Ezechiel 7:1-27
Iminența dezastrului
Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: „Fiul omului, așa îi vorbește Stăpânul Domn țării lui Israel:
«Sfârșitul! A venit sfârșitul peste cele patru colțuri ale țării!
Acum sfârșitul este peste tine!
Voi trimite mânia Mea împotriva ta.
Te voi judeca după căile tale
și voi pune peste tine povara tuturor urâciunilor tale.
Nu Mă voi uita cu milă la tine și nu te voi cruța,
ci îți voi răsplăti după căile tale
și potrivit cu urâciunile care au loc în mijlocul tău.
Și vei ști astfel că Eu sunt Domnul.»
Așa vorbește Stăpânul Domn:
«Un singur dezastru! Iată, vine un dezastru!
Vine sfârșitul! Vine sfârșitul!
S‑a deșteptat împotriva ta! Iată‑l venind!
Vine condamnarea peste tine, locuitor al țării!
Vine vremea! Ziua este aproape!
Pe munți este panică, nu strigăte de bucurie!
Acum sunt aproape să‑Mi revărs furia asupra ta
și să‑Mi dezlănțui toată mânia împotriva ta.
Te voi judeca după cum ți‑e umbletul
și îți voi face după toate urâciunile tale.
Nu Mă voi uita cu milă la tine și nu te voi cruța,
ci îți voi răsplăti după cum ți‑e umbletul
și potrivit cu urâciunile care au loc în mijlocul tău.
Și vei ști astfel că Cel Ce lovește sunt Eu, Domnul!
Iată ziua! Iat‑o că vine!
Vine condamnarea! Ramura a înmugurit!
Îngâmfarea a înfrunzit!
Violența s‑a înălțat
ca să slujească de toiag răutății:
nu va mai rămâne nimic din ei,
nici din mulțimea lor, nici din bogăția lor;
nu va mai rămâne nimic deosebit între ei.
Vine vremea! Se apropie ziua!
Să nu se bucure cumpărătorul,
iar vânzătorul să nu bocească,
deoarece mânia se va revărsa peste toată mulțimea.
Căci vânzătorul nu se va mai întoarce
la ceea ce a vândut13 Probabil cu referire la Anul de veselie (vezi Lev. 25).,
cât timp trăiesc amândoi,
fiindcă viziunea cu privire la mulțime
nu se va schimba.
Și niciunul, din cauza nelegiuirilor lui,
nu‑și va scăpa viața.
Ei au sunat din corn14 Ebr.: taqoa’, termen diferit de șofar (tradus de cele mai multe ori cu trâmbiță și de câteva ori cu corn; vezi și nota de la 33:3) și de hațoțerah (tradus cu trâmbiță). și au pregătit totul!
Totuși, niciunul nu merge la luptă,
căci mânia Mea este împotriva întregii mulțimi.
Afară va fi sabia,
iar în casă – molima și foametea.
Cine va fi pe câmp va muri de sabie,
iar pe cel ce va fi în cetate
îl vor devora foametea și molima.
Cei ce vor scăpa cu viață dintre ei
se vor afla în munți,
ca porumbeii văilor,
gemând cu toții,
fiecare pentru nelegiuirea lui.
Toate mâinile vor slăbi
și pe toți genunchii se va scurge apă.17 Lit.: și toți genunchii vor merge ape.
Se vor încinge cu saci
și tremurul îi va cuprinde pe toți.
Toate fețele vor fi acoperite de rușine
și toate capetele vor fi rase.
Își vor arunca argintul pe străzi,
iar aurul le va fi ca o necurăție.
Argintul și aurul lor nu vor putea să‑i scape în ziua furiei Domnului.
Nu vor putea nici să le sature sufletul,
nici să le umple pântecul,
căci ele au fost cauza
care i‑a făcut să cadă în nelegiuire.
