Exodul 17:1-16
Apa din stâncă
(Num. 20:1-13)
Întreaga comunitate a fiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, călătorind din loc în loc1 Vezi Num. 33:12-14., după cum le‑a poruncit Domnul. Ei și‑au așezat tabăra la Refidim, dar acolo nu era apă de băut pentru popor. Atunci poporul s‑a certat cu Moise.
Ei au zis:
– Dă‑ne apă să bem!
Moise le‑a răspuns:
– De ce vă certați cu mine? De ce Îl puneți la încercare2 Același verb este folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7). Vezi și Mt. 4:1; Mc. 1:13 și Lc. 4:2, unde verbul în limba greacă este folosit și în cazul Satanei, care Îl ispitește pe Isus. pe Domnul?
Poporul stătea acolo însetat și cârtea împotriva lui Moise.
El zicea:
– De ce ne‑ai scos din Egipt? Ca să ne faci să murim de sete cu copiii și vitele noastre?
Moise a strigat către Domnul, zicând:
– Ce să fac cu poporul acesta? Încă puțin și o să mă omoare cu pietre!
Domnul i‑a răspuns lui Moise:
– Treci înaintea poporului și ia cu tine câțiva dintre bătrânii lui Israel. Ia în mână toiagul tău cu care ai lovit Nilul și du‑te. Iată, Eu voi sta acolo, înaintea ta, la6 Sau: pe. stâncă, în Horeb. Lovește stânca și din ea va ieși apă. Astfel, poporul va putea să bea.
Și Moise a făcut așa sub privirea bătrânilor lui Israel. El a pus acelui loc numele „Masa și Meriba“7 Masa și Meriba înseamnă Încercare și Ceartă., pentru că acolo fiii lui Israel s‑au certat și L‑au pus la încercare pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul cu noi sau nu?“
Victoria împotriva lui Amalek
După aceea a venit Amalek și s‑a luptat cu Israel la Refidim. Moise i‑a zis lui Iosua: „Alege câțiva oameni dintre noi și ieși! Luptă‑te cu Amalek! Mâine voi sta pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mâna mea.“ Iosua a făcut așa cum i‑a zis Moise și s‑a luptat cu Amalek, în timp ce Moise, Aaron și Hur s‑au urcat pe vârful dealului. Atunci când Moise își ținea mâna sus, Israel era mai tare, iar atunci când își lăsa mâna jos, era mai tare Amalek. Când mâinile lui Moise au obosit, au luat o piatră și au pus‑o sub el, iar el s‑a așezat pe ea. Apoi Aaron și Hur i‑au sprijinit mâinile, unul de‑o parte, iar altul de cealaltă parte. Și astfel mâinile lui au rămas întinse până la apusul soarelui. Iosua l‑a învins pe Amalek și pe poporul acestuia cu ascuțișul sabiei.
