2 Regi 16:1-20
Domnia lui Ahaz peste Iuda
(2 Cron. 28:5-8, 16-27)
Ahaz, fiul lui Iotam, regele lui Iuda, a devenit rege în al șaptesprezecelea an al lui Pekah, fiul lui Remalia. Ahaz era în vârstă de douăzeci de ani când a început să domnească și a domnit la Ierusalim timp de șaisprezece ani. El nu a făcut ce este drept în ochii Domnului, Dumnezeul lui, precum făcuse tatăl său David, ci a umblat pe calea regilor lui Israel. El și‑a trecut fiul prin foc3 Sau: l‑a sacrificat în foc; [peste tot în carte]., potrivit urâciunilor neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israel. De asemenea, a adus jertfe și tămâie pe înălțimi, pe dealuri și sub orice copac verde.
Atunci Rețin, regele Aramului, și Pekah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, s‑au suit să lupte împotriva Ierusalimului. L‑au asediat pe Ahaz, dar nu l‑au putut învinge. În vremea aceea, Rețin, regele Aramului, a readus Elatul sub stăpânirea Aramului, izgonindu‑i pe iudei. Astfel edomiții s‑au întors la Elat și au locuit acolo până în ziua aceasta.
Ahaz a trimis niște mesageri la Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, ca să‑i spună: „Eu sunt robul tău și fiul tău! Suie‑te și izbăvește‑mă din mâna regelui Aramului și din mâna regelui lui Israel, care s‑au ridicat împotriva mea.“ Ahaz a luat argintul și aurul care se aflau în Casa Domnului și în vistieriile palatului regelui și le‑a trimis ca dar împăratului Asiriei. Împăratul Asiriei l‑a ascultat. Și astfel împăratul Asiriei s‑a suit împotriva Damascului și l‑a capturat. Apoi i‑a dus pe locuitori în captivitate la Chir și l‑a omorât pe Rețin.
Regele Ahaz a plecat la Damasc pentru a‑l întâlni pe Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Când a văzut altarul care era în Damasc, regele Ahaz a trimis preotului Urie modelul altarului și schița lui, cu fiecare detaliu. Preotul Urie a zidit un altar potrivit cu toate detaliile trimise din Damasc de regele Ahaz. Preotul Urie l‑a terminat înainte de întoarcerea regelui din Damasc. Când s‑a întors regele din Damasc și a văzut altarul, s‑a apropiat de el și a adus jertfe pe el.12 Sau: s‑a suit la el. A adus pe altar arderile‑de‑tot și darurile de mâncare, a turnat darurile de băutură și a vărsat sângele jertfelor pentru pace13 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri.. A îndepărtat dinaintea Casei altarul de bronz care era înaintea Domnului, pentru a nu fi între noul altar și Casa Domnului și l‑a așezat la nord de noul altar.
Regele Ahaz i‑a poruncit preotului Urie, zicând: „Să aduci pe altarul cel mare arderea‑de‑tot de dimineață și darul de mâncare de seară, arderea‑de‑tot a regelui și darul lui de mâncare, arderea‑de‑tot a întregului popor din țară, darul lor de mâncare și darurile lor de băutură; să torni pe el tot sângele arderilor‑de‑tot și tot sângele jertfelor. Iar altarul de bronz îl voi folosi pentru a căuta călăuzire!“ Și preotul Urie a făcut totul așa cum i‑a poruncit regele Ahaz.
Regele Ahaz a sfărâmat panelele piedestalelor și a îndepărtat bazinele de pe ele. A dat jos și „marea“ de pe boii de bronz care erau sub ea și a așezat‑o pe o pardoseală de piatră. La dorința împăratului Asiriei a îndepărtat din Casa Domnului atât arcada Sabatului18 Sensul expresiei este nesigur. LXX: platforma tronului., care fusese construită în interiorul Casei18 Sau: palatului., cât și intrarea de afară a regelui18 Fiind acum vasal al împăratului Asiriei, regele lui Iuda este obligat să renunțe la simbolurile suveranității sale: arcada Sabatului (vezi nota precedentă) și intrarea de afară a regelui; este posibil ca Ahaz să fi făcut aceste modificări pentru a trimite din materiale ca tribut împăratului Asiriei..