Se mândreau cu frumusețea podoabelor lor,
din care își făceau chipurile urâciunilor lor,
ale lucrurilor lor spurcate.
De aceea le voi preface într‑o necurăție.
Le voi da ca pradă în mâna străinilor,
vor fi de jaful celor răi de pe pământ,
și ei le vor întina.
Îmi voi întoarce fața de la ei
și vor întina locul Meu prețios.
Prădătorii vor intra în el și‑l vor întina.
Pregătește lanțul,
căci țara este plină de vărsare de sânge,
iar cetatea este plină de violență.
Voi aduce cele mai rele neamuri
ca să le ia în stăpânire casele.
Voi pune capăt mândriei celor puternici,
iar locurile lor sfinte vor fi întinate.
Când va veni teroarea,
ei vor căuta pacea, dar nu o vor găsi.
Va veni dezastru după dezastru,
va sosi veste după veste.
Atunci vor încerca să găsească o viziune din partea profetului,
dar învățătura din Lege a preotului va fi pierdută
și sfatul bătrânilor la fel.
Regele va boci, prințul se va îmbrăca cu pustiirea,
iar mâinile poporului țării vor fi cuprinse de groază.
Le voi face după calea lor
și‑i voi judeca după legile lor.
Și vor ști astfel că Eu sunt Domnul.»“
Ezechiel 8:1-18
Idolatria din Templu
În anul al șaselea, în luna a șasea, în a cincea zi a lunii1 17 septembrie 592 î.Cr. Vezi nota de la 1:1., în timp ce ședeam la mine în casă împreună cu bătrânii lui Iuda1, 11-12 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10)., care ședeau înaintea mea, mâna Stăpânului Domn a venit peste mine. M‑am uitat și iată că era cineva care semăna la înfățișare cu un om. De la ceea ce părea a fi brâul său în jos era foc, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în sus era ceva asemenea strălucirii metalului lustruit. El a întins ceva ca forma unei mâini și m‑a luat de zulufii capului. Duhul m‑a ridicat între pământ și ceruri și m‑a dus la Ierusalim în vedenii dumnezeiești, la intrarea dinspre nord a curții interioare, acolo unde era așezat idolul care stârnea gelozia lui Dumnezeu. Și iată că acolo era slava Dumnezeului lui Israel, așa cum am văzut‑o în vale.
El mi‑a zis: „Fiul omului, ridică‑ți ochii înspre nord!“ Mi‑am ridicat ochii înspre nord și iată că în partea de nord a porții altarului era idolul geloziei, chiar la intrare.
Apoi mi‑a zis: „Fiul omului, vezi tu ce fac ei? Vezi marile urâciuni pe care le săvârșesc aici cei din Casa lui Israel, ca să Mă depărteze de Sfântul Meu Lăcaș? Vei vedea însă urâciuni și mai mari!“
Atunci m‑a dus la intrarea curții. M‑am uitat și am văzut o gaură în zid. El mi‑a zis: „Fiul omului, sapă în zid!“ Am săpat în zid până am dat de o intrare.
Apoi mi‑a zis: „Intră și uită‑te la urâciunile groaznice pe care le fac ei aici!“ Am intrat, m‑am uitat și iată că acolo erau tot felul de forme de târâtoare și de animale scârboase, și toți idolii Casei lui Israel gravați pe zid, de jur împrejur. Înaintea lor stăteau șaptezeci de bărbați dintre bătrânii Casei lui Israel, iar în mijlocul lor stătea Iaazania, fiul lui Șafan. Fiecare avea în mână câte o cădelniță din care se ridica un nor mirositor de tămâie.
