Ezechiel 41:1-26
După aceea m‑a adus în Locul Sfânt și a măsurat ușorii. Fiecare avea lățimea de șase coți1 Vezi nota de la 40:5., atât cel de pe‑o parte, cât și cel de pe cealaltă parte. Poarta avea o deschizătură largă de zece coți, iar zidurile laterale aveau o grosime de cinci coți. A măsurat lungimea Locului Sfânt și era de patruzeci de coți, iar lățimea de douăzeci de coți.
Apoi a intrat înăuntru și a măsurat ușorii porții; fiecare avea doi coți lățime. Deschizătura porții era de șase coți, iar grosimea zidurilor laterale era de șapte coți. A măsurat dincolo de Locul Sfânt și a găsit o lungime de douăzeci de coți și o lățime de douăzeci de coți. El mi‑a zis: „Acesta este Locul Preasfânt.“
Apoi a măsurat zidul Casei. Acesta avea o grosime de șase coți, iar lățimea fiecăreia dintre odăile așezate pe margini, de jur împrejurul Casei, era de patru coți. Odăile de pe margini erau așezate una deasupra celeilalte, pe trei niveluri, câte treizeci pe fiecare nivel. Existau niște borduri care ieșeau în afara zidului Casei, de jur împrejur, pe care se sprijineau aceste odăi, astfel că ele nu se sprijineau direct pe zidul Casei.6 Vezi 1 Regi 6:6. Odăile de pe margini deveneau mai încăpătoare de la un nivel la altul, pentru că distanța dintre zidul odăilor și zidul Casei creștea cu fiecare nivel.7 Cele trei niveluri de odăi erau în trepte, urcând de la nivelul de jos, care era mai aproape de zidul Templului, până la ultimul nivel care era cel mai departe de zid. O scară ducea de la primul nivel la ultimul, prin cel de‑al doilea nivel.7 Sensul versetului este nesigur.
Am văzut apoi de jur împrejurul Casei o platformă înaltă, care forma temeliile odăilor de pe margini. Avea o înălțime de o trestie întreagă, adică de șase coți. Grosimea zidului exterior al odăilor de pe margini era de cinci coți. Locul9 Curtea interioară [peste tot în capitol]. dintre odăile de pe margini ale Casei și odăile preoților avea o lățime de douăzeci de coți, de jur împrejurul Casei. Odăile de pe margini aveau ieșiri înspre acest loc, o ieșire înspre nord și o ieșire înspre miazăzi. Locul rămas gol era de cinci coți de jur împrejur.11 Sensul propoziției este nesigur. Cu referire, probabil, la o prelungire a pavimentului (vezi v. 8).
Clădirea situată în partea de apus, în fața locului gol, avea o lățime de șaptezeci de coți. Zidul clădirii avea o grosime de cinci coți, de jur împrejur, și o lungime de nouăzeci de coți.
A măsurat apoi și lungimea Casei și a găsit‑o de o sută de coți. Locul gol, clădirea și zidurile ei, aveau, de asemenea, o lungime de o sută de coți. Lățimea părții din față a Casei și a locului gol din partea de răsărit era de o sută de coți.
A măsurat lungimea clădirii din fața locului gol, cea situată în spatele15 Sau: în partea de apus a (vezi v. 12). Casei, precum și galeriile ei, de o parte și de alta, și le‑a găsit de o sută de coți.
Locul Sfânt, Locul Preasfânt, porticul ce dădea înspre curte, pragurile, ferestrele înguste și galeriile din jurul celor trei – tot ce era dincolo de prag, împreună cu pragul – erau acoperite cu lemn de jur împrejur. Pardoseala, zidul până la ferestre și ferestrele însele erau acoperite și ele. Pe locul de deasupra intrării, până în Locul Sfânt și în Locul Preasfânt, pe toate zidurile Locului Sfânt și ale Locului Preasfânt era același model:17 Sau: Locului Preasfânt, la intervale regulate. Sensul v. 15-17 este nesigur. erau gravați heruvimi și palmieri, câte un palmier între doi heruvimi. Fiecare heruvim avea două fețe: o față de om îndreptată spre unul dintre palmieri și o față de leu îndreptată spre celălalt palmier. Erau gravați de jur împrejurul întregii Case. Heruvimii și palmierii erau gravați pe zidul Locului Sfânt, de la pardoseală până deasupra porții.