Celelalte fapte pe care le‑a făcut Ahaz, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? Ahaz a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în Cetatea lui David. Și în locul lui a domnit fiul său Ezechia.
2 Regi 17:1-41
Domnia lui Osea peste Israel
Osea, fiul lui Ela, a început să domnească peste Israel, la Samaria, în al doisprezecelea an al lui Ahaz, regele lui Iuda, și a domnit timp de nouă ani. El a făcut ce este rău în ochii Domnului, însă nu ca regii lui Israel de dinaintea lui.
Salmanasar, împăratul Asiriei, s‑a ridicat împotriva lui și astfel Osea a devenit vasalul lui și i‑a plătit tribut. Împăratul Asiriei a descoperit însă o uneltire de‑a lui Osea, care îi trimisese mesageri lui So, regele Egiptului4 Cel mai probabil: la So, la regele Egiptului, So (Sais) fiind capitala Dinastiei XXIV în Egipt., și nu‑i mai aducea tributul anual împăratului Asiriei. Prin urmare, împăratul Asiriei l‑a prins și l‑a aruncat în temniță. Împăratul Asiriei a străbătut toată țara și s‑a suit împotriva Samariei, pe care a asediat‑o timp de trei ani. În al nouălea an al lui Osea,6 722 î.Cr. împăratul Asiriei a cucerit Samaria și l‑a dus pe Israel în captivitate în Asiria. El i‑a pus să locuiască în Halah, în Gozan, de‑a lungul râului Habor, și în cetățile mezilor.
Cauzele desființării regatului lui Israel
Acestea s‑au întâmplat din cauză că fiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul lor, Care i‑a scos din țara Egiptului, de sub stăpânirea lui Faraon, regele Egiptului. Ei s‑au temut de alți dumnezei și au urmat obiceiurile neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israel, și obiceiurile făcute de regii lui Israel. Fiii lui Israel au făcut pe ascuns împotriva Domnului, Dumnezeul lor, fapte care nu erau drepte. Ei și‑au zidit înălțimi în toate cetățile lor, de la turnurile străjerilor până la cetățile fortificate. Și‑au ridicat stâlpi sacri și așere10 Ebr.: așerim, simboluri din lemn ale zeiței canaanite Așera sau ale zeiței Aștoret (numită în greacă Astarte), împlântate pe o înălțime, sub un copac umbros, alături de un altar. Sau stâlpi sacri; crânguri sacre. pe orice deal înalt și sub orice copac verde. Au ars tămâie pe toate înălțimile, la fel ca neamurile pe care le‑a izgonit Domnul dinaintea lor și au făcut lucruri rele, mâniindu‑L pe Domnul. Ei au slujit idolilor, deși Domnul le spusese: „Să nu faceți lucrul acesta!“12 Vezi Ex. 20:4-5. Domnul le‑a avertizat pe Israel și pe Iuda prin toți profeții Săi și prin toți văzătorii, zicând: „Întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele și păziți poruncile și hotărârile Mele, potrivit cu toată Legea pe care am poruncit‑o părinților voștri și pe care v‑am trimis‑o prin robii Mei, profeții!“
Dar ei n‑au ascultat. Și‑au înțepenit ceafa și ea a devenit precum ceafa părinților lor, care nu crezuseră în Domnul, Dumnezeul lor. Ei I‑au respins hotărârile, legământul încheiat cu părinții lor și mărturiile pe care li le‑a dat El. Au umblat după deșertăciune15 Cu referire la idoli. și au devenit ei înșiși deșertăciune. S‑au luat după neamurile care erau în jurul lor, cu toate că Domnul le poruncise să nu facă asemenea lor. Ei au renunțat la toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, și și‑au turnat ca idoli doi viței și un stâlp al Așerei16 Vezi nota de la 13:6.. S‑au închinat întregii oștiri a cerurilor și i‑au slujit lui Baal. Și‑au trecut prin foc17 Sau: Au sacrificat în foc. fiii și fiicele, s‑au ocupat cu divinația17 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. și cu interpretarea semnelor17 Vezi notele de la Gen. 44:5, 15; Deut. 18:10. și s‑au vândut ca să facă ce este rău în ochii Domnului, mâniindu‑L.