El mi‑a zis: „Fiul omului, ai văzut ce fac bătrânii Casei lui Israel în întuneric, fiecare în odaia idolului său? Căci ei zic: «Domnul nu ne vede! Domnul a părăsit țara!»“ El mi‑a mai zis: „Vei vedea însă urâciuni și mai mari pe care le săvârșesc ei!“
Atunci m‑a dus la intrarea Casei Domnului dinspre nord. Și iată că acolo stăteau niște femei care‑l plângeau pe Tamuz14 Străveche zeitate akkadiană a fertilității și a ploii. Se credea că moartea lui marca începutul toamnei, iar învierea lui, începutul primăverii, moartea lui fiind plânsă de femei. La origini, Dumuzi, străveche zeitate sumeriană, simbol al plenitudinii, condamnată să trăiască în infern, o soartă deplânsă anual de către femei.. Mi‑a zis: „Ai văzut, fiul omului? Vei vedea însă urâciuni mai mari decât acestea!“
Apoi m‑a dus în curtea interioară a Casei Domnului. Și iată că la intrarea în Casa Domnului, între portic și altar, erau în jur de douăzeci și cinci de oameni, cu spatele spre Casa Domnului și cu fața spre răsărit; ei se închinau soarelui, plecându‑se spre răsărit.
El mi‑a zis: „Ai văzut, fiul omului? Este prea puțin oare pentru cei din Casa lui Iuda să săvârșească urâciunile pe care le săvârșesc aici? Trebuia să mai umple și țara de violență și să nu înceteze să Mă mânie? Iată‑i apropiindu‑și ramura de nas17 Gest care făcea parte din ritualul închinării la soare.! De aceea și Eu Mă voi purta cu ei cu furie. Nu voi avea milă de ei și nu‑i voi cruța. Deși vor striga la urechile Mele cu glas tare, nu‑i voi auzi!“
Ezechiel 9:1-11
Uciderea idolatrilor
După aceea a strigat cu glas tare în auzul urechilor mele, zicând: „Să se apropie străjerii cetății, fiecare cu arma lui de distrugere!“ Și iată că șase bărbați veneau dinspre drumul Porții de Sus, care este înspre nord, fiecare cu arma lui distrugătoare în mână. Între ei era un om îmbrăcat în haine de in, care avea la brâu o călimară. Ei au venit și s‑au oprit în apropierea altarului de bronz.
Slava Dumnezeului lui Israel s‑a ridicat dintre heruvimii de unde era și a venit deasupra pragului Casei. Apoi El l‑a chemat pe bărbatul care era îmbrăcat în haine de in și care avea călimara la brâu. Domnul i‑a zis: „Străbate cetatea, străbate Ierusalimul și fă un semn pe frunțile celor ce suspină și gem din cauza tuturor urâciunilor care se săvârșesc în mijlocul ei.“
Iar celorlalți le‑a zis în auzul urechilor mele: „Străbateți cetatea în urma lui și ucideți! Ochii voștri să nu arate milă și să nu cruțați pe nimeni! Bătrâni și tineri, fecioare, copii și femei, pe toți să‑i ucideți! Însă de toți aceia care au primit semnul să nu vă atingeți! Începeți chiar din Sfântul Meu Lăcaș!“ Așa că ei au început cu bătrânii care erau înaintea Casei.
El le‑a zis: „Întinați Casa și umpleți‑i curțile cu morți! Porniți!“ Ei au pornit și au ucis prin cetate.
În timp ce ucideau ei, eu am rămas singur.
Atunci m‑am aruncat cu fața la pământ și am strigat, zicând:
– Ah, Stăpâne Doamne! Vei distruge Tu toată rămășița lui Israel, revărsându‑Ți furia peste Ierusalim?
El mi‑a zis:
– Nelegiuirea Casei lui Israel și Iuda este mare, este foarte mare. Țara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de nedreptate, căci ei zic: „Domnul a părăsit țara și Domnul nu vede!“ De aceea nu voi avea milă de ei și nu‑i voi cruța, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.
Și, iată, bărbatul îmbrăcat în haine de in și cu călimara la brâu s‑a întors cu următorul mesaj: „Am făcut cum ai poruncit!“
