Exodul 19:1-25
Israel în pustia Sinai
În luna a treia de la ieșirea fiilor lui Israel din țara Egiptului, în aceeași zi, au ajuns în pustia Sinai. După ce au pornit din Refidim, au intrat în pustia Sinai și apoi și‑au așezat tabăra în pustie. Acolo, Israel și‑a așezat tabăra înaintea muntelui.
Moise s‑a suit la Dumnezeu. Domnul l‑a chemat de pe munte, zicând: „Așa să vorbești Casei lui Iacov. Iată ce să le spui fiilor lui Israel: «Ați văzut ce le‑am făcut egiptenilor, cum v‑am purtat pe aripi de vultur și v‑am adus la Mine. De aceea, acum, dacă veți asculta cu atenție de glasul Meu și veți ține legământul Meu, veți fi proprietatea Mea dintre toate popoarele. Deși tot pământul este al Meu, voi Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt.» Acestea sunt cuvintele pe care să le spui fiilor lui Israel.“
Astfel, Moise a venit, i‑a chemat pe bătrânii poporului și le‑a pus înainte toate cuvintele acestea, pe care i le‑a poruncit Domnul. Și tot poporul a răspuns împreună și a zis: „Vom face tot ce a zis Domnul.“ Moise a dus înapoi Domnului cuvintele poporului.
Sfințirea poporului
Domnul i‑a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într‑un nor gros, pentru ca poporul să audă când vorbesc cu tine și să aibă întotdeauna încredere în tine.“
Moise I‑a spus Domnului cuvintele poporului. Atunci Domnul i‑a zis lui Moise: „Du‑te la popor și sfințește‑i10 Vezi nota de la 13:2. azi și mâine. Să‑și spele hainele și să se pregătească pentru a treia zi, pentru că atunci Domnul Se va coborî pe muntele Sinai sub privirea întregului popor. Să pui de jur împrejur limite pentru popor, zicând: «Aveți grijă să nu urcați pe munte sau să vă atingeți de poalele lui. Oricine se atinge de munte, sigur va fi pedepsit cu moartea.» Nici măcar o mână să nu‑l atingă. Dacă‑l va atinge cineva, să fie omorât cu pietre sau străpuns cu săgeți. Indiferent ce va fi, animal sau om, să nu trăiască! Doar când cornul de berbec va suna prelung, ei să se urce pe munte.“
Moise a coborât de pe munte la popor. A sfințit poporul, și ei și‑au spălat hainele. El a zis poporului: „Fiți gata pentru a treia zi. Să nu vă apropiați de vreo femeie!“
În dimineața celei de‑a treia zi au fost tunete și fulgere. Un nor gros acoperea muntele și un sunet de trâmbiță16, 19 Ebr.: șofar, același instrument descris în v. 13 prin ebraicul yyobel. Șofarul era un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război. se auzea foarte tare, așa că tot poporul din tabără s‑a cutremurat. Moise a scos poporul din tabără ca să‑L întâlnească pe Dumnezeu, și au stat la poalele muntelui. Muntele Sinai era acoperit în întregime cu fum, pentru că Domnul S‑a coborât pe el în foc. Fumul se înălța ca fumul unui cuptor și tot muntele18 Cele mai multe mss ebraice. Câteva mss ebraice și LXX: întreg poporul. se cutremura cu putere. În timp ce trâmbița suna din ce în ce mai tare, Moise vorbea, și glasul lui Dumnezeu îi răspundea. Când Domnul S‑a coborât pe vârful muntelui Sinai, El l‑a chemat pe Moise pe vârful muntelui, iar Moise s‑a urcat acolo.
Apoi Domnul i‑a zis lui Moise:
– Coboară și avertizează poporul să nu se năpustească să se uite la Domnul, pentru ca nu cumva să cadă morți mulți dintre ei. Chiar și preoții care se apropie de Domnul trebuie să se sfințească22 Vezi nota de la 13:2., pentru ca nu cumva Domnul să izbucnească împotriva lor.
