Ezra 2:68-70
Unele căpetenii de familii, la sosirea lor la Casa Domnului din Ierusalim, au adus daruri pentru Casa lui Dumnezeu ca să fie ridicată pe locul ei de odinioară. Au dăruit în vistieria lucrării, după puterile lor, următoarele: șaizeci și unu de mii de darici69 TM: darkemonim, termen care, cel mai probabil, face referire la daric, o monedă persană de aur. Unii comentatori sunt de părere că este vorba despre drahmă, o monedă grecească din argint, dar această ipoteză este mai puțin probabilă. Aproximativ 500 kg. de aur, cinci mii de mine69 Aproximativ 3 t. de argint și o sută de tunici preoțești.
Așadar, preoții, leviții, unii oameni din popor, cântăreții, portarii și slujitorii de la Templu s‑au așezat în cetățile lor; toți cei din Israel erau în cetățile lor.
Ezra 3:1-13
Restaurarea închinării – rezidirea altarului
În luna a șaptea, în timp ce fiii lui Israel se aflau deja în cetățile lor, poporul s‑a strâns ca un singur om la Ierusalim. Iosua, fiul lui Ioțadak, și frații săi dintre preoți, împreună cu Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, și rudele sale au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderile‑de‑tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Deși le era groază de popoarele din țară, au ridicat altarul pe temeliile lui și au adus pe el arderi‑de‑tot Domnului, arderi‑de‑tot de dimineață și de seară. Apoi au ținut Sărbătoarea Corturilor, după cum este scris, și au adus zi de zi arderi‑de‑tot, după numărul hotărât pentru fiecare zi. După aceea, au adus arderile‑de‑tot continue și jertfele pentru lunile noi5 Vezi Num. 28:11-15., jertfele pentru toate sărbătorile sfinte ale Domnului și jertfele fiecăruia care oferea un dar de bunăvoie Domnului. Au început să aducă Domnului arderile‑de‑tot din prima zi a lunii a șaptea, pe când Templul6 Aram.: hekal, termen diferit de cel care a fost tradus cu Casă (bait). Domnului nu avea încă temelia așezată.
Așezarea temeliilor Casei Domnului
Le‑au dat argint cioplitorilor în piatră și tâmplarilor, și mâncare, băutură și ulei sidonienilor și tyrienilor, ca să aducă lemn de cedru pe mare, din Liban până la Iafo, potrivit cu încuviințarea pe care le‑a dat‑o Cirus, împăratul Persiei.
În al doilea an de la sosirea lor la Casa lui Dumnezeu, la Ierusalim, în luna a doua, Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, Iosua, fiul lui Ioțadak, împreună cu restul fraților lor – preoții, leviții și toți cei care s‑au întors din captivitate la Ierusalim – s‑au apucat de lucru și i‑au numit pe leviții de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrarea de la Casa Domnului. Iosua împreună cu fiii și cu frații lui, Kadmiel împreună cu fiii lui (urmași ai lui Iehuda9 Probabil o variantă a lui Hodavia; compară cu 2:40.), precum și fiii lui Henadad împreună cu fiii lor și cu frații lor, leviții, s‑au unit cu toții ca să‑i supravegheze pe cei ce făceau lucrarea la Casa lui Dumnezeu. Când constructorii au pus temeliile Casei Domnului, preoții, îmbrăcați în veșmintele lor, erau pregătiți să‑L laude pe Domnul cu trâmbițele, iar leviții, fiii lui Asaf, cu chimvalele, potrivit îndrumărilor lui David, regele lui Israel. Ei au răspuns, lăudându‑L pe Domnul și mulțumindu‑I:
„Căci este bun,
căci în veac ține îndurarea11 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. Lui11 Sau: Dragostea Lui este veșnică. față de Israel“.
Și tot poporul a scos un mare strigăt de bucurie, lăudându‑L pe Domnul pentru faptul că fuseseră așezate temeliile Casei Domnului. Mulți dintre preoți, leviți și căpetenii de familii mai în vârstă, care văzuseră Casa dintâi pe temeliile ei, plângeau în hohote la vederea acestei Case, în timp ce mulți alții își înălțau glasul, strigând de bucurie. Glasul celor din popor care strigau de bucurie nu se putea deosebi de glasul celor din popor care plângeau, căci poporul striga de bucurie atât de tare, încât glasul lui se auzea până departe.
Ezra 4:1-5
Opoziție față de rezidirea Casei Domnului și a Ierusalimului
Când vrăjmașii lui Iuda și ai lui Beniamin au auzit că fiii exilului zidesc un Templu1 Vezi nota de la 3:6. pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, s‑au apropiat de Zerub-Babel și de căpeteniile familiilor și le‑au zis:
– Să zidim și noi cu voi! Căci, asemenea vouă, și noi Îl întrebăm pe Dumnezeul vostru și‑I aducem jertfe încă din zilele lui Esar-Hadon2 Împărat al Asiriei și peste Babilon, 681–669 î.Cr., împăratul Asiriei, cel care ne‑a adus aici.
Zerub-Babel, Iosua și căpeteniile familiilor rămase din Israel le‑au răspuns:
– Nu se poate să zidiți împreună cu noi o Casă Dumnezeului nostru, ci doar noi vom zidi pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, așa cum ne‑a poruncit împăratul Cirus, împăratul Persiei.
Poporul țării a slăbit avântul4 Lit.: mâna. poporului lui Iuda, i‑a descurajat4 Sau: i‑a făcut să le fie frică. să mai zidească și a angajat sfetnici împotriva lor, ca să le zădărnicească planul. Așa a fost în toată perioada domniei lui Cirus, împăratul Persiei, până în perioada domniei lui Darius5 Darius I Hystaspes. [522/521–486 î.Cr.], împăratul Persiei.