De aceea Domnul S‑a mâniat foarte tare pe Israel și l‑a îndepărtat din prezența Lui, astfel încât n‑a mai rămas decât seminția lui Iuda. Însă nici Iuda nu a păzit poruncile Domnului, Dumnezeul lui, ci a urmat obiceiurile făcute de Israel. Atunci Domnul i‑a respins pe toți urmașii lui Israel, i‑a smerit20 Sau: i‑a chinuit., i‑a dat pe mâna jefuitorilor și, în cele din urmă, i‑a izgonit din prezența Lui.
Căci atunci când El îl despărțise pe Israel de Casa lui David, ei îl făcuseră rege pe Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a înstrăinat pe Israel de Domnul și l‑a făcut să săvârșească un mare păcat. Fiii lui Israel au continuat să săvârșească toate păcatele pe care le‑a făcut Ieroboam și nu s‑au depărtat de ele, până ce Domnul l‑a îndepărtat pe Israel din prezența Sa, așa cum vestise prin toți robii Săi, profeții. Și astfel Israel a fost luat de pe teritoriul său și dus în captivitate, în Asiria, unde a rămas până în ziua aceasta.
Colonizarea Samariei
Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat și din Sefarvayim și i‑a așezat în cetățile Samariei, în locul fiilor lui Israel. Ei au luat în stăpânire Samaria și au locuit în cetățile ei. Când au început ei să locuiască acolo, nu se temeau de Domnul și, prin urmare, Domnul a trimis împotriva lor niște lei care au ucis câțiva dintre ei. Atunci i‑au zis împăratului Asiriei: „Neamurile pe care le‑ai exilat și le‑ai pus să locuiască în cetățile Samariei, nu cunosc cerințele Dumnezeului țării. El a trimis împotriva lor niște lei, iar acestea au fost omorâte de ei pentru că nu cunosc cerințele Dumnezeului țării!“
Atunci împăratul Asiriei a poruncit, zicând: „Trimiteți‑l pe unul din preoții care au fost luați captivi de acolo. Acesta să meargă și să locuiască acolo, ca să‑i învețe cerințele Dumnezeului țării.“ Unul din preoții care fusese luat captiv din Samaria s‑a întors, a locuit la Betel și i‑a învățat cum să se teamă de Domnul. Dar fiecare neam și‑a făcut proprii lui dumnezei în cetățile în care locuiau și i‑au pus în temple, pe înălțimile zidite de samariteni. Oamenii din Babilon l‑au făcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cuta l‑au făcut pe Nergal, oamenii din Hamat l‑au făcut pe Așima, iar cei din Ava i‑au făcut pe Nibhaz și pe Tartak. Cei din Sefarvayim își ardeau fiii în foc, ca jertfă pentru Adra-Melek și Ana‑Melek, dumnezeii din Sefarvayim. Ei erau temători de Domnul, dar totodată și‑au numit pentru ei înșiși tot felul de preoți ai înălțimilor, care aduceau pentru ei jertfe în templele de pe înălțimi. Astfel, ei se temeau de Domnul, dar slujeau și dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor din care au fost aduși.
Până în ziua aceasta, ei au aceleași obiceiuri vechi. Ei nu se închină Domnului. Nu păzesc nici hotărârile și judecățile lor și nici Legea și poruncile pe care le‑a dat Domnul urmașilor lui Iacov, căruia i‑a pus numele Israel. Domnul încheiase cu ei un legământ și le poruncise, zicând: „Să nu vă temeți de alți dumnezei, să nu vă închinați lor, să nu le slujiți și să nu le aduceți jertfe, ci să vă temeți de Domnul, Care v‑a scos din țara Egiptului cu mare putere și cu braț întins. Lui să vă închinați și Lui să‑I aduceți jertfe! Vegheați întotdeauna să păziți hotărârile, judecățile, Legea și poruncile pe care le‑a scris pentru voi și să nu vă temeți de alți dumnezei. Să nu uitați legământul pe care Eu l‑am încheiat cu voi și să nu vă temeți de alți dumnezei, ci să vă temeți de Domnul, Dumnezeul vostru, și El vă va elibera din mâna tuturor dușmanilor voștri.“
Ei însă n‑au ascultat, ci au urmat vechile lor obiceiuri. Așadar, aceste neamuri se temeau de Domnul, dar slujeau și chipurilor lor cioplite. Până în ziua aceasta, copiii lor și copiii copiilor lor fac ceea ce au făcut și părinții lor.