Moise I‑a răspuns Domnului:
– Poporul nu are voie să urce pe muntele Sinai, pentru că Tu Însuți ne‑ai avertizat, zicând: „Pune limite în jurul muntelui și sfințește‑l.“
Domnul i‑a zis:
– Du‑te, coboară, iar apoi suie‑te din nou aici împreună cu Aaron, dar nu lăsa nici preoții, nici poporul să se repeadă să se suie la Domnul, ca nu cumva El să izbucnească împotriva lor.
Moise a coborât la popor și le‑a zis aceste lucruri.
Exodul 20:1-26
Cartea Legământului
(Ex. 20:1–23:33)
Cele Zece Porunci
(Deut. 5:6-33)
Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, zicând:
„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te‑am scos din țara Egiptului, din casa robilor.
Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine!
Să nu‑ți faci vreun chip cioplit și nici vreo înfățișare a ceea ce este sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele de sub pământ. Să nu te pleci înaintea lor și să nu le slujești, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinților lor, până la a treia sau a patra generație5 Cel care păcătuia atrăgea pedeapsa atât asupra sa, cât și asupra familiei sale, alcătuită de obicei din trei sau patru generații (vezi Num. 16:31-34; Ios. 7:24). a celor ce Mă urăsc și arăt îndurare6 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului; [peste tot în carte]. față de mii de generații ale celor ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.
Să nu folosești nesăbuit7 Expresia poate avea mai multe sensuri: (1) abuzul față de acest Nume, concepția antică fiind aceea că o cunoaștere a numelui unei zeități oferă puteri magice cunoscătorului, care putea astfel să manipuleze zeitatea; (2) jurământul fals pe acest Nume – vezi Lev. 19:12; (3) numirea unui idol cu acest Nume – construcția gramaticală ebraică oferă spațiu pentru această interpretare; (4) orice altă folosire a Numelui fără un scop precis și corect (în mod nesăbuit). Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui.
Adu‑ți aminte de ziua de Sabat, ca s‑o sfințești8 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică).! Să lucrezi șase zile și să‑ți faci toată lucrarea ta, dar ziua a șaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeul tău. Să nu faci nicio lucrare nici tu, nici fiul tău sau fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vitele tale și nici străinul care locuiește în cetatea ta. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea și tot ce este în ele, dar în ziua a șaptea S‑a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de Sabat și a sfințit‑o11 Vezi nota de la 20:8..
Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți‑o dă Domnul, Dumnezeul tău!
Să nu ucizi!
Să nu comiți adulter!
Să nu furi!
Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău!
Să nu poftești casa semenului tău! Să n‑o poftești pe soția semenului tău, nici pe robul lui, nici pe roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui și nici vreun alt lucru care este al semenului tău!“
Tot poporul vedea tunetele și fulgerele, auzea sunetul trâmbiței18 Vezi nota de la 19:16. și vedea muntele fumegând. Când poporul a văzut, a tremurat de frică și a stat la depărtare.
Ei i‑au zis lui Moise:
– Vorbește tu cu noi și vom asculta. Dar să nu mai vorbească Dumnezeu cu noi, ca nu cumva să murim!
Moise a răspuns poporului:
– Nu vă temeți, căci Dumnezeu a venit ca să vă pună la încercare și să aveți teama de El înaintea ochilor20 Lit.: fețelor. voștri, pentru ca să nu păcătuiți.
Poporul stătea la depărtare, iar Moise s‑a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu.
Idoli și altare
Domnul i‑a zis lui Moise: „Așa să le vorbești fiilor lui Israel: «Voi înșivă ați văzut că v‑am vorbit din ceruri. Să nu vă faceți dumnezei de argint pe care să‑i puneți alături de Mine și să nu vă faceți dumnezei de aur.
Să‑Mi faci un altar de pământ și să aduci pe el arderile tale de tot și jertfele tale de pace24 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri., oile tale și vitele tale. În orice loc în care voi face ca Numele Meu să fie amintit, voi veni la tine și te voi binecuvânta. Dacă‑Mi vei face un altar de piatră, să nu‑l zidești din pietre cioplite, pentru că, atunci când vei pune dalta pe piatră, o vei întina.25 Interdicția era îndreptată probabil împotriva unor practici canaanite. Să nu te urci pe trepte la altarul Meu, pentru ca să nu ți se descopere goliciunea înaintea lui.»
