Eclesiastul 7:1-29
Adevăratele valori
Mai mult prețuiește un nume bun decât uleiul bun
și ziua morții decât ziua nașterii.
Mai bine să mergi într‑o casă a bocetului,
decât să mergi într‑o casă a ospățului,
căci acesta este sfârșitul oricărui om,
și cine trăiește, își pune la inimă lucrul acesta.
Mai bună este tristețea decât râsul,
căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună.
Inima înțelepților este în casa bocetului,
dar inima nesăbuiților este în casa petrecerii.
Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului,
decât să auzi cântecul nesăbuiților.
Căci precum trosnetul spinilor sub oală,
așa este și râsul nesăbuitului!
Și aceasta este o deșertăciune!
Cu siguranță asuprirea îl înnebunește pe înțelept,
iar mita corupe inima.
Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui
și mai bună este răbdarea decât mândria.
Nu te grăbi să te mânii în duhul tău,
căci mânia locuiește în sânul nesăbuiților!
Să nu zici: „De ce au fost zilele dintâi mai bune decât acestea?“,
căci nu din înțelepciune întrebi astfel!
Este bună înțelepciunea, așa cum și moștenirea este bună
și de folos celor ce văd soarele.
Căci înțelepciunea este un adăpost12 Lit.: [este] într‑o umbră (și în versul următor).,
așa cum și argintul este un adăpost,
iar câștigul cunoașterii înțelepciunii
este că își ține în viață stăpânii.
Caută să înțelegi lucrarea lui Dumnezeu:
cine poate îndrepta ceea ce El a îndoit?
În ziua cea bună, fii fericit!
În ziua cea rea, cugetă:
Dumnezeu a făcut‑o și pe una și pe cealaltă,
astfel încât omul să nu poată afla nimic despre ce va fi după el.
Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieții mele deșarte:
un om drept pierind în dreptatea lui,
iar altul nedrept continuându‑și viața în nedreptatea lui.
Nu fi prea drept
și nu te arăta nici prea înțelept!
De ce să te distrugi singur?
Însă nu fi nici foarte rău
și nu fi nici nesăbuit!
De ce să mori înainte de vreme?
Este bine să apuci acest sfat,
iar pe celălalt să nu‑l lași din mână,
căci cine se teme de Dumnezeu va ieși cu bine din toate acestea.
Înțelepciunea dă mai multă tărie înțeleptului,
decât ar da zece conducători destoinici unei cetăți.19 Sau: Înțelepciunea îl face pe cel înțelept mai tare / decât zece conducători destoinici dintr‑o cetate.
Fiindcă nu există pe pământ niciun om drept
care să facă numai binele și să nu păcătuiască niciodată.
În plus, nu lua aminte la toate cuvintele care se spun,
ca nu cumva să‑l auzi pe slujitorul tău blestemându‑te!
Tu știi în inima ta că, de mai multe ori,
chiar tu însuți i‑ai blestemat pe alții.
Toate acestea le‑am cercetat cu înțelepciune și mi‑am zis:
„Mă voi înțelepți“;
dar înțelepciunea s‑a îndepărtat de mine.
Orice ar fi ea,24 Sau: Orice s‑a întâmplat. este departe
și adâncă, da, adâncă!
Cine o va găsi?!
Mi‑am îndreptat inima să cunosc,
să cercetez și să caut înțelepciunea și sensul lucrurilor
și să înțeleg stupiditatea răutății25 Sau: și să înțeleg că răutatea este stupiditate
și nebunia nesăbuinței.
Și am descoperit că mai amară decât moartea,
este femeia care este o capcană,
a cărei inimă este un laț
și ale cărei mâini sunt niște lanțuri.
Cel plăcut înaintea lui Dumnezeu scapă de ea,
dar cel păcătos este prins de ea.
Privește! Am descoperit aceasta, zice oratorul,
când cercetam lucrurile unul câte unul,
ca să le găsesc sensul
pe care sufletul meu îl tot căuta,
dar nu‑l găsea:
dintr‑o mie, am găsit un bărbat drept,
însă n‑am găsit o femeie dreaptă între toți aceștia.
Privește! Am descoperit un singur lucru:
că Dumnezeu l‑a făcut pe om drept,
dar ei umblă cu multe șiretlicuri.
Eclesiastul 8:1-17
Limitele cunoștinței
Cine este ca înțeleptul?
Cine cunoaște interpretarea lucrurilor?
Înțelepciunea dă strălucire feței omului
și‑i schimbă asprimea feței.
Supune‑te regelui
Păzește porunca regelui, îți zic, din cauza jurământului încheiat cu Dumnezeu. Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu căuta să susții un lucru rău, căci el face tot ce‑i place! De vreme ce cuvântul regelui are autoritate, cine îi poate spune: „Ce faci?“
Pe cel ce‑i păzește porunca, nu‑l va atinge niciun rău,
iar inima înțeleptului cunoaște vremea potrivită și judecata,
căci pentru fiecare lucru există un timp și o judecată,
deși nenorocirea omului este mare peste el.
Într-adevăr, el nu știe ce se va întâmpla,
căci cine îi va spune cum va fi?
