Ezra 6:1-22
Decretul lui Darius
Atunci împăratul Darius a dat ordin să se caute în documentele aflate în arhivele din Babilon. El a găsit în palatul din Ahmeta2 Sau: Ecbatana, capitala de vară a imperiului persan., din provincia Mediei, un sul în care erau scrise următoarele:
„Memoriu:
În primul an al împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat următoarea poruncă cu privire la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim:
«Casa să fie rezidită, pentru a fi un loc unde să se aducă jertfe și să‑i fie așezate temeliile. Să aibă o înălțime de șaizeci de coți3 Aproximativ 30 m. și o lățime de șaizeci de coți; să aibă trei rânduri de piatră cioplită și un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi suportate de casa împăratului. Mai mult, vasele de aur și de argint ale Casei lui Dumnezeu, care au fost luate de Nebucadnețar din Templul5 Vezi nota de la 3:6. de la Ierusalim și aduse la Babilon, să fie duse înapoi la locul lor, în Templul de la Ierusalim; să le puneți în Casa lui Dumnezeu!»
Drept urmare, Tatnai, guvernator al provinciei de peste Râu, Șetar-Boznai și camarazii voștri, emisari în provincia de peste Râu, depărtați‑vă de locul acela! Lăsați în pace lucrarea de la această Casă a lui Dumnezeu! Lăsați‑i pe guvernatorul iudeilor și pe bătrânii iudeilor să rezidească această Casă a lui Dumnezeu pe locul ei de odinioară.
Mai mult, dau următoarea poruncă cu privire la ceea ce trebuie să faceți pentru acești bătrâni ai iudeilor, ca să poată rezidi această Casă a lui Dumnezeu: cheltuielile acestor oameni să fie imediat plătite din veniturile împăratului provenite din tributul provinciei de peste Râu, astfel încât să nu înceteze lucrul. Zilnic să se dea preoților de la Ierusalim, la cerere, tot ce au nevoie – boi, berbeci și miei – pentru arderile‑de‑tot aduse Dumnezeului cerurilor, precum și grâu, sare, vin și ulei, ca să nu ducă lipsă și ca astfel să poată aduce jertfe de o aromă plăcută Dumnezeului cerurilor și să se roage pentru viața împăratului și a fiilor săi.
De asemenea, dau următoarea poruncă cu privire la orice om care va schimba edictul acesta: să se scoată o bârnă din casa lui și să se ridice bârna ca să fie tras în țeapă11 Sau: spânzurat. pe ea, iar casa lui să fie prefăcută într‑un morman de gunoi din cauza faptei lui. Fie ca Dumnezeul Care Și‑a pus Numele să locuiască acolo să răstoarne pe orice împărat sau popor care va încerca să schimbe ceva cu scopul de a distruge această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat această poruncă! Să fie împlinită întocmai!“
Terminarea și dedicarea Casei Domnului
Tatnai, guvernatorul provinciei de peste Râu, Șetar-Boznai și camarazii lor au făcut întocmai cum le poruncise împăratul Darius. Prin urmare, bătrânii iudeilor au continuat să zidească și au reușit, așa cum le profețiseră profetul Hagai și Zaharia, fiul lui Ido. Ei au zidit și au terminat potrivit cu porunca Dumnezeului lui Israel și potrivit cu porunca lui Cirus, a lui Darius și a lui Artaxerxes, împărații Persiei. Casa a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar15 Luna a douăsprezecea în calendarul babilonian, care corespunde lunilor februarie-martie; 12 martie 516 î.Cr., la aproape șaptezeci de ani după distrugerea lui., în al șaselea an al domniei împăratului Darius.
Fiii lui Israel – preoții, leviții și rămășița celor ce fuseseră în exil – au sărbătorit cu bucurie dedicarea acestei Case a lui Dumnezeu. Pentru dedicarea acestei Case a lui Dumnezeu au oferit o sută de boi, două sute de berbeci și patru sute de miei, iar ca jertfă pentru păcatul întregului Israel au adus doisprezece țapi, după numărul semințiilor lui Israel. I‑au pus pe preoți, după cetele lor, și pe leviți, după grupele lor, pentru lucrarea lui Dumnezeu de la Ierusalim, așa cum este scris în Cartea lui Moise.
Fiii exilului au sărbătorit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi. Preoții și leviții se curățiseră în același timp, astfel că toți erau curați. Ei au înjunghiat mieii de Paște pentru toți fiii exilului, pentru frații lor dintre preoți și pentru ei înșiși. Fiii lui Israel întorși din captivitate au mâncat jertfa de Paște împreună cu toți aceia care se separaseră de necurăția neamurilor țării, ca să‑L caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. Au celebrat cu bucurie Sărbătoarea Azimelor timp de șapte zile, căci Domnul îi înveselise întorcând spre ei inima împăratului Asiriei22 Împăratul persan purta, de asemenea, titlul de împărat al Asiriei și împărat al Babilonului., ca să‑i sprijinească în lucrarea de la Casa lui Dumnezeu, a Dumnezeului lui Israel.
Ezra 7:1-10
Ezra și alți exilați sosesc la Ierusalim
După toate acestea, iată ce s‑a întâmplat în timpul domniei lui Artaxerxes1 Artaxerxes I Longimanus (465/464–425 î.Cr.), fiul lui Xerxes I. [486–465 î.Cr.], împăratul Persiei.
Ezra era fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia, fiul lui Șalum, fiul lui Țadok, fiul lui Ahitub, fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot, fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi, fiul lui Abișua, fiul lui Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, preotul conducător. Acest Ezra s‑a suit din Babilon. El era un cărturar6, 11 Lit.: scrib, în sensul de erudit, expert în Lege. priceput în Legea lui Moise, dată de Domnul, Dumnezeul lui Israel. Și, pentru că mâna Domnului, Dumnezeul său, era peste el, împăratul i‑a dat tot ce ceruse. Unii dintre fiii lui Israel, dintre preoți, dintre leviți, dintre cântăreți, dintre portari și dintre slujitorii de la Templu s‑au suit și ei la Ierusalim în al șaptelea an al împăratului Artaxerxes.
Ezra a sosit la Ierusalim în luna a cincea, în cel de‑al șaptelea an al împăratului. El plecase din Babilon în prima zi a lunii întâi și a ajuns la Ierusalim în prima zi a lunii a cincea, căci mâna cea bună a Dumnezeului său a fost peste el. Căci Ezra se hotărâse în inima lui să cerceteze Legea Domnului, s‑o împlinească și să învețe pe Israel hotărârile și judecățile ei.