Atunci Domnul i‑a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta într‑o carte ca aducere-aminte și citește‑o în auzul lui Iosua, căci voi șterge amintirea lui Amalek de sub ceruri.“ Moise a zidit un altar și i‑a pus numele „Domnul este steagul meu“15 Ebr.: YHWH Nissi, zicând: „Pentru că o mână s‑a ridicat spre tronul Domnului,16 Cu referire la mâinile lui Moise, ce au fost ridicate în timpul luptei (17:11). Sensul propoziției este nesigur. Unele traduceri redau: Pentru că o mână s‑a ridicat împotriva tronului Domnului, referindu‑se astfel la Amalek. Domnul va purta război împotriva lui Amalek din generație în generație.“
Exodul 18:1-27
Vizita lui Ietro și organizarea juridică a poporului
Ietro, preotul din Midian, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise și pentru poporul Său Israel; a aflat că Domnul l‑a scos pe Israel din Egipt. Ietro, socrul lui Moise, a adus‑o înapoi pe Sefora, soția lui Moise, care fusese trimisă acasă. I‑a adus și pe cei doi fii ai Seforei. Unul se numea Gherșom3 Vezi nota de la 2:22. (căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într‑o țară străină“), iar celălalt se numea Eliezer4 Eliezer înseamnă Dumnezeul meu este ajutorul. (căci Moise zisese: „Dumnezeul tatălui meu a fost ajutorul meu și m‑a scăpat de sabia lui Faraon“). Ietro, socrul lui Moise, a venit în pustia unde așezase Moise tabăra, lângă muntele lui Dumnezeu, aducându‑i cu el pe fiii lui Moise și pe soția acestuia. Ietro i‑a trimis vorbă lui Moise, zicându‑i: „Eu, socrul tău, Ietro, vin la tine cu soția ta și cu cei doi fii ai ei.“
Moise a ieșit să‑l întâlnească pe socrul său, s‑a plecat și i‑a dat sărutare. S‑au întrebat unul pe celălalt de sănătate și au intrat în cort. Apoi Moise i‑a istorisit socrului său tot ceea ce le‑a făcut Domnul lui Faraon și egiptenilor de dragul lui Israel, toate greutățile care veniseră peste ei pe drum și cum i‑a eliberat Domnul. Ietro s‑a bucurat pentru tot binele pe care Domnul îl făcuse lui Israel, eliberându‑l din mâna egiptenilor. Ietro a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Care v‑a eliberat din mâna egiptenilor și din mâna lui Faraon, El, Care a eliberat poporul din mâna egiptenilor. Acum știu că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii, căci a fost mai presus de ei chiar în lucrul în care s‑au purtat cu trufie.“11 Sensul versetului este nesigur. Ietro, socrul lui Moise, a adus o ardere‑de‑tot și jertfe lui Dumnezeu. Aaron a venit împreună cu toți bătrânii lui Israel ca să mănânce împreună cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.
În ziua următoare, Moise s‑a așezat ca să judece poporul, și poporul a stat în jurul lui Moise de dimineața până seara.
Când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, l‑a întrebat:
– Ce faci tu acolo pentru popor? De ce stai jos singur și tot poporul stă în jurul tău de dimineața până seara?
Moise i‑a răspuns socrului său:
– Pentru că poporul vine la mine să ceară sfatul lui Dumnezeu. Când au vreo problemă, vin la mine ca să‑i judec, iar eu le fac cunoscute hotărârile și legile lui Dumnezeu.
Socrul lui Moise i‑a zis:
– Ceea ce faci tu nu este bine. Te vei epuiza singur, atât tu, cât și poporul acesta care este cu tine, căci lucrarea este prea grea pentru tine. Nu vei putea s‑o faci singur. Acum, ascultă glasul meu: îți voi da un sfat și Dumnezeu va fi cu tine! Stai înaintea lui Dumnezeu pentru popor și adu problemele înaintea lui Dumnezeu. Învață‑i hotărârile și legile și arată‑le calea pe care trebuie să meargă și lucrarea pe care trebuie s‑o facă. Caută oameni destoinici din tot poporul, care se tem de Dumnezeu, oameni de încredere, care urăsc câștigul nedrept și pune‑i peste popor21 Lit.: ei. drept conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece. Ei să judece poporul în orice vreme; să aducă înaintea ta orice caz greu, însă cazurile ușoare să le judece ei înșiși. În felul acesta va fi mai ușor pentru tine, și ei vor duce povara împreună cu tine. Dacă vei face lucrul acesta și dacă Dumnezeu îți va porunci așa, vei putea face față poverilor, și tot poporul acesta va merge la locul lui în pace.
Moise a ascultat de socrul său și a făcut tot ce zisese el. Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul și i‑a pus conducători peste popor: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece oameni. Ei judecau poporul tot timpul; cazurile grele i le aduceau lui Moise, iar cele ușoare le judecau ei înșiși.
Apoi Moise și‑a trimis socrul în drumul lui și acesta a plecat în țara lui.
