască, iată că în pântecul ei erau gemeni. În timpul nașterii, unul dintre ei a scos mâna. Moașa i‑a apucat‑o și a legat‑o cu un fir cărămiziu, zicând: „Acesta a ieșit primul!“ Dar el și‑a tras mâna înapoi și iată că a ieșit fratele său. Atunci ea a zis: „Ce spărtură ai făcut!“ De aceea i s‑a pus numele Pereț29 Pereț înseamnă Spărtură.. După aceea a ieșit fratele său, cel cu firul roșu legat la mână, și i s‑a pus numele Zerah30 Zerah înseamnă Roșu aprins..
Geneza 39:1-23
Iosif și soția lui Potifar
Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar, comandant al gărzii1 Vezi nota de la 37:36. și unul dintre demnitarii lui Faraon, l‑a cumpărat de la ismaeliții care‑l coborâseră acolo. Domnul a fost cu Iosif, astfel încât acesta a prosperat și a locuit în casa stăpânului său, egipteanul. Stăpânul său a văzut că Domnul era cu Iosif și că Domnul îl ajuta să‑i prospere în mâini tot ce făcea. Iosif a găsit bunăvoință înaintea4 Lit.: în ochii. acestuia și i‑a slujit, iar stăpânul său l‑a pus responsabil peste casa lui și i‑a dat în grijă tot ce avea. De când Potifar l‑a pus responsabil peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif. Și binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el, atât în casă, cât și pe câmp. Astfel, stăpânul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea și nu se preocupa de nimic, în afară de hrana pe care o mânca. Iosif era frumos la chip și frumos la înfățișare.
După toate acestea, soția stăpânului său a pus ochii pe Iosif și a zis:
– Culcă‑te cu mine!
Dar el a refuzat și i‑a zis soției stăpânului său:
– Iată, pentru că știe că sunt aici, stăpânul meu nu se preocupă de ce este în casă și mi‑a dat pe mână tot ce are. Nimeni nu este mai mare decât mine în această casă, iar el nu m‑a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că ești soția lui. Deci cum aș putea să fac un rău așa de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? Deși ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n‑a ascultat de ea și n‑a vrut să se întindă lângă ea ca să fie cu ea.
Într‑o zi însă, când Iosif a intrat în casă pentru a‑și îndeplini lucrarea și nimeni altcineva dintre oamenii casei nu era acolo, ea l‑a apucat de haină, zicând: „Culcă‑te cu mine!“ Dar el și‑a lăsat haina în mâna ei, a fugit și a ieșit afară. Când ea a văzut că și‑a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară, i‑a chemat pe oamenii casei ei și le‑a zis: „Vedeți, ne‑a adus un evreu ca să‑și bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am strigat cu glas tare. Când a auzit că îmi ridic glasul și strig, și‑a lăsat haina lângă mine, a fugit și a ieșit afară.“ Ea i‑a ținut haina lângă ea până când a venit stăpânul lui acasă. Apoi a vorbit cu el despre aceste lucruri, zicând: „Robul acela evreu, pe care ni l‑ai adus, a intrat la mine ca să‑și bată joc de mine. Dar când mi‑am ridicat glasul și am strigat, și‑a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.“
Când stăpânul său a auzit cuvintele soției sale, care spunea: „Așa s‑a purtat robul tău cu mine!“, s‑a aprins de mânie. Stăpânul lui Iosif l‑a luat și l‑a aruncat în temniță, în locul în care erau închiși prizonierii regelui. Și astfel a rămas acolo, în închisoare. Dar Domnul a fost cu Iosif, Și‑a întins îndurarea peste el și a făcut să găsească bunăvoință la comandantul temniței. Comandantul temniței i‑a dat în grija lui Iosif pe toți prizonierii care erau în temniță. Tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el. Comandantul temniței nu mai cerceta nimic din ceea ce era în grija lui Iosif, pentru că Domnul era cu acesta și îl ajuta să prospere în orice făcea.
