1 Corinteni 11:2-34
Despre închinare, autoritate și acoperirea capului
Vă laud, pentru că întotdeauna2 Sau: în toate lucrurile vă amintiți de mine și țineți tradițiile2 În acest context chiar acesta este termenul pe care îl folosește apostolul. Există tradiții bune: tradiții teologice, etice, tradiții de comportament în adunare. La acestea face referire Pavel. așa cum vi le‑am încredințat. Dar vreau să știți că Isus3 Isus nu apare în textul grecesc, dar a fost introdus din motive stilistice (pentru a se evita asociația neplăcută de sunete din sintagma că Cristos). Cristos este Capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii, iar Dumnezeu este Capul lui Cristos. Orice bărbat care se roagă sau profețește având ceva pe cap își face de rușine Capul. Și orice femeie care se roagă sau profețește cu capul descoperit își face de rușine capul ei, pentru că este ca și cum ar fi rasă pe cap. Dacă femeia nu are capul acoperit, atunci să se și tundă! Însă, dacă este rușinos pentru o femeie să aibă părul tăiat sau să fie rasă,6 În cultura vremii, doar femeile imorale din punct de vedere sexual ieșeau în public fără să poarte ceva pe cap. Autoritățile aveau dreptul să pedepsească o astfel de femeie tăindu‑i complet părul. atunci să fie acoperită! Căci un bărbat nu este dator să‑și acopere capul, pentru că el este chipul și slava lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. Nu bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat, și nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea, femeia trebuie să aibă un semn al autorității asupra capului ei, din cauza îngerilor10 Pavel nu explică această referire la îngeri (contextul este acela al închinării publice a bisericii). Este posibil ca el să fi făcut aluzie la faptul că îngerii privesc și sunt interesați de toate aspectele vieții de credință, nu numai de cele legate de mântuire, ci și de cele ce vizează închinarea creștină (vezi Ef. 3:10; 1 Tim. 5:21).. Cu toate acestea, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, pentru că, așa cum femeia a venit din bărbat, la fel și bărbatul vine prin femeie și toate vin de la Dumnezeu. Judecați voi singuri: este potrivit pentru o femeie să se roage lui Dumnezeu fără să fie acoperită? Nu vă învață însăși firea14 Gr.: fysis (modul de a exista al lucrurilor). că, dacă un bărbat poartă părul lung, este o rușine pentru el, dar dacă o femeie are părul lung, aceasta este o slavă pentru ea? Căci părul i‑a fost dat ca învelitoare. Dacă însă cineva vrea să se certe, noi n‑avem un astfel de obicei, nici bisericile lui Dumnezeu.
Despre Cina Domnului
(Mt. 26:20-29; Mc. 14:17-25; Lc. 22:17-23)
Dar, poruncindu‑vă aceasta, nu vă laud, pentru că vă adunați nu spre mai bine, ci spre rău. Mai întâi, când vă adunați în biserică, aud că între voi sunt dezbinări și, în parte, cred lucrul acesta. Căci trebuie să fie și partide între voi, ca să fie scoși la iveală cei găsiți buni19 Gr.: dokimoi (tradus aici cu găsiți buni) înseamnă aprobați, încercați, testați.. Când vă adunați deci în același loc, nu este Cina Domnului ceea ce mâncați. Fiindcă, atunci când urmează să mâncați, fiecare o ia înainte cu cina adusă de el, așa încât unul rămâne flămând, iar altul este beat. Nu aveți case unde să mâncați și să beți? Sau disprețuiți biserica lui Dumnezeu și vreți să‑i faceți de rușine pe cei ce n‑au nimic? Ce să vă spun? Să vă laud? În această privință nu vă laud.
Căci am primit de la Domnul ce v‑am și încredințat, și anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat o pâine și, după ce a mulțumit24 Gr.: eucharisteo, de unde derivă cuvântul Euharistie, desemnând Cina Domnului., a frânt‑o și a zis: „Acesta este trupul Meu pentru voi. Să faceți lucrul acesta spre amintirea24 Termenul grecesc anamnesis înseamnă comemorare dar mai degrabă re‑amintire. Prefixul ana arată repetitivitatea, dar și intensitatea ceremoniei. Mea!“ În același fel, după ce au mâncat, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu. Ori de câte ori beți din el, să faceți lucrul acesta spre amintirea Mea!“25 Vezi Mt. 26:26-29; Mc. 14:22-25; Lc. 22:17-20. Căci ori de câte ori mâncați această pâine și beți acest pahar, propovăduiți26 Verbul folosit aici de Pavel este bine conturat semantic. El înseamnă a proclama public, a propovădui cu putere, a anunța, a denunța, ceea ce face trimitere la faptul că întâlnirile Bisericii, și mai ales acest act, aveau un scop precis evanghelistic confruntațional. moartea Domnului, până când va veni El.
De aceea, oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului într‑un mod nevrednic, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului. Fiecare om să se cerceteze deci pe sine și astfel să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta. Căci cel ce mănâncă și bea fără să distingă trupul Domnului, își mănâncă și bea propria condamnare. Din cauza aceasta mulți dintre voi sunt neputincioși și bolnavi și destul de mulți dorm30 În contextul de față, această afirmație este o metaforă a morții.. Dar dacă ne‑am cerceta singuri, n‑am mai fi judecați. Însă, când suntem judecați de către Domnul, suntem disciplinați de El, ca să nu fim condamnați împreună cu lumea. Astfel, frații mei, când vă adunați să mâncați, așteptați‑vă unii pe alții! Dacă cineva este flămând, să mănânce acasă, ca să nu vă adunați pentru condamnarea voastră! Despre celelalte lucruri voi da îndrumări când voi veni.
Menu
Menu
