1 Samuel 29:1-11
Pregătirea filistenilor pentru război
Filistenii și‑au adunat toate trupele la Afek, în timp ce Israel și‑a așezat tabăra în apropiere de izvorul care se află în Izreel. Domnitorii filistenilor mărșăluiau cu sutele și miile lor, iar David cu oamenii lui mărșăluiau în urmă, cu Achiș.
Conducătorii filistenilor însă au zis:
– Ce caută evreii aceștia aici?
Achiș le‑a răspuns:
– Nu este acesta David, slujitorul lui Saul, regele lui Israel, care a fost cu mine aceste zile și acești ani și în care nu am găsit nimic greșit, din ziua venirii lui și până în ziua aceasta?
Dar conducătorii filistenilor s‑au mâniat pe el și i‑au zis:
– Trimite‑l pe omul acesta înapoi! Să se întoarcă în locul pe care i l‑ai stabilit, ca nu cumva să se coboare cu noi în luptă și să ne devină dușman în timpul luptei. Cum ar putea acesta să se facă din nou plăcut stăpânului său? Oare nu cu capetele acestor oameni? Nu este acesta David, despre care cântau în timpul dansurilor, zicând:
„Saul a ucis miile lui,
iar David zecile lui de mii?“
Achiș l‑a chemat pe David și i‑a zis:
– Viu este Domnul că ai fost drept și‑mi place când ieși și vii împreună cu mine în tabără. Nu am găsit în tine nimic rău din ziua venirii tale la mine și până astăzi, însă nu ești pe placul domnitorilor. Întoarce‑te acum și mergi în pace, pentru ca să nu faci ceva care să nu placă domnitorilor filistenilor.
Însă David i‑a răspuns lui Achiș:
– Dar ce am făcut? Ce ai găsit în robul tău, începând din ziua în care am venit în prezența ta și până în ziua aceasta, încât să nu merg să lupt împotriva dușmanilor stăpânului meu, regele?
Achiș i‑a răspuns:
– Știu că în ochii mei ești atât de plăcut ca un înger al lui Dumnezeu. Totuși, conducătorii filistenilor au zis: „Să nu vină cu noi în luptă!“ Prin urmare, scoală‑te dis‑de‑dimineață împreună cu slujitorii stăpânului tău, care au venit cu tine. Și după ce vă sculați dis‑de‑dimineață, plecați de îndată ce se luminează.
David și oamenii lui s‑au sculat dis‑de‑dimineață ca să plece și să se întoarcă în țara filistenilor, iar filistenii s‑au suit la Izreel.
1 Samuel 30:1-31
David îi învinge pe amalekiți
Când David și oamenii săi au sosit a treia zi la Țiklag, amalekiții invadaseră Neghevul1 Vezi nota de la 27:10. și Țiklagul. Ei atacaseră Țiklagul și îi dăduseră foc. Au luat captive femeile și pe toți aceia care se aflau în cetate, de la copii până la bătrâni. N‑au omorât pe nimeni, ci doar i‑au luat cu ei și au plecat. Când David și oamenii lui au ajuns la cetate, au găsit‑o arsă, iar pe soțiile, pe fiii și pe fiicele lor – luați captivi. David și oamenii care erau cu el au plâns până ce n‑au mai avut putere să plângă. Au fost luate captive și cele două soții ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail, fosta soție a lui Nabal, din Carmel. David era într‑o mare strâmtorare, deoarece poporul vorbea să‑l omoare cu pietre. Căci tot poporul avea sufletul amărât, fiecare pentru fiii și fiicele lui. Însă David s‑a întărit în Domnul, Dumnezeul lui.
David i‑a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelek:
– Adu‑mi, te rog, efodul!
Abiatar a adus efodul la David.
David L‑a întrebat pe Domnul, zicând:
– Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?
El i‑a răspuns:
– Urmărește‑o, căci sigur o vei ajunge și sigur vei salva totul.
David a plecat cu cei șase sute de bărbați care erau cu el. Ei au ajuns la uedul9-10, 21 Vezi nota de la 17:40. Besor, unde s‑au oprit cei ce rămâneau în urmă. David a continuat să‑i urmărească cu patru sute de bărbați. Dar două sute de bărbați, care erau prea obosiți să traverseze uedul Besor, s‑au oprit. Au găsit un egiptean pe câmp și l‑au adus la David. I‑au dat pâine și el a mâncat; apoi i‑au dat apă. I‑au dat o bucată dintr‑o turtă de smochine și două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i‑au revenit puterile căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți.
David l‑a întrebat:
– Al cui ești și de unde vii?
Tânărul a răspuns:
– Sunt egiptean și sunt robul unui amalekit. Stăpânul meu m‑a părăsit în urmă cu trei zile pentru că m‑am îmbolnăvit. Am invadat Neghevul14 Vezi nota de la 27:10. cheretiților, pe cel al lui Iuda și Neghevul lui Caleb și am dat foc Țiklagului.
