1 Samuel 2:27-36
Vestirea pedepsei împotriva familiei lui Eli
Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli și i‑a zis: „Așa vorbește Domnul: «Nu M‑am descoperit Eu familiei tatălui tău atunci când erau în Egipt, în Casa lui Faraon? Nu l‑am ales pe el dintre toate semințiile lui Israel ca să fie preotul Meu, să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia și să poarte efodul înaintea Mea? Nu am dat eu familiei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc ale fiilor lui Israel? De ce călcați voi în picioare jertfa și darul Meu de mâncare, pe care am poruncit să fie aduse în Locuința Mea și cum de i‑ai onorat pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, îngrășându‑vă voi înșivă din partea aleasă a fiecărui dar de mâncare adus de poporul Meu, Israel?»
De aceea așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am promis cu privire la familia ta și la familia tatălui tău că vor umbla înaintea Mea pentru totdeauna. Acum însă, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Voi cinsti doar pe cei care Mă cinstesc, însă cei care Mă disprețuiesc vor fi disprețuiți. Iată că vin zilele când voi reteza puterea ta și puterea familiei tatălui tău, astfel încât nu va mai fi niciun bătrân în familia ta. Vei vedea necazul Locuinței Mele. Israel va avea parte de tot binele, însă în familia ta nu va mai fi niciodată vreun bătrân. Fiecăruia dintre ai tăi, pe care nu‑l voi nimici de la altarul Meu, i se vor topi ochii și i se va întrista sufletul. Toți ceilalți din casa ta vor muri în floarea vârstei33 Sau: vor muri ca niște oameni de rând (lit.: vor muri oameni)..
Și acesta va fi pentru tine semnul care va veni asupra celor doi fii ai tăi, asupra lui Hofni și Fineas: amândoi vor muri într‑o singură zi. Eu Îmi voi ridica un preot credincios care va lucra după inima Mea și după sufletul Meu. Eu Însumi îi voi ridica acestuia o Casă trainică, iar el va umbla înaintea unsului Meu pentru totdeauna. Oricine va mai rămâne din familia ta va veni să se plece înaintea lui pentru o bucățică de argint36 Sau: siclu, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice. Existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr). Greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone. și pentru o fărâmă de pâine și va zice: ‘Pune‑mă, te rog, într‑una din slujbele preoțești, ca să mănânc și eu o bucată de pâine.’»“
1 Samuel 3:1-21
Chemarea lui Samuel
Tânărul Samuel slujea Domnului în prezența lui Eli. În zilele acelea, Cuvântul Domnului era rar, iar vedeniile nu erau dese.
Într‑o noapte, Eli, care era acum aproape orb, stătea culcat în locul său obișnuit. Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă3 Adică undeva în zorii zilei. Cf. prescripției din Ex. 27:21, candela (sfeșnicul) trebuia să ardă continuu, de seara până dimineața., iar Samuel era culcat în Templul3 Cu referire la Tabernacul. Domnului, unde se afla Chivotul lui Dumnezeu.
Domnul l‑a chemat pe Samuel, iar acesta a zis:
– Iată‑mă!
A alergat la Eli și a zis:
– Iată‑mă, căci m‑ai chemat.
Eli i‑a răspuns:
– Nu te‑am chemat. Întoarce‑te și culcă‑te!
El s‑a dus și s‑a culcat.
Domnul l‑a chemat din nou pe Samuel, iar acesta s‑a sculat, s‑a dus la Eli și a zis:
– Iată‑mă, căci m‑ai chemat.
Eli însă i‑a răspuns:
– Nu te‑am chemat, fiule! Întoarce‑te și culcă‑te!
Samuel nu‑L cunoștea încă pe Domnul, iar Cuvântul Domnului nu i se descoperise încă.
Domnul l‑a chemat pe Samuel din nou, pentru a treia oară.
Samuel s‑a sculat, s‑a dus la Eli și i‑a zis:
– Iată‑mă, căci m‑ai chemat.
Atunci Eli a înțeles că Domnul îl cheamă pe tânăr.
Eli i‑a zis lui Samuel:
– Du‑te și culcă‑te, iar dacă te va mai chema, să spui: „Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă!“
Samuel a plecat și s‑a culcat la locul lui.
Domnul a venit, S‑a înfățișat și l‑a chemat ca și în celelalte ocazii:
– Samuel! Samuel!
Samuel a răspuns:
– Vorbește, căci robul Tău ascultă!
Atunci Domnul i‑a zis lui Samuel:
– Iată, sunt gata să fac în Israel un lucru care va răsuna în urechile oricui îl va auzi. În ziua aceea, voi împlini împotriva lui Eli tot ceea ce am rostit cu privire la familia lui, de la început până la sfârșit. I‑am spus că voi judeca familia lui pentru totdeauna din cauza nelegiuirii de care a avut cunoștință. Căci fiii săi au atras asupra lor blestemul, iar el nu i‑a oprit. De aceea jur familiei lui Eli că nelegiuirea ei nu va fi niciodată ispășită prin jertfă sau prin dar.
Samuel a rămas culcat până dimineața. Apoi a deschis porțile Casei Domnului.
El se temea să‑i spună lui Eli vedenia, dar Eli l‑a chemat pe Samuel și a zis:
– Samuel, fiule!
El a răspuns:
– Iată‑mă!