Stâlpii ușilor Locului Sfânt formau un pătrat. În fața Locului Preasfânt am văzut ceva ce semăna cu un22 Sau: un pătrat, iar cei din fața Locului Preasfânt erau la fel. 22 Acolo se afla un. altar de lemn de trei coți înălțime, doi coți lungime și doi coți lățime: colțurile sale, temelia sa și pereții săi erau din lemn. Bărbatul acela mi‑a zis: „Aceasta este masa care stă înaintea Domnului!“ Atât Locul Sfânt, cât și Locul Preasfânt aveau uși duble. Fiecare ușă avea câte două plăci, două pentru o ușă și două pentru cealaltă.24 Pentru a permite și o deschidere mai largă a ușii, prin pliere. Pe ușile Locului Sfânt erau gravați heruvimi și palmieri asemenea celor gravați pe ziduri, iar în fața porticului de afară era o cornișă25-26 Sensul termenului ebraic este nesigur. Sau parapet. de lemn. De‑o parte și de alta a zidurilor, pe odăile de pe margini ale Casei și pe cornișe erau ferestre înguste și palmieri gravați.
Ezechiel 42:1-20
Odăile preoților
Apoi m‑a scos în curtea exterioară, în partea de nord, și m‑a dus la odăile dinaintea locului gol1 Sau: curții interioare., adică în fața clădirii din partea de nord. Partea din față a clădirii, a cărei poartă dădea spre nord, avea o lungime de o sută de coți și o lățime de cincizeci de coți2 Vezi nota de la 40:5.. De‑a lungul celor douăzeci de coți ai curții interioare și în fața pavimentului curții exterioare, pe cele trei niveluri erau galerii, una lângă alta. În fața odăilor era un pasaj interior, lat de zece coți și lung de o sută de coți, iar ușile acestora dădeau înspre nord. Odăile de sus erau mai înguste, deoarece galeriile ocupau mai mult din spațiul lor decât din spațiul celor de la nivelurile de jos și de mijloc ale clădirii. Odăile de la al treilea nivel nu aveau stâlpi, așa cum avea curtea, astfel că, începând de jos, ele erau mai mici decât cele de la nivelurile de jos și de mijloc. Paralel cu odăile, înspre curtea exterioară, era un zid exterior care se întindea în fața odăilor, pe o lungime de cincizeci de coți. Lungimea șirului de odăi din curtea exterioară era de cincizeci de coți, în timp ce lungimea celor din fața clădirii principale era de o sută de coți. Primul nivel de odăi avea o intrare în partea de răsărit, cum se vine la ele dinspre curtea exterioară.
În partea de sud, de‑a lungul zidului curții exterioare, în dreptul locului gol și în dreptul clădirii, erau și acolo odăi. Pasajul dinaintea lor era la aspect ca odăile din partea de nord, de aceeași lungime și lățime. Toate ieșirile lor, precum și întocmirea și ușile lor erau ca ale celorlalte. Tot așa erau și ușile odăilor dinspre miazăzi. Era o ușă la capătul pasajului, care se afla în fața zidului dinspre răsărit, prin care se intra în odăi.
El mi‑a zis: „Odăile din nord și odăile de la miazăzi, din fața curții, sunt odăile sfinte unde vor mânca lucrurile preasfinte preoții care se apropie de Domnul. Acolo vor pune lucrurile preasfinte, darurile de mâncare, jertfele pentru păcat și jertfele pentru vină, căci este un loc sfânt. Când preoții vor intra, ei nu vor avea voie să iasă din Locul Sfânt în curtea exterioară, fără ca să‑și fi lăsat acolo hainele cu care au slujit, căci sunt sfinte. Ei se vor îmbrăca în alte haine și numai după aceea se vor apropia de curtea care este pentru popor.“
Când a terminat de măsurat partea interioară a Casei, m‑a condus afară pe poarta de răsărit și a măsurat de jur împrejur. A măsurat partea de răsărit cu trestia de măsurat și a găsit cinci sute de coți. A măsurat partea de nord cu trestia de măsurat și a găsit cinci sute de coți. A măsurat și partea de la miazăzi cu trestia de măsurat și a găsit cinci sute de coți. S‑a întors spre partea de apus, a măsurat‑o cu trestia de măsurat și a găsit cinci sute de coți. A măsurat zidul celor patru părți de jur împrejur; lungimea era de cinci sute de coți, iar lățimea tot de cinci sute de coți. El separa ce este sfânt de ce este obișnuit.