Atunci David l‑a întrebat:
– Poți să mă duci până la această ceată?
El a răspuns:
– Jură‑mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu, și atunci te voi duce la ceata aceasta.
L‑a dus acolo și iată că aceștia erau răspândiți pe toată fața pământului, mâncând, bând și chefuind datorită marii prăzi pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. David i‑a atacat din amurg până în seara zilei următoare. N‑a scăpat niciun bărbat dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit. David a salvat tot ceea ce luaseră amalekiții și le‑a eliberat și pe cele două soții ale lui. Nu le lipsea nimic, nici tânăr, nici bătrân, nici fii, nici fiice, nimic din pradă, nimic din ceea ce li se luase. David a adus înapoi totul. David a luat toate oile și vitele. Oamenii lui mergeau în fruntea acestei turme și spuneau: „Aceasta este prada lui David.“ David a ajuns la cei două sute de bărbați care fuseseră prea obosiți pentru a‑l urma și care fuseseră lăsați la uedul Besor. Aceștia au ieșit în întâmpinarea lui David și a poporului care era cu el. David s‑a apropiat de ei și i‑a salutat.
Toți oamenii răi și de nimic dintre cei care merseseră cu David au zis:
– Pentru că n‑au mers împreună cu noi, nu le vom da din prada pe care am recuperat‑o. Fiecare însă poate să‑și ia soția și copiii și să plece.
Dar David le‑a zis:
– Să nu faceți așa, fraților, cu ceea ce ne‑a dat Domnul, căci El ne‑a păzit și a dat în mâinile noastre ceata de jefuitori care venise împotriva noastră. Oricum, cine are să vă asculte în privința aceasta? Aceeași parte o vor avea și cei care au coborât la luptă și cei care au rămas la bagaje. Toți vor împărți la fel. Așa a fost începând din ziua aceea. David a făcut din aceasta o hotărâre și o lege în Israel până în ziua aceasta.
David a sosit la Țiklag și a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenii săi, zicând: „Iată pentru voi o binecuvântare din prada luată de la dușmanii Domnului.“
A trimis apoi și celor din Betel, celor din Ramot-Negev, celor din Iatir, celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eștemoa, celor din Racal, celor din cetățile ierahmeeliților și celor din cetățile cheniților, celor din Horma, celor din Bor‑Așan și celor din Atac, celor din Hebron și celor din toate locurile pe care le‑a cutreierat David și oamenii săi.
1 Samuel 31:1-13
Moartea lui Saul și a fiilor săi
(1 Cron. 10:1-12)
Filistenii s‑au luptat cu Israel, iar bărbații lui Israel au fugit dinaintea filistenilor și au căzut răpuși pe muntele Ghilboa. Filistenii i‑au urmărit pe Saul și pe fiii săi; i‑au ucis pe Ionatan, pe Abinadab și pe Malchi‑Șua, fiii lui Saul. Lupta devenise înverșunată în preajma lui Saul; arcașii l‑au țintit și l‑au rănit foarte tare.
Atunci Saul i‑a zis celui ce‑i ducea armele: „Scoate‑ți sabia și străpunge‑mă tu cu ea, ca nu cumva acești necircumciși să ajungă la mine, să mă străpungă și să mă batjocorească.“ Însă cel ce‑i ducea armele n‑a vrut să facă lucrul acesta pentru că s‑a temut foarte tare. Atunci Saul și‑a luat sabia și s‑a aruncat în ea. Când cel ce‑i ducea armele a văzut că Saul a murit, s‑a aruncat și el în sabia lui și a murit împreună cu el. Astfel au murit împreună, în aceeași zi, Saul, cei trei fii ai lui, cel ce‑i ducea armele și toți oamenii săi.
Când oamenii lui Israel, care se aflau de cealaltă parte a văii, și cei care se aflau dincolo de Iordan au văzut că ceilalți bărbați ai lui Israel au fugit și că Saul și fiii săi au murit, și‑au părăsit cetățile și au fugit și ei. Filistenii au venit și s‑au așezat în ele.
În ziua următoare, când filistenii au venit să‑i jefuiască pe cei uciși, l‑au găsit pe Saul și pe cei trei fii ai săi căzuți pe muntele Ghilboa. I‑au tăiat capul și i‑au luat armele, iar apoi au trimis mesageri în țara filistenilor, de jur împrejur, ca să ducă vestea în templul idolilor lor și poporului. I‑au pus armele în templul aștoretelor10 Vezi nota de la 7:3., iar trupul i l‑au atârnat pe zidul Bet‑Șanului.
Locuitorii din Iabeșul Ghiladului au auzit ce i‑au făcut lui Saul filistenii. Atunci toți războinicii viteji s‑au ridicat, au mers toată noaptea și au luat trupul lui Saul și trupurile fiilor săi de pe zidul cetății Bet‑Șan. S‑au întors apoi la Iabeș și le‑au ars acolo. Le‑au luat oasele, le‑au îngropat sub un tamarisc, în Iabeș, și au postit timp de șapte zile.
