2 Corinteni 3:7-18
Slava mai măreață a Noului Legământ
Dar dacă slujba morții, încrustată în litere pe pietre, a fost cu slavă, astfel încât fiii lui Israel n‑au putut privi la fața lui Moise, din cauza slavei feței lui, trecătoare cum era, cum nu va fi mai degrabă slujba Duhului cu slavă?! Căci, dacă în slujba condamnării a fost slavă, cu mult mai mult slujba dreptății are din belșug slavă! Fiindcă, în acest caz, ceea ce a fost slăvit, n‑a fost, de fapt, slăvit, din cauza slavei care o întrece cu mult. Într-adevăr, dacă ceea ce era trecător a fost cu slavă, cu mult mai mult este cu slavă ceea ce rămâne.
Deci, întrucât avem o astfel de speranță, ne purtăm cu mare îndrăzneală și nu ca Moise, care își punea un văl peste față pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârșitul a ceea ce era trecător. Însă mințile lor au fost împietrite. Căci până în ziua de azi, același văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este înlăturat. Chiar până astăzi, oricând este citit Moise, pe inima lor este un văl, dar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este luat16 Vezi Ex. 34:34.. Iar Domnul este Duhul17 În greacă, ambii termeni, atât Domnul, cât și Duhul, sunt cu articol. Apostolul dorește să transmită indirect că și Duhul Sfânt este Dumnezeu., și acolo unde este Duhul Domnului este libertate. Iar noi toți, cu fața neacoperită, reflectând18 Termenul grecesc înseamnă și a contempla. slava Domnului ca într‑o oglindă, suntem transformați după același chip al Său, din slavă în slavă, întocmai ca de la Domnul, Duhul.
Menu
Menu
