Daniel 3:13-30
Atunci Nebucadnețar, aprins de mânie, a poruncit să fie aduși Șadrak, Meșak și Abed-Nego. Bărbații aceștia au fost aduși înaintea împăratului, iar Nebucadnețar le‑a zis:
– Șadrak, Meșak și Abed-Nego, este adevărat că voi nu slujiți dumnezeilor mei și nu vă închinați statuii de aur pe care am ridicat‑o?! Acum fiți gata ca, în clipa în care veți auzi sunetul cornului, al flautului, al țiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului și a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă prosternați și să vă închinați statuii pe care am făcut‑o. Dacă nu vă veți închina, veți fi aruncați de îndată în mijlocul unui cuptor aprins. Și care este dumnezeul acela care vă va izbăvi din mâna mea?
Șadrak, Meșak și Abed-Nego i‑au răspuns împăratului:
– O, Nebucadnețar, noi n‑avem nevoie să‑ți răspundem în această privință! Iată, Dumnezeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul aprins și ne va izbăvi și din mâna ta, împărate! Și chiar dacă nu va fi așa, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat‑o.
Atunci Nebucadnețar s‑a umplut de mânie și i s‑a schimbat înfățișarea feței din cauza lui Șadrak, a lui Meșak și a lui Abed-Nego. A poruncit să se încălzească cuptorul de șapte ori mai mult19 Sau: cât se putea de tare, cifra șapte simbolizând adesea completitudinea. decât trebuia încălzit. Apoi a poruncit unora dintre cei mai puternici bărbați din armata lui să‑i lege pe Șadrak, pe Meșak și pe Abed-Nego și să‑i arunce în cuptorul aprins. Astfel, oamenii aceștia au fost legați, așa cum erau îmbrăcați, în mantalele, tunicile, turbanele și celelalte haine ale lor, și au fost aruncați în mijlocul cuptorului aprins. Fiindcă porunca împăratului a fost grabnică, iar cuptorul fusese încălzit peste măsură, acei oameni care s‑au urcat cu Șadrak, Meșak și Abed-Nego au fost uciși de flacăra focului, iar cei trei bărbați – Șadrak, Meșak și Abed-Nego – legați fiind, au căzut în mijlocul cuptorului aprins.
Atunci împăratul Nebucadnețar s‑a înspăimântat și s‑a ridicat în grabă.
El le‑a zis sfetnicilor săi:
– Nu am aruncat noi în mijlocul focului trei bărbați legați?
Ei i‑au răspuns împăratului:
– Sigur, împărate!
El a zis:
– Iată, eu văd patru bărbați umblând liberi și nevătămați în mijlocul focului, iar înfățișarea celui de‑al patrulea seamănă cu a unui fiu de dumnezei.
Atunci Nebucadnețar s‑a apropiat de ușa cuptorului aprins și a strigat: „Șadrak, Meșak și Abed-Nego, slujitori ai Dumnezeului cel Preaînalt, ieșiți afară și veniți încoace!“
Șadrak, Meșak și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului. Satrapii, demnitarii, guvernatorii și sfetnicii împăratului s‑au strâns cu toții și au văzut că focul nu avusese nicio putere asupra trupurilor acestor bărbați, că părul capului lor nu se pârlise, că mantiile lor rămăseseră neschimbate și că nici măcar miros de fum nu se prinsese de ei.
Nebucadnețar a zis:
„Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrak, al lui Meșak și al lui Abed-Nego, Care l‑a trimis pe îngerul Său și i‑a izbăvit pe slujitorii Săi. Ei s‑au încrezut în El, au desconsiderat porunca împăratului și și‑au dat mai degrabă trupurile lor, decât să slujească și să se închine oricărui alt dumnezeu decât Dumnezeului lor. Prin aceasta, dau o poruncă potrivit căreia, orice om, din orice popor, din orice neam sau de orice limbă ar fi, care va vorbi de rău despre Dumnezeul lui Șadrak, al lui Meșak și al lui Abed-Nego, să fie făcut bucăți, iar casa lui să fie prefăcută într‑un morman de gunoi, pentru că nu există un alt Dumnezeu care să poată izbăvi în felul acesta.“
După aceea, împăratul i‑a promovat pe Șadrak, Meșak și Abed-Nego în provincia Babilonului.