Niciun om nu are stăpânire asupra vântului, ca să‑l oprească8 Sau: duhul, ca să‑l păstreze.,
și nimeni nu are putere asupra zilei morții.
Nimeni nu este scutit de la război,
și răutatea nu‑și poate scăpa stăpânii.
Cei răi și cei drepți
Am văzut toate acestea și mi‑am îndreptat inima spre orice lucrare care este înfăptuită sub soare. Există un timp când un om are autoritate asupra altui om și‑i poate face rău.9 Sau: unui alt om, spre propria lui nenorocire. Apoi i‑am văzut pe cei răi îngropați – ei obișnuiau să vină și să plece de la Sfântul Lăcaș, fiind apoi lăudați în cetatea în care făceau astfel. Și aceasta este o deșertăciune!10 Sensul versetului este nesigur.
Când sentința împotriva faptei rele nu se împlinește repede, inima fiilor oamenilor se umple de planuri ca să facă rău. Chiar dacă celui păcătos, deși face rău însutit, i se lungește viața, eu știu însă că celui ce se teme de Dumnezeu, celui ce stă temător înaintea Sa, îi va fi bine. Totuși, cel rău nu este fericit și nu‑și va lungi zilele, fiind precum umbra, pentru că nu se teme de Dumnezeu.
Există o deșertăciune care are loc pe pământ, și anume: sunt oameni drepți peste care vine ceea ce merită cei răi și sunt oameni nedrepți peste care vine ceea ce merită cei drepți. Prin urmare, mi‑am zis că și aceasta este o deșertăciune. Atunci am lăudat veselia, căci nu este nimic mai plăcut omului sub soare decât să mănânce, să bea și să se bucure, iar bucuria îl va însoți în osteneala sa în toate zilele vieții sale, pe care le‑a primit de la Dumnezeu sub soare.
Mi‑am îndemnat inima să cunosc înțelepciunea și să mă uit la munca care se face pe pământ; căci omul nu vede somn cu ochii lui nici ziua, nici noaptea. Și am văzut toată lucrarea lui Dumnezeu; într-adevăr, omul nu poate să cuprindă lucrarea care este înfăptuită sub soare. Oricât se străduiește omul să caute, tot nu va găsi; și chiar dacă înțeleptul spune că a ajuns să cunoască, el tot nu poate să găsească.
Eclesiastul 9:1-12
Aceeași soartă pentru toți
Da, mi‑am îndemnat inima să înțeleagă toate aceste lucruri, am cercetat toate aceste lucruri și am priceput că cei drepți, cei înțelepți și lucrările lor se află în mâna lui Dumnezeu, chiar dacă omul nu știe dacă îl așteaptă dragoste sau ură. Totul se află în viitor, înaintea lui.1 Sensul ultimei propoziții este nesigur. Sau amândouă sunt înaintea lui. Pe toți îi așteaptă o singură soartă:
pe cel drept ca și pe cel rău,
pe cel bun și curat, ca și pe cel necurat,
pe cel ce aduce jertfe ca și pe cel ce nu aduce jertfe,
pe cel bun ca și pe cel păcătos,
pe cel ce jură ca și pe cel ce se teme să facă un jurământ.
Acesta este un rău în tot ce se face sub soare, și anume că toți au aceeași soartă. Mai mult, inima fiilor omului este plină de rău. Este atâta nebunie în inima lor în timpul vieții lor; apoi se duc la cei morți. Dar pentru cine se află printre toți cei vii, mai există speranță, căci mai bine un câine viu, decât un leu mort.
Cei vii știu măcar că vor muri,
pe când cei morți nu mai știu nimic.
Nu mai au parte de nicio plată.
Până și amintirea le este dată uitării,
la fel cum și dragostea lor, ura lor și
gelozia lor au pierit demult!
Ei nu vor mai avea parte niciodată de nimic
din tot ceea ce se face sub soare.
Mănâncă‑ți cu bucurie pâinea și bea‑ți cu inimă veselă vinul, căci demult ți‑a acceptat Dumnezeu lucrările. Hainele să‑ți fie albe tot timpul, iar uleiul să nu‑ți lipsească de pe cap. Petrece‑ți viața împreună cu soția pe care o iubești, în toate zilele vieții tale deșarte pe care El ți le‑a dat sub soare, în toate zilele tale deșarte, căci aceasta este partea ta în viață, aceasta‑ți este partea din toată osteneala pe care o depui sub soare. Tot ceea ce mâna ta găsește să facă, fă cu toată puterea ta, căci lucrare, chibzuință, cunoștință și înțelepciune nu există în Locuința Morților10 Ebr.: Șeol, acolo unde vei merge și tu, de altfel.
Apoi m‑am întors și am văzut că, sub soare,
nu cei sprinteni câștigă alergarea
și nu cei viteji câștigă războiul;
nu cei înțelepți câștigă pâinea,
nu cei iscusiți câștigă bogății
și nu cei cunoscători au parte de bunăvoință,
ci toate țin de vreme și de împrejurări.
Omul nu‑și cunoaște nici măcar ceasul morții:
la fel cum sunt prinși peștii în nada înșelătoare
și precum sunt prinse păsările în laț,
tot așa sunt trași în capcană și fiii oamenilor,
atunci când vremea nenorocirii cade peste ei pe neașteptate.