Eli a zis:
– Care este cuvântul pe care ți l‑a spus El? Te rog să nu ascunzi nimic de mine! Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea17 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑ți facă Domnul și chiar mai mult). dacă vei ascunde de mine ceva din tot ce ți‑a spus!
Samuel i‑a istorisit tot și n‑a ascuns nimic de el.
Atunci Eli a zis:
– Acesta este Domnul. El să facă ceea ce este bine în ochii Lui!
Samuel creștea, iar Domnul era cu el, nelăsând să cadă la pământ niciunul din cuvintele Lui. Tot Israelul, de la Dan și până la Beer-Șeba20 Adică, de la un capăt la celălalt, Dan marcând extremitatea nordică a Israelului, iar Beer-Șeba pe cea sudică., a recunoscut că Samuel a fost confirmat ca profet al Domnului. Domnul continua să Se arate în Șilo, descoperindu‑i‑Se acolo lui Samuel prin Cuvântul Domnului.
1 Samuel 4:1-22
Capturarea Chivotului de către filisteni
Cuvântul lui Samuel a ajuns la tot Israelul. Israel a ieșit la război împotriva filistenilor, așezându‑și tabăra la Eben-Ezer, în timp ce filistenii și‑au așezat tabăra la Afek. Filistenii s‑au aliniat împotriva Israelului și lupta a început. Israel a fost înfrânt de către filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă aproape patru mii de oameni. Când s‑a întors poporul în tabără, bătrânii lui Israel3 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); [peste tot în carte]. au zis: „De ce a adus Domnul astăzi peste noi această înfrângere din partea filistenilor? Să aducem din Șilo Chivotul Legământului Domnului, ca să meargă3 Subiectul poate fi atât Chivotul, cât și Domnul. cu noi și să ne izbăvească din mâna dușmanilor noștri.“
Poporul a trimis la Șilo și au adus de acolo Chivotul Legământului Domnului Oștirilor, Care șade între heruvimi. Acolo, împreună cu Chivotul Legământului cu Dumnezeu, se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas.
Când a intrat Chivotul Legământului Domnului în tabără, tot Israelul a scos un strigăt puternic, încât a răsunat pământul. Auzind răsunetul strigătului, filistenii au zis: „Ce înseamnă răsunetul acestui strigăt puternic, care vine din tabăra evreilor?“
Când au aflat că sosise Chivotul Domnului în tabără, filistenii s‑au temut, căci ziceau că a venit Dumnezeu în tabără. Ei au zis: „Vai de noi, căci n‑a mai fost așa ceva înainte! Vai de noi! Cine ne va elibera din mâna acestor dumnezei măreți? Aceștia sunt dumnezeii care i‑au lovit pe egipteni cu tot felul de plăgi în deșert. Fiți tari, filistenilor! Îmbărbătați‑vă, ca nu cumva să ajungeți să le slujiți evreilor așa cum v‑au slujit ei vouă. Îmbărbătați‑vă și luptați!“
Astfel, filistenii s‑au luptat, iar Israel a fost înfrânt, fiecare bărbat dând bir cu fugiții. Pierderea a fost foarte mare, din Israel căzând pe câmpul de luptă treizeci de mii de pedestrași. Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat, iar cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, au murit.
Moartea lui Eli
În aceeași zi, un beniamit a fugit de pe câmpul de luptă și a venit la Șilo. Hainele lui erau sfâșiate, iar pe cap avea țărână. Când a sosit el, Eli ședea pe scaunul său, așteptând lângă drum, căci inima lui tremura din cauza Chivotului lui Dumnezeu. Când bărbatul a intrat în cetate și a dat de veste, întreaga cetate a strigat. Când a auzit Eli vuietul, a zis: „Ce înseamnă vuietul acesta?“ Bărbatul a venit repede și l‑a înștiințat pe Eli. Eli era în vârstă de nouăzeci și opt de ani. Ochii îi erau țepeni și nu mai putea să vadă.
Bărbatul i‑a zis lui Eli:
– Tocmai am sosit de pe câmpul de luptă. Astăzi am fugit de acolo.
Eli a întrebat:
– Ce s‑a întâmplat, fiule?
Cel care aducea veștile a răspuns:
– Israel a fugit dinaintea filistenilor, și poporul a suferit o mare înfrângere. De asemenea, cei doi fii ai tăi, Hofni și Fineas, au murit, iar Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.
De îndată ce a amintit el de Chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut de pe scaunul său pe spate, lângă poartă, și‑a rupt gâtul și a murit, pentru că era un om bătrân și greu. Eli a judecat Israelul timp de patruzeci de ani.
Nora sa, soția lui Fineas, era însărcinată și urma să nască. Când a auzit ea vestea despre capturarea Chivotului lui Dumnezeu și despre moartea socrului și a soțului ei, s‑a încovoiat și a născut pentru că o apucaseră durerile nașterii. În timp ce era pe moarte, femeile care stăteau lângă ea i‑au spus: „Nu te teme, căci ai născut un fiu!“ Însă ea n‑a răspuns și n‑a luat în seamă ce i se spunea.
L‑a numit pe copil I‑Kabod21 I‑Kabod înseamnă Fără slavă sau Unde este slava?, zicând: „S‑a dus slava din Israel“ – spunea acest lucru din cauza capturării Chivotului lui Dumnezeu și din cauza socrului și a soțului ei. Ea a zis: „S‑a dus slava din Israel, căci Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.“