Daniel 4:1-18
Visul lui Nebucadnețar
„Nebucadnețar, împăratul,
Către toate popoarele, neamurile și oamenii de orice limbă, care locuiesc pe tot pământul;
Pacea să vă fie înmulțită!1 Sau: Pace și prosperitate!
Mi s‑a părut potrivit să vă povestesc semnele și minunile pe care le‑a făcut față de mine Dumnezeul cel Preaînalt.
Cât de mari sunt semnele Lui
și cât de puternice sunt minunile Lui!
Împărăția Lui este o împărăție veșnică,
iar stăpânirea Lui dăinuie din generație în generație.
Eu, Nebucadnețar, trăiam fără griji în casa mea și eram fericit în palatul meu. Dar am avut un vis care m‑a îngrozit; gândurile pe care le‑am avut în timp ce eram în patul meu și viziunile din mintea mea m‑au înspăimântat. De aceea am dat poruncă să fie aduși înaintea mea toți înțelepții Babilonului, ca să‑mi facă cunoscută interpretarea visului. Atunci au venit magicienii, descântătorii, astrologii7 Vezi nota de la 2:2. și ghicitorii, le‑am spus visul, dar ei n‑au putut să‑mi dea interpretarea. La urmă a venit înaintea mea Daniel, numit și Beltșațar, după numele dumnezeului meu,8 Vezi nota de la 1:7. și care are în el duhul sfinților dumnezei.
I‑am istorisit visul, zicând:
– Beltșațar, căpetenie a magicienilor, știu că ai în tine duhul sfinților dumnezei și că pentru tine niciun mister nu este greu. Iată viziunile pe care le‑am văzut în visul meu; spune‑mi interpretarea lor! Iată viziunile din mintea mea pe care le‑am avut în timp ce dormeam: mă uitam și iată că în mijlocul pământului era un copac. Înălțimea lui era foarte mare. Copacul a crescut mare și puternic și vârful lui a ajuns până la ceruri, astfel că se putea vedea de la marginile întregului pământ. Frunzișul lui era frumos, iar roadele lui erau numeroase; în el se găsea hrană pentru toți. La umbra lui se adăposteau fiarele câmpului și printre ramurile lui își făceau cuib păsările cerului. Și din el era hrănită orice făptură.
Am continuat să mă uit în viziunile care‑mi treceau prin cap în timp ce eram în patul meu, și iată că un străjer sfânt a coborât din ceruri. El a strigat cu putere, zicând astfel: «Retezați copacul și tăiați‑i ramurile! Despuiați‑l de frunze și împrăștiați‑i roadele! Alungați fiarele de sub el și păsările dintre ramurile lui! Lăsați‑i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ și prindeți‑l cu legături de fier și de bronz în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să‑i fie partea la un loc cu fiarele pe iarba pământului. Să‑i fie schimbată inima de om și să i se dea o inimă de fiară, până când vor trece peste el șapte vremuri16, 23, 25, 32 Sintagma șapte vremuri face referire, probabil, la o perioadă de șapte ani. Termenul aramaic pentru vremuri (sau perioade, anotimpuri) se referă la un anumit anotimp, la o anumită perioadă a anului, înțelegând prin aceasta întregul an (de ex., „șapte primăveri“ înseamnă „șapte ani“); contextul arată clar că este vorba de o perioadă definită de timp.!
Sentința este proclamată prin străjeri, verdictul este anunțat prin cei sfinți, pentru ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că El o dă cui vrea și ridică peste ea chiar și pe cel mai smerit dintre oameni.»
Acesta este visul pe care eu, împăratul Nebucadnețar, l‑am avut. Beltșațar, spune‑mi tu interpretarea, căci toți înțelepții împărăției mele nu pot să‑mi facă cunoscută interpretarea. Tu însă poți, pentru că ai în tine duhul sfinților dumnezei.
