2 Corinteni 11:16-33 NTLR

2 Corinteni 11:16-33

Suferințele lui Pavel pentru Cristos

Vă spun din nou: nimeni să nu creadă că sunt nesăbuit, dar, dacă o faceți, atunci primiți‑mă ca pe un nesăbuit, ca să mă laud și eu puțin! Ceea ce spun cu această încredere lăudăroasă, nu spun potrivit Domnului, ci ca din nesăbuință. Întrucât mulți se laudă potrivit firii, mă voi lăuda și eu. Căci voi, fiind înțelepți, îi îngăduiți cu bucurie pe cei nesăbuiți! Da, voi îngăduiți dacă cineva vă înrobește, dacă cineva vă devorează, dacă cineva răpește ce‑i al vostru, dacă cineva se înalță pe sine împotriva voastră, dacă cineva vă lovește peste față. Spre rușinea mea o spun: noi am fost slabi în privința aceasta.

Dar cu orice altceva ar îndrăzni cineva să se laude – vorbesc în nesăbuință – îndrăznesc și eu! Sunt ei evrei? Și eu sunt! Sunt ei israeliți? Și eu sunt! Sunt ei sămânță a lui Avraam? Și eu sunt! Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca un ieșit din minți. Eu sunt și mai mult! În osteneli, mult mai mult; în închisori, mult mai mult, în biciuiri, mult mai aspru, adesea în pericol de moarte. De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una, de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată s‑a aruncat cu pietre în mine, de trei ori am naufragiat, am fost o zi și o noapte în adâncul25 Posibil aici cu sensul de: în largul. mării, adesea în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din cauza celor din neamul meu, în pericole din cauza neamurilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole printre frații falși, în muncă și osteneală, adesea în nopți nedormite, în foame și sete, adesea în posturi, în frig și fără haine și, pe lângă lucrurile de afară, era și preocuparea mea zilnică: grija pentru toate bisericile. Cine este neputincios și eu să nu fiu neputincios? Cine este împins în păcat și eu să nu ard?

Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu lucrurile privitoare la neputința mea. Dumnezeu și Tatăl Domnului Isus, Care este binecuvântat în veci, știe că nu mint. În Damasc, guvernatorul regelui Areta32 Areta al IV‑lea (care a domnit între anii 9 î.Cr.–40 d.Cr.), socrul lui Irod Antipa, rege peste nabateeni (pentru Irod Antipa, vezi nota de la F.A. 4:27). a păzit cetatea Damasc ca să mă prindă, dar am fost coborât într‑un coș, printr‑o fereastră din zid, și am scăpat din mâinile lui.

Read More of 2 Corinteni 11